184 matches
-
de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a dat drumul și a cîntat. Trepidează, vibrează, rostogolește-te! Aceasta era marea ei taină, acest glas ca o țîșnire de rachetă a puterii. Uneori, cînd John Poe era plecat la lucru și copiii lui nu erau acasă și deci nu o puteau pîrî - John Poe era
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
intitulat Discoteca Rusă, a transformat spațiul promoțional într-o discotecă autentică (scriitorul este și disc-jockey profesionist). El și-a adus cu sine de la Berlin „instrumente de lucru” în ale căror vibrații asurzitoare peste o mie de vizitatori și participanți au trepidat preț de mai multe ore. În ziua inaugurării Salonului, o altă „senzație” a eclipsat toate celelalte prestații profesionale și profesioniste: pe un ring de box a fost prezentată cea mai mare carte din lume - un album intitulat Goat editat în
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera pe care mi-o povestise bunica. Trepidam de la primele note ale uverturii, inima îmi bătea în gâtlej, până când îi recunoșteam aria pe care știam că urma să o cânte mai târziu la fereastra deschisă în noapte. Vocea nu aveam să i-o aud; instrumentele orchestrei o înlocuiau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de mingi fără azimut și scrisul încet, migălit. De fapt, de la o viteză încolo, experiențele trepidează pe loc. Un fel de centrifugă aruncă afară doar fragmente fine ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui curiozitate ține de plăcerea, deseori brutală, a descoperirilor
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a atras atenția ca pictorul „nu a fost nebun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a atras atenția ca pictorul „nu a fost nebun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vuiet/ entuziasm legiuind/ pînă-n izvorul deschide/ dintîi al ființei -/ voit din văzduh/ și stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni se pare adecvat aerului d-sale decis-autoritar, triumfal) un soi de imperialism al duhului în care trepidează puterea supremă, menit a se extinde asupra întregii lumi terestre: "Să se unească cer cu cer/ și-n glorii/ inunde Dumnezeu din Dumnezeu -/ în verb iradiate nunțile/ puterilor să tremure-n puterea/ cu care izbucnit peste popor/ deschisă țin în
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
muzeale, gata istorice. Mai țin minte și faptul că Petru Dumitriu, ajungând șeful editurii și urcând în fugă scara, înalt, corpolent cum era, o făcea să duduie sub greutatea lui, într-o parte a ei, sus de tot, chiar să trepideze... Îi povestisem și lui Nego ce impresie îmi făcuse el întâia oară. Emoționat probabil că venea la o editură atât de mare, nu știu cu ce manuscris, și că avea în fața lui unul dintre redactorii ei "temuți" (care aș fi
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
mei cu bostanul. Era așa mare și greu, că-l ridicai și-l lăsai imediat jos. Doamne! Cum să-l duc? Mă mai și speriai de un iepure ce trecu grăbit și speriat și el, prin porumb. Șoseaua începu să trepideze. Din ce în ce mai tare!. Zgomotul asurzitor se apropie amenințător. Rușii! Vai ,Doamne! Acum ce mă fac? Dacă mă văd? Poate chiar m-au și văzut! Mașini grele, pline cu soldați se deplasau spre Severin, prin satul nostru. Dacă opresc și intră în
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
Nicolay Violletta, formațiile de dans “Bucovina”, “Ghiocelul”, "Miorița”, si solistul nostru de muzică ușoară Dănuț Buturcă. Savuroasele mâncăruri tradiționale românești, prăjiturile alese și veselia au fost prezente din plin și pe gustul tuturor celor prezenți. Într-o lume mereu ocupată, trepidând de griji și probleme, noi, o mână de români aruncați de soarta tocmai în îndepărtată America, avem curajul să ne păstrăm tradițiile, limba, portul și împărțim cu dărnicie din darurile românești celor ce ne trec pragul! Ne bucura faptul că
SĂ VINĂ PRIMĂVARA!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378295_a_379624]
-
03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Și dintr-odată pari așa de mică Și într-o clipă ești a nimănui, Când ce-a fost viu în noi parcă abdică Singurătății lemnului din cui. Și dintr-odată carnea ta finită Ce trepida asemeni unui arc, A înhumat prin sânge o artrită Reînghețând aleile din parc. Pe care au pășit odinioară Atâtea generații de transfugi, Ce-au renegat înghețul să nu-i doară Scheletele din albul lor când fugi. Însă e rău prin
