50,817 matches
-
și poemele „Vară”,”Averse”, „Alb”, „Dans”Limbajul poetic e unic, pictural, capătă valențe materiale uneori, e inefabil, până la diafan: „Prin văi, amiaza umblă dezbrăcată, Se coc în sâmburi de odihnă nuci” ( Ne cheamă vara), sau: Îmi aleargă vara ca un tren prin sânge” (Veri de mucava), ori: „Miroase gându-saiarbă încolțită Și sufletul respiră-n spic de grâu” (Respiro) Poetul asemenea lui Pan, se simte prezent în tot Universul, se consideră „un strop” în „marea singurătate”, recompus din „tăceri”, regăsindu-se în
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
el era conștient că a devenit o povară pentru ea. A încercat de câteva ori să se omoare, mergând cu căruciorul până la calea ferată, dar de fiecare dată se nimerea câte cineva și îl striga să fie atent că vine trenul. Apoi s-a mai liniștit. La vreun an a înnebunit și nu se mai înțelegea nimeni cu el. Toată ziua se plimba în cărucior de la un capăt al satului la celălalt. Copiii se țineau după el, îl mai împingeau de la
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CALUL MĂIASTRU Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POEZIE DEDICATĂ LUI NICHITA STĂNESCU CALUL MĂIASTRU de nicolae nistor El călătorea în lumi paralele în trenul cuvintelor răsfoind mintea! În acel tren toți călătorii își spuneau Nichita! Atunci el a înțeles cum un cal deosebit înfrumusețează herghelia care alerga prin tunel! Referință Bibliografică: CALUL MĂIASTRU / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI
CALUL MĂIASTRU de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nistor_1459495794.html [Corola-blog/BlogPost/375050_a_376379]
-
Afectiune > CALUL MĂIASTRU Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POEZIE DEDICATĂ LUI NICHITA STĂNESCU CALUL MĂIASTRU de nicolae nistor El călătorea în lumi paralele în trenul cuvintelor răsfoind mintea! În acel tren toți călătorii își spuneau Nichita! Atunci el a înțeles cum un cal deosebit înfrumusețează herghelia care alerga prin tunel! Referință Bibliografică: CALUL MĂIASTRU / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi de Autor
CALUL MĂIASTRU de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nistor_1459495794.html [Corola-blog/BlogPost/375050_a_376379]
-
cu atenție tinerețea. Și să nu va lăsați înșelați, Dacă apare sub forma unei vechi eșarfe Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi, rămași pe peronul vieții. Feluritele chipuri pe care le veți mai găsi Risipițile prin locurile pe unde fiecare au fost Poate veți regăsi iubirile din vechi Hârtii
ANALIZA SPONTANĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Analiza_spontana_0.html [Corola-blog/BlogPost/348437_a_349766]
-
cele anterioare, poemul de mai sus surprinde gestul de candoare cu care sugarul ar vrea să-și apropie tot ce e nou pentru el în această lume în care, deocamdată, totul are consistența imaculată a fulgilor de zăpadă. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru Cristina Oprea Și trenul, și cocorii, după o scurtă urmărire cu privirea se pierd în spațiul invizibil, terestru sau aerian. Se duc undeva unde poartă cu ei și aspirațiile noastre nerostite, citite doar în
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
cu care sugarul ar vrea să-și apropie tot ce e nou pentru el în această lume în care, deocamdată, totul are consistența imaculată a fulgilor de zăpadă. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru Cristina Oprea Și trenul, și cocorii, după o scurtă urmărire cu privirea se pierd în spațiul invizibil, terestru sau aerian. Se duc undeva unde poartă cu ei și aspirațiile noastre nerostite, citite doar în nostalgia care ne umple ochii. O strofă din Echinocțiu de
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
Lasă-mă să fiu ultimul cocor Să duc peste timp dorul călător, Aripa ce-i frântă să cunoască zborul Să nu-i fie teamă când e negru norul. Lasă-mă să cânt și acest refren, Vara a plecat cu ultimul tren, Gara nostră mică e 'mbrăcată-n frunze, Șinele se-ascund în galbene pânze. Ochiul de fereastră adună imagini Scriu cu nostalgie toamnele în pagini, Timpul prea grăbit s-a pornit să cearnă Pregătește calea pentru înc-o iarnă! foto sursa internet 22
TIMPUL PREA GRĂBIT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1442938327.html [Corola-blog/BlogPost/381864_a_383193]
-
fost, dar cărțile au viața lor. Sunt un vinovat, nu aștept iertare, sunt nemodelat, mi-am format eu singur o statura care ar putea să-nvingă prin ea însăși multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat. BORIS MARIAN Referință Bibliografica: Finiș / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 693, Anul ÎI, 23 noiembrie 2012. Drepturi
FINIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Finis_boris_mehr_1353732401.html [Corola-blog/BlogPost/364799_a_366128]
-
pentru ateliere și socializare, toate amenajate în același loc în care, acum peste 150 de ani, 40.000 de oameni au participat la Marea Adunare Națională de la Blaj. Modalitățile cele mai bune de transport către zona de festival sunt cu trenul sau mașina personală, organizatorii oferind un spațiu generos de parcare, precum și posibilitatea de cazare optimă în campingul amenajat pe o suprafață de pește 4.000 de metri pătrați.
