2 matches
-
pierde. Simțea o ciudată nevoie a prezenței fetei, și adesea nu putea dormi. Din grădina de jos, când se adunau seara obișnuiții partidei de tabinet, auzea aproape numai glasul Otiliei. Când fata urca vijelios scările sau când îi vorbea, avea tresărituri. Avu impulsiunea de multe ori să-i sărute mâna. De câte ori Otilia ieșea în grădină, Felix, nerăbdător, căuta un pretext de-a ieși și el, și îl găsea în dorința de a citi jos. Otilia era de o familiaritate, de o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înfricoșat de a trebui să ia vreo atitudine, lăsase capul adânc spre cheseaua cu tutun. Atunci Pascalopol luă cuvântul împăciuitor: - Nu e bine să mergeți prea departe. Lucrurile se pot aranja.Ce zici, domnule Simion? G. Călinescu Simion avu o tresăritură, apoi spuse repede: - Nu e fata mea!Aglae râse cu dispreț. - Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a înnebunit cu prostia asta! Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion, încît afirmația păru lui Felix bizară. Mai târziu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]