DINTR-ODATĂ de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377149_a_378478]
-
durduieli consecutive, ca un staccatto, amintind de Bach. Apoi un tunet prelung din mai multe guri de foc, sincronizate perfect. Nu degeaba e nevoie aici de peste o sută de kilograme de praf de pușcă! Finalul apoteotic, supranumit „cutremurul”, face să trepideze pământul sub picioarele noastre, ducând cu gândul la arii triumfale din Korsakov sau Stravinsky. Nu focurile de artificii, ci „las fallas” propriu-zise, figurinele multicolore dispuse pe 400 de străzi sunt adevărata atracție. Înalte cât clădirile din jur, modelate cu migală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol, fierbând, trepidând, abia așteptând nu știu ce clipă când eliberarea avea să se reverse într-un dezgheț vijelios, de nestăvilit... (urmează o ștersătură) apăsată... * Două categorii de scriitori. Prima, cei ce pun preț pe meșteșugul literar, invenție etc.; a doua, cei pentru care literatura
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
astfel încât devii spectatorul fidel al acestui teatru care se oprește mereu la un pas de a exista, fără ca tu însuți să realizezi asta. Ești condamnat să privești, să participi și să aplauzi, ceea ce devine numai problema ta. Teatrul continuă să trepideze, să-și ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a te ajuta?! Vă cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aparține poetului Marcel Breslașu: „Ce-i «clasic» azi - a fost cândva «romantic». Doar ce-a fost «strigăt» a rămas «ecou». Ce-i azi «modern» va fi odată «antic». Daca ajunge «vechi»;nici n-a fost «nou»”. Turistul constată că orașul trepidează în tranziție. Parafrazându-l pe scriitorul Jos Vandeloo ar spune:„Anii au trecut vâjâind ca reformele. Ceea ce s-a întâmplat cu opt secole în urmă pare să se fi petrecut ieri,atât de vie și de proaspăta e amintirea”. Orașul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu trei ani, în noaptea aceea limpede de primăvară
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
ceea ce-o aducea rapid pe buza prăpastiei era disperarea că soțul ei își va pierde într-o bună zi, definitiv, mințile. Dacă nu l-ar fi simțit așa când fusese internat pentru prima dată în spital, n-ar fi trepidat atâta. Când îl vizitase odată la spital, de explozia de bucurie că o revede, el exclamase: O, frumoasa și înțeleapta mea Penelopă! De când așteptam să te văd! O privea, dar mai mult ca sigur că n-o vedea pe ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
capăt, ochii îi saltă în cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice brusc talpa de pe reostatul de reglarea turației motorului, dar nu e în stare, fiecare nerv și oscior începe să-i trepideze tot mai puternic alături de zvîcnirile mașinii, o să strici totul din cauza nesăbuinței, de ce nu mai puteai să aștepți și tu cel puțin cîteva zile, ca să vezi ce și cum, pînă să fi luat o decizie? Zbîîîîrrrrr, Delfinașule, în cîteva clipe n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Pînă s-a dat de gol și n-a mai avut încotro decît să le mărturisească totul și celorlalte două cu care muncea la aceeași masă, spune Roja. — Brrrrrrr....brrrrr...brrrrr, acele mașinilor de cusut, se rățoiește Părințelul, uite-așa trepidau bancurile de lucru, își aduce aminte, munceau ca furnicile, sărăcuțele, se plînge. — E limpede că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip miraculos, să-mi trepideze iarăși dinlăuntru înspre afară. Apoi sutienul lui Hannah începe să se miște! Să se legene înainte și înapoi! Închid ochii și ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în rănile noastre renașterea celor morți în accidente rutiere, morțile și rănile celor pe care-i văzuserăm murind pe marginea drumului, rănile și pozițiile imaginare ale milioanelor care mai trebuiau încă să moară. Capitolul 22 Peste parbrizul mânjit de ulei, trepidând pe sticlă, fojgăiau muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Nu doresc nici o evaluare în bani. Atunci trebuie să mă adresez direct mamei tale? Să te adresezi lui maman? Pentru ce? Lasă-mă cu fleacurile astea. Între noi nu se va face nici un partaj. Credeam că ai înțeles. Se încruntase, trepida de nervi. Dintr-odată se urni din fotoliu și porni să umble de colo, colo prin cameră. Carmina îl urmărea surprinsă, nu înțelegea ce dorește. Ovidiu se aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]