19 matches
-
îl reținea pe Comisar până acesta nu mai avea răbdare, iar Dingbat apăsa ca apucatul pe claxon și doamna Einhorn, așezată deja cu plasele cu fructe în spate, striga „Haide odată, că e cald. Îmi dau duhul aicea.“ Iar Lollie trepăda pe coridorul dintre apartament și birouri, cu peria de praf în mână, în pâcla lustruită, mare și pufoasă, îmbrăcată subțire din cauza căldurii într-o bluză decoltată și sandale din pai împletit, asemeni unei fete care a crescut prea mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fază, apoi însăilările securiste ale lui Mercea, el n-a avut decât strategia eminamente mișeleasca "lovește și fugi". Asemeni sepiei care-și acoperă dușmanii într-un nor lichid de cerneală, el n-are altă obsesie decât să dispară cât mai trepede de la locul crimei. A-i cere să aducă dovezi pentru afirmații (nu puține: iresponsabile) înseamnă să riști să ți se zvârle în ochi tulburea cerneală de sepie. Lipsa de principii. Lumea începe să uite că Vadim Tudor nu s-a
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
mîna a doua, primarul, un DKW decapotabil, cu motor în doi timpi, un căpitan de la regimentul lui Scipione își cumpărase sau primise la jumătate de preț din Germania un Mercedes, iar Haikis angrosistul avea un Fiat Topolino portocaliu cu care trepăda după cereale prin toată țara. Singurul dintre ei care umbla cu mașina prin oraș era primarul, care se îndrăgostise de jucăria lui decapotabilă. Îi făcuse garaj, să n-o rușineze vrăbiile și guguștiucii în curte. Buick-ul judecătorului avea ceva amenințător
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
Teodorescu De cîteva zile Sarkis se lăuda că primește un sac de cafea, dacă nu chiar doi, din cei trei pe care îi ceruse. Aștepta telegrama de pe vapor să se ducă în port să-și primească sacii cu Arabica prima. Trepăda de nerăbdare, ca înaintea unei întîlniri și seara ținea teorii la restaurant. La cum se mișcă afacerile, ne putem aștepta să se termine războiul cît de curînd! Voia să-l întărîte pe Scipion să-și dea și el cu părerea
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
cîte-o matriță de carton roz prinsă cu o chingă de umăr: "Informația! Informația!" Ziarist sau măturător era totuna pentru lumea de rând. Doar acum vreo doi ani, la Moși, unde, îmbrăcat în vânzător de fesuri și gornițe de hârtie creponată, trepăda cu misiunea să surprindă contactele superioare ale femeii-păianjen, văzuse chiar lângă baracă un astfel de nenorocit: se holba, beat cui, la țâțele dresoarei de maimuțe pictată pe panouri, și ziarele îi curgeau din geantă-n noroi... De când începuseră să-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dumnezeul fortărețelor; acestui dumnezeu pe care nu-l cunoșteau părinții săi, îi va aduce cinste cu aur și cu argint, cu pietre scumpe și cu lucruri plăcute." Zeci de mii de termite în uniformă militară, țărănuși nenorociți mânați cu forța, trepădau acolo din zori până-n noapte, minusculi în sălile de beton vaste ca niște hangare, urcau pe schele și cofraje atât de reci, că la atingerea cu fierul pielea palmelor rămânea lipită-n fâșii de el, se prăbușeau uneori în puțuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de un sfert de oră, în care se vorbea despre Mozart pe fondul muzicii arhitectului. Tot cam pe atunci Elena constată că rămăsese gravidă. La început se sperie, dar saxofonistul, care de altfel acum nu mai cânta deloc, ci diminețile trepăda între radio, televiziune și diverse redacții, iar serile umplea meticulos al șaptelea sau al optulea caiet cu note și portative, Profesorul deci, care deja dormea de câteva luni chiar în casa arhitectului, o calmă și hotărâră împreună ceea ce de mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana îl boteză Pic și din dimineața aceea erau nedespărțiți, Pic cel mic trepădând în urma ei peste tot. Acum, cu noul tovarăș alături, Ana se apucă de lucru, ba la caietul de schițe, ba la computer... La un sfârșit de săptămână, Petre