136 matches
-
copii îmboldiți de credință și-au mai omorît familia satanizată, cîte hectare de cînepă indiană au mai răsărit spontan pe marginea drumurilor și încă multe asemenea știri de importanță națională. împotriva antieroului Băsescu, a acestui Colombo cu mașină invizibilă, cu trenciul subînțeles și cu o nevastă în mod sigur mai răbdătoare decît un înger, PSD-ul și-a asmuțit balaurul său bicefal compus din doi eroi fictivi și din două carcase propagandistice: bruta Piedone și arhanghelul Gabriel. Ceea ce însă nu pare
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
sau Colombo. în legătură cu acesta din urmă, mă întrebam cum de a fost selectat (serial admirabil, de altfel) și mi-am dat următorul răspuns: asasinii erau toți intelectuali! Arhitecți, fotografi, scriitori, savanți etc. Lor li se contrapunea modestul, îmbrăcat într-un trenci ponosit, aparent stîngaciul detectiv care, la urmă, le venea de hac sofisticaților, străluciților criminali! Ura lui Ceaușescu - și a Elenei - față de intelectuali se exercita în fel și chip. Dumneaei le eliminase din program pe Catrinel Oproiu, pe Carmen Dumitrescu (bineînțeles
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
a reușit să-și cumpere primul ceas abia în 1973, când a intrat la facultate și mama a lăsat-o să muncească peste vară la IAS, să-și facă bani pentru începutul de drum. Și-a mai luat, atunci, un trenci alb cu 600 de lei (enorm pentru vremea aceea) și o fustă midi. Dar până atunci toți avuseseră acces la sursa de bănuți în mod egal. „Am auzit de cash-flow abia în 1991, la un curs. Mama făcea asta instinctiv
Agenda2004-49-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283116_a_284445]
-
lungă suferință și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
s-a ridicat deasupra materiei rusești. James Bond nu s-ar fi apucat să "împungă". Și cuvintele nu sunt aceleași: vițelul, stejarul. Charisma nu e aceeași. Au învins posomoreala rusească, obosita sexualitate rusească. L-au tras pe sfoară seriozitatea și trenciul strâmt.
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Mi-am lins încetișor sângele de la buză. Aveam acut senzația că mă aflu într-un film al lui Sergiu Nicolaescu. Așteptând mașina am auzit un glas în spate. Am văzut cu coada ochiului că era un bătrânel îmbrăcat într-un trenci kaki. „De ce i-ați arestat pe copiii ăștia?” a întrebat el. „Sunt legionari”, a decretat scurt trupetele care ne păzea. „Legionari zici, a zis bătrânelul. Ehei, dacă erau legionarii... ’’ , a mai zis el îndepărtându-se. Am zâmbit pentru prima oară
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
un proces destul de greu, cu martori ce îi dădură peste cap speranțele în dreptatea de care trebuia să aibă parte cel judecat, dar reuși să înfrângă minciuna și lașitatea și de această dată. Intră veselă în cabinet, își dădu jos trenciul ușor, se așeză pentru o clipă dorind să mai facă o trecere în revistă a procesului. Cristina nu sosise încă de la școală. De aproape două luni iată, această tânără, Emilia avea grijă de fiica sa. Era mulțumită. Acum se liniști
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând pe sub becul chior din capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar din gâtlej nu i-a ieșit decât un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
decăderii"), criticul reușește să-i delimiteze creația de "categoria socială pe care unii vor șca elț să o reprezinte". Are puterea să treacă peste aspectul exterior al vagantului din speța poeților goliarzi (cînd Stelaru îi arată zdreanța de cămașă sub trenciul ținut cu strășnicie pe el, Olimpianul se prăbușește "toate cele opt etaje ale blocului", căci un astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
