11 matches
-
și știință, urmărindu-și scopurile murdare, nu interesul maselor, a poporului! Aceștia din urmă sunt lăsați apoi în voia sorții! Această strategie, serioasă și atitudine libidinoasă, de ridicare din mocirla trecutului a SFÂNT-POPORULUI ROMÂN încă ține! Că de lumea mai tresărită nu ne pasă, pentru că ei când se vor trezi din buimăceală s-o ia razna spre granițe salvatoare. Se vor duce în pribegie și umilințe! Bieții de ei! Dar cu copiii noștri, cu bătrânii noștri, cu lumea bună, lumea culturală
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/cornel_durgheu_1465772346.html [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
-l facă să se ridice. Nimeni nu era în stare să-i dea lovitura de grație. Atâtea zile și nopți de nesomn ... Nimeni nu mai dormea bine și nu mai avea liniște în mahalaua de pe Vadul Cazărmii! Somn de coșmar, tresărit, neputincios, somnambul, surescitat. Era frig, era toamnă, era brumă. Și eu trebuia să trec zilnic prin maidan, să ajung la serviciu. Și calul ridica de fiecare dată, capul, implorându-mă, ca-ntr-un tablou suprarealist al lui Dali! Am plâns
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
ceva-profesoara a scos medalionul și i l-a arătat femeii-îl cunoști? Lăzărica a luat bijuteria în mână, s-a uitat atentă la lănțic și la medalion, a deschis medalionul, atunci a văzut poza, la vederea ei a avut un ușor tresărit: -Acesta e Gigi, băiatul lor, pe el îl chema Gheorghe, dar ei așa îl alintau, Gigi. -Femeia a început să se uite bănuitoare la Mihaela-. De unde aveți bijuteria? -Vă răspund, dar mai întâi spuneți-mi cine este în această fotografie
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1486890148.html [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
s-a strecurat în minte Și I-am șoptit fierbinte: Te iubesc! O, ce surâs a luminat o clipă Divinul chip...ce sfântă fericire A strălucit în ochii-nlăcrimați Când am rostit o șoaptă de iubire... Și parcă tot pământu-a tresărit Și un ecou, cu miile de gânduri Rostea...iubesc...și dragostea zâmbea Ascunsă printre lacrimi...printre rânduri... Da...Te iubesc! Da...Te iubesc cum niciodată Nu am crezut că pot iubi... Ești însăși chintesența vieții Și dorul meu de veșnicii
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1464497486.html [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
în legătură cu indivizii care apar cu o mină veselă și au tendința să mișune prin preajma mea. Chiar cu ani în urmă observasem că mă intersectam cu mulți oameni în jur de 60 de ani care atunci când mă vedeau, aveau un ușor tresărit. La început m-am gândit că poate fi vorba de vreun fost coleg de serviciu care mă recunoștea. Totuși erau prea mulți și prea prezenți de fiecare dată, iar reacția lor era a unuia care mi-a văzut poza undeva
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
picioare, surprinsă mă măsori;// Sunt haina ta de ploaie, uitată-n debara,/ Sau, sunt un scai netrebnic ce ieri te supăra?" (Victoria Stoian, Hunedoara) * Fără gândul de a vă contrazice, transcriu chiar cu plăcere rândurile care însoțesc scurtul poem intitulat Tresărit multiplu: "Genunchii. Timizi/ precum mânzul/ primei pășuni./ Le simt nedumerirea./ Încotro să mă răzbată? În sus,/ spre sânul mamei,/ sau în coborâre,/ spre fruntea/ pământului?" Și acum comentariul, prevăzător și elegant cu cititorul care se poate dovedi mai puțin politicos
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
o putem imagina ca pe un câmp radiind în neant o indefinibilă mulțime de șoapte ininteligibile, cu densități aleatorii și fără articulații (accente). Așadar, într-un timp gol și acardinal, OS se disipează instantaneu în nimic, ca neansonie. Pentru conștiința tresărită astfel, neansonia este viziunea (inefabila urmă a) unei treceri virtuale. Mentalul vizionar se comportă ludic (spontan) și inocent (liber de responsabilitatea proprie conștiinței, aducător-dătătoare de sens). Din perspectivă rațională, imaginea viziunii pare ca o rețea împrăștiată (fără noduri și sens
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
respirația mitică a pietrei așteaptă răscumpărarea clipei foșnetul de sus e acelaș cu tainica adiere de jos așteptarea se face ochi nesfârșit dincolo de orbirea oglinzilor Pasărea din așteptare privirile prinse în capcana oglinzii preschimbă neîncetat culorile lumii și adâncesc lumina tresărită haosul generează întrebări și întoarceri dintr-un cuib de aer adânc zboruri ciudate bat aripi de necitit o așteptare nesfârșită ascunde pasărea rostuitoare dezlegătoare de semne Bufnița polară alba trece patima strâmtorilor negre jinduind vibrarea și umbrele aurorei boreale pe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
împărtășit cu ușurință vizitatorilor. Între un oarecare amuzament trist și o oarecare crispare cu sânge rece, vizitatorul trece de la o stare la alta, experimentându-și propria situare problematică într-o lume a exacerbării puterii, a înăbușirii protestului și a acceptării tresărite a amenințării cu ultima suflare. În cele 10 video-uri ale sale, proiectate de o parte și de alta a unui culoar obturat de picturi reprezentând moartea și de fotografii ale unor morminte împodobite cu accesorii personalizate, Yang Zhenzhong surprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cuminți, asemeni unei superbe perechi de flori. Fiecare - cu gândurile sale. De unde să știe, ei, că, gândurile le erau identice? Ei, iată, de unde. Pentru că, de parcă un nevăzut suport, magic, declanșase, ceva, În raiul profundei lor intimități, privirile li se ridicară, tresărit, indecent de flămânde, Întâlnindu-li-se, ca două săbii de dor, la nivelul umerilor. Și, În aceeași clipă, se ridicară În picioare. El Înaintă către ea. Cu mâinile Întinse. Ea, sfiicioasă, parcă, totuși, dornică, și le Întinse, drept Înainte. Ademenitor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită, ca În momentul unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit spre profesor ca spre un pericol de neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]