o invită pe Ana în pădure. Pregătiră sucuri și sandvișuri, luară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Da, copii! Atâta simț al demnității și onoarei are Gallus, încât i-a pus până și pe prietenii fiilor lor... Herius și Aeserinus! Își astupă panicată gura cu mâna. A uitat de ei. Băieții trebuie c-o așteaptă deja și treapădă de nerăbdare. Se întoarce către slujnică și-i poruncește pe grecește ca să fie sigură că înțelege: — Nu care cumva să sufli cuiva vreo vorbuliță despre porcăria asta! Cu ochii măriți de spaimă, fata încuviințează. O izgonește apoi cu un gest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei elipsoidale și, cu părere de rău, se dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se țină jocurile în teatrul lui Statilius Taurus, la sud de Câmpul lui Marte? Măcar amfiteatrul de acolo este din piatră și marmură. Aici predomină lemnul. Bine măcar că structurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi copiii lui. Nu ca Atticus, care strâmbă din nas la fiecare cheltuială și zice că felcerul lor e mai mult decât suficient să panseze rănile și să pună oasele la loc. — Au alcătuit un front pătrat, comentează Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta pentru că-l îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la reproș, se ridică trepădând mânios din piciorușe, aidoma unui mic Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A apucat-o pe Livilla de mâini și o învârte în jurul lui, făcând-o să zboare de la pământ. Nici nu bagă de seamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe din frunze de laur. Nero zâmbește nostalgic văzându-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o ureche și-i ieșiră pe cealaltă. După ce mașina cea albă, ca laptele, s-a dus rânjind din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând pe trei picioare (înainta cu membrele inferioare zgârcite sub el, ca la cosaș, sprijinindu-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de vițel), s-a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dacă n-am putea conta pe disciplina armatei!... Ce catastrofă!... Vorbesc, firește, în general, fără să ne mai gândim la soarta ce ne-ar aștepta pe noi, ăștia care ne sacrificăm aici pentru fericirea țării! 7 În marginea satului țăranii trepădau de nerăbdare, umplând șoseaua și împrejurimea. Cu fețele roșii, cu ochii înflăcărați, așteptau și se îndemnau ca la o nuntă mare. Toți aveau de spus câte ceva, ca și când ceilalți n-ar fi știut nimic sau nici n-ar fi fost de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
repetând ce-i spusese propriul soț, îi mărturisește Genevièvei că Henri îi era infidel, soția, crezându-se batjocorită, apelează desigur la instrumentul său de răzbunare. Amorezul Horace se înfățișează în fața ei în pijamale, cu fața îmbujorată, roșu de dorință și trepădând de nerăbdare. Însă Henri, soțul Genevièvei, nu făcuse altceva decât să servească drept alibi adulterului săvârșit de soțul Suzannei. Înțelegând că soția sa era pe punctul de a pune în aplicare planul pregătit cu minuțiozitate, o imploră să-i acorde
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele românești, / Ele domn că n-are. / Și ce-au mai umblat, / Și ce-au trepădat, / Până ce-au aflat / D-un tânăr cocon, / Pe nume Ion. Întâi că-l cerură, / Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, / Dă-ni-l pe Ion, / Că e bun de domn. / Taică-său nu vrură, / Maică-sa nu vrură, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În dragoste: Pieptule ce pînă azi Știu și decît să arzi, Aflînd acum unde mergi, Bate În ceasuri Întregi. MÎinilor nu vă-nlemniți, Ci vă dați să pipăiți Și să strîngeți binișor Acel minunat trupșor. Picioarelor, alergați, Săraci, nu mai trepădați, Duceți-vă să-ntîlnesc Stăpîna care-mi slăvesc.” Cum voi arăta mai tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al sensibilității, Însă criteriile lui de valorificare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]