destin spectaculos, a fost Învingător În cele mai incredibile și perverse lupte. Dar... „I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și simplu rîsul, de parcă acesta s-ar obține ușor. Găsesc un studiu mai vechi În care citesc, cu plăcere, cît de importantă este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi făcând, dezbracă-ți trenciul, fă-te comodă. În cameră era aceeași neschimbată atmosferă, atât de plăcută pentru ea care fusese în ultimul timp târâtă prin zeci de interioare și-și lăsase casa în mâinile Sidoniei, să fie devastată de lemnari, de zidari, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împinsese buza de jos în față, a nemulțumire. Cum vrei, i-a mai spus, încercând să-și ascundă răceala din voce, dacă e așa de important pentru tine eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din umeri. Nu ești gata, a întrebat cu ton stăpânit, fără nici o nuanță și s-a întors spre fereastră. Puiul de tei își legăna frunzele puține, bătea vântul, dar cerul era cu desăvârșire senin. Bărbatul și-a scos din buzunarul trenciului cheile mașinii și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Blanc. Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta la sfârșitul spectacolului când doar ne priveam și nu vorbeam, am revenit greu pe Pământ la vârsta noastră și-n timpul nostru. Constantin Cojocaru l-a jucat pe Cioranul cu Alzheimer ca pe o frenezie dusă de viitură. Mersul, trenciul, părul, culorile, ba chiar și privirea "acelea știute" erau. Îl caut pe interpretul norocos al lui Cioran, îl găsesc năucit și fericit și-l întreb, galbenă de invidie: R.M.: Cum a fost? C.C.: Cel mai greu lucru - Limba. A trebuit
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
extremei stângi și nu spionajul propriu-zis. Aceeași atmosferă de anii ’70, același gust de cenușă și oțel în cerul gurii. Cenușiul decorurilor din filmul lui Alfredson se însoțește cu o atmosferă pluvială, sumbră, cu o răceală pe care o accentuează trenciurile posomorâte ale anilor ’70 preluate parcă din filmele noir ale lui Jean-Pierre Melville, pentru că ce altceva este George Smiley (Gary Oldman) decât un „samurai” al Războiului Rece, așteptând răbdător momentul ultimei mutări. Senzația de frig te urmărește tot filmul, chiar
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
la apartamentul omului, am intrat în casă (de fapt, verbul corect este: ne-am năpustit de-a dreptul...) și am săltat-o din pat, în cămașă de noapte, pe soția economistului. Femeia era speriată sau uluită, și-a pus un trenci pe ea și ne-a însoțit nevenindu-i să creadă că se petrece așa ceva. Opinia mea era că trebuie să le administrăm asemenea lecții dure celor care ni se împotrivesc, dușmanilor poporului, cum se exprima colonelul sovietic la școală, nu
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
librărie cumpără plicuri puneți în ele părul și unghiile numără cu gura închisă înduplecă-ți somnul nu mă spăl pe mîini uneori amintirea se încrețește pe mine ca stofa drapată pe un manechin mănînc crenvurști nu mă spăl pe mîini trenciul tău e lung pînă la glezne umbra ta nu mai are picioare te-ai oprit tornadă doradă totuna cînd se tocește spirala din capacul borcanului îl învîrți pînă uiți că-l învîrți exersezi infinitul vorbirea morților sau o mică amoebă
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ieri fusese o zi nesuferită de toamnă, cu vreme rece și ceață groasă, apăsătoare. Totuși, conform obiceiului, ieșise la prima oră să-și ia ziarul, să facă doi pași. Băgase jurnalul în buzunarul trenciului cu o nepăsare străină. Alteori vedea măcar titlurile acolo, lângă chioșc. Acum, nu! Nu, nu era în apele lui, gândi. Să fi devenit meteo-dependent? Își zâmbi negând posibilitatea. Mersese grăbit pe stradă, de parcă avea un rendez-vous. Pașii îl duseseră în
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
secunda privirii ochi în ochi, omul își plecase capul cufundându-se în amorțeala întreruptă. Se cutremurase frisonat. I-o fi tare frig? Ori sesizase și el izbitoarea asemănare? Poate îi este foame? Și, cu acest ultim gând, scosese din buzunarul trenciului tot mărunțișul avut, depunându-l pe bancă, alături de bietul om. Dar, surpriză! Acesta îl fulgerase iar cu oțelul ochilor. Acum privirea-i exprima o furie abia reținută ce parcă spunea :"Ia-ți banii, nu-mi trebuie mila ta!". Apoi, întărind
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea - îl luaseră în tărbacă mai deunăzi în fața Gării de Nord, fiindcă scăpase calul printre mașini. Mama voastră de nătărăi, rostise revenind în stradă, constatând că
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]