Blaj Alive 2014 by http://www.zilesinopti.ro/articole/6964/blaj-alive-2014 [Corola-blog/BlogPost/98960_a_100252]
-
lucrat în perioada anilor două mii. * Era miez de vară și mă întorceam, iarăși, acasă, din peregrinările mele, fără rost (așa ziceau unii), pe care le făceam de-a lungul și de-a latul țării. Nu cu mult timp înainte de oprirea trenului în stația Pietroșița (capăt de line ferată), cu toate că noaptea o petrecusem în Gara de Nord, în loc să mă duc întâi și întâi acasă să o vad pe mama, să mă odihnesc, cum ar fi fost normal, m-a trăsnit din senin ideea, să
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
lung și trist, după mine... Am reluat drumul pe care îl parcursesem la venire, până în spatele gării, având grijă să nu fiu văzut și din traversă în traversă am ajuns în stația Țepeș Vodă, de unde m-am urcat în ultimul tren spre București și de acolo mai departe... * Eu fugeam din nou și mama mă aștepta „cu frații și casa la un loc”. „Ăia” însă nu m-au prins. Le scăpasem și de data asta, grație lui Mircea Horia Simionescu, cu
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
sentimente la prieteni mei Nicolae, tu printre primii. Sosind la Pietroșița chiar în apusul zilei, am aflat, acasă, că mă căutasei în acea zi. Mi-a părut rău că nu m-ai găsit... Eu mă aflam la ora aceea în trenul spre București, sau, mai probabil, în gara Titu, în frig, fără bani de plată a suplimentului (legătura de 19, de la Pietroșița, plecase ca o vacă înainte ca eu și vreo patruzeci de călători să o putem ajunge). Am făcut cuie
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
exercițiu care se adaugă la experiența ta de viață ca nefumător Când vine vorba despre perspectivă, mă gândesc la cum a fost privit fumatul în ultimele decenii. Au fost vremuri când se fuma în avion, vremuri când se fuma în tren, vremuri când mergeai cu autocarul și jumătate din călători pufăiau precum niște locomotive, timpuri când se sudau țigările în birouri. Vremuri când reclamele la țigări erau omiprezente, când fumatul era asociat la nivelul imaginarului colectiv cu libertatea, nonconformismul și creativitatea
Confesiunea unui fumător: pentru fiecare țigară pe care am fumat-o din plăcere, au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență by https://republica.ro/confesiunea-unui-fumator-pentru-fiecare-tigara-pe-care-am-fumat-o-din-placere-au-existat-cateva-sute-pe [Corola-blog/BlogPost/338508_a_339837]
-
căzute valuri peste mine, am pus mâinile între genunchi și, în cele din urmă, am adormit. M-am trezit când se lăsase deja întunericul. Trecusem de Craiova. Când am privit pe geam, am avut impresia că sunt iarăși în Grecia. Trenul cobora spre Turnu Severin. De sus, de pe dealul de la Balota, se putea vedea bine Dunărea ale cărei ape se zbăteau între maluri. - Mai avem mult? - am întrebat iarăși, întoarsă oarecum cu gândul pe valurile Mediteranei. Le auzeam în mine. Tot
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
arăta ăsta de zicea că ar fi fost taică-tău... - Ăsta? Păi, l-am văzut prima dată în aeroport. Mi-a reproșat că i-am luat căruciorul, dar eu l-am găsit gol și... Ne trebuia, nu? - Apoi? - Aici în tren, mai spre capătul vagonului, când să mă duc la... - Bine, bine, dar cum era? - Mde! Un fel de cioară vopsită cu tupeu... - Înalt? - Cam da, dar nu cine știe ce prea, prea... - Adică? - Ce să îți mai spun? Unul cu o moacă
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Ne mai și încălzim... Oricum, am să mă lămuresc. O să învăț la școală și o să îți spun. Tu nu ai idee, nu știi nimic? - Nu! - Nici nu mă miră, câtă vreme sunteți așa departe! Katy, uită-te și tu la trenul ăsta, printre munți abia se târăște! Hodoronc-tronc, hodoronc-tronc! Cum era să ajungă, pe vremea aceea doar cu căruța, romanii cu ovrei cu tot tocmai acolo la voi, în nord?! *** La Timișoara, și eu și Katy am răsuflat ușurate. Ne apropiasem
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Cum era să ajungă, pe vremea aceea doar cu căruța, romanii cu ovrei cu tot tocmai acolo la voi, în nord?! *** La Timișoara, și eu și Katy am răsuflat ușurate. Ne apropiasem mult de casă, însă a trebuit să schimbăm trenul și iar să mergem vreo două, trei ceasuri La Oradea, din nou, am coborât și, fără să mai stăm prin gară, am urcat într-un personal. Tronc, hodoronc- tronc și fâssss! La fiecare stație, și eu și ea, cel puțin
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
precipitat comandantului român ce-l avea acum în inventar pe nefericitul răposat, din care gest acesta înțelese că nu e timp de îngropat morții. Și dădu semnalul de plecare. Calvarul drumului pe jos, în camioane "Molotov" fără prelată ori în trenuri de marfă, tixite cu pradă metalică de război, foamea și setea îndurate au adus în lagărul din Donbas mai degrabă niște suflete încă pâlpâind, decât niște trupuri destinate să clădească abataje în celebrele mine ucrainene. Cei doi frați Pintilii au
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
spre Chilia, în întâmpinarea rușilor! A mers! Ne-am întors cu aceeași cursă, fără să mai coborâm și am continuat drumul spre Tulcea. În ultima telegramă de la tata, eram avizați că se retrage cu unitatea militară la Călărași. Apoi cu trenul până la Fetești, important nod de cale ferată, cu vagoanele împinse pe o linie moartă de așteptare și un bombardament ca în filme. Aviația americană a smuls șinele de cale ferată, le-a încovoiat și înălțat spre cer, a distrus vagoane
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
cum îi mersese vorba prin sat. căruia Leon i-a vândut cu puțin timp înainte o pereche de ochelari, recomandați ca fiind dintre cei mai moderni existenți pe piață, aduși de la oraș. Evenimentul a avut loc astfel: Abia coborât din trenul de după amiază, încă din gară unde se afla vecinul lui, Ioni. Acesta l-a oprit pe Leon și i-a spus: - Am auzit că ai adus spre vînzare ochelari la modă din care doresc și eu să cumpăr o pereche
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1420092402.html [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Jurnal > OAMENI ȘI POVEȘTI PE PORTATIVUL MEMORIEI Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc pe geam. E încă noapte. Am plecat cu trenul într-o călătorie la 551 km distanță de casă, aventură spirituală pe care o aștept demult. Mă îndrept către un oraș pe care nu l-am mai vizitat niciodată. Nici despre bărbatul cu care urmează să mă întâlnesc nu cunosc
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
împătimit de costume populare vechi și că ne leagă această pasiune pentru portul tradițional. Am corespondat împreună și internetul ne-a adus aproape din lumi total diferite și de la 4000 de kilometri distanță. Sunt foarte curioasă ce ma așteaptă acolo. Trenul se unduiește, cănd cu viteză unei centrifuge, cănd cu lentoarea unui melc împovărat. A bătut drumul acesta de mii de ori, iar acum a venit timpul să îmi arate și mie traseul lui spectaculos, cu scene decupate dintr-un album
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
de care mă leagă atâtea amintiri. Niciodată nu am văzut-o cu ochii cu care o văd acum, niciodată nu am iubit-o cum o iubesc acum, când am părăsit-o. E impresionant cum acasă, oamenii, care la urcarea în tren îți sunt total străini, ajung în final să iți vorbească și să îți pară atât de apropiați. După acest drum epuizant, suportat grație frumuseții peisajului și nerăbdării de a ajunge într-un loc care ma chema cu insistență, ajung la
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
străini, ajung în final să iți vorbească și să îți pară atât de apropiați. După acest drum epuizant, suportat grație frumuseții peisajului și nerăbdării de a ajunge într-un loc care ma chema cu insistență, ajung la destinație, cobor din tren și încerc să îmi reamintesc chipul din fotografia celui cu care am vorbit în ultima perioadă pe messenger. Și, deodată, îl recunosc. Un bărbat de statura medie, cu un chip plăcut, părul castaniu, ochii verzi, păstrând în ei ceva din
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]