650 matches
-
construiește mult mai ușor cu un complement direct non-animat și concret și cu un al doilea verb. Exemplele culese din Internet par mult mai firești decît cele precedente: ,Urăsc să mă scol dimineața. Urăsc matematica." (neamtzzu.as.ro); ,urăsc să trișez la jocuri" (gamecraft.ro); ,urăsc să îmi pierd timpul (...) și la fel de mult urăsc să mi se spună ce să fac" (scenario.ro) etc. În mod surprinzător, construcția cu verb la conjunctiv nu este ilustrată în Dicționarul limbii române (Litera U
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
printre noi. E greu cu somnul asta . Eu m-am obișnuit foarte greu , problemele mari au fost în prima sesiune și mai ales când am mers acasă pt că ai mei nu înțelegeau acest nou program de somn. Eu am trișat și am continuat să beau cafea.Nu am putut să renunț la ea , alcoolul a fost ok ...acuma mai beau un pahar din când în când dar pot să zic că pritenii de ” party-uri ” îmi simt lipsa. De 8 luni
M-am înfrânt by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82824_a_84149]
-
cît de semnificativ!) la Preda totul este important și serios. El nu glumește nici cu viața, nici cu literatura. Personajele sale (îndeosebi Moromete) pot avea umor cu ghemul, autorul n-are nici cît să înfășori pe un deget. Preda nu trișează niciodată. Scoate din situații cu totul convenționale (în spiritul vremii) observații morale valabile necondiționat. Valorifică fapte diverse (precum cel de la care pleacă Intrusul) în reflecții foarte acute și critice. Nu este nici urmă în cărțile lui (inclusiv în cele de
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
Al. George are câteva intervenții oportune pline de "înjurături": "Scriitorul român în toată perioada comunistă a făcut un lucru pe care trebuie să-l spunem și pe care-l știa publicul, chiar dacă nu era atât de grav cum pare: a trișat. Cu literatură esopică, cu aluzii, cu șopârle a schimbat raporturile normale care există între creația unei cărți și apariția ei. Acest fenomen a făcut ca scriitorul să fie discreditat.ș...ț Se vede că principalii noștri prozatori au eșuat în
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Pavel este astăzi poate cea mai notorie figură de umanist român afirmat în străinătate. Rep. Domnule Toma Pavel, tocmai ați ținut o conferință de formidabil succes la New Europe College, unde pretențiile publicului sînt destul de ridicate. Și totuși nu ați trișat, adică nu ați vorbit despre lucruri inaccesibile sau cu termeni bizari, dar impunători. Desigur, pornesc de la premisa că romanele sînt totuși lucruri accesibile despre care se poate vorbi astfel încît să înțeleagă toată lumea... Cum ați reușit, aveți vreo rețetă a
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
bacșișurile sînt respinse politicos iar dacă insiști, se duc și îți cumpără din acei bani cărți de fitoterapie sau cu rețete vegetariene de la standul clinicii). Știam dintr-un sejur precedent regulile casei, dar nu m-am putut opri să nu trișez: am adus cu mine un mic radio cu căști, telefonul mobil și mai multe romane. Căci, dacă eram dispusă să accept înfometarea (o săptămînă doar cu sucuri de legume și fructe, cea de a doua, doar regim crudivor), să suport
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
cap, erau în realitate mai fericiți: desigur pentru că ei simțeau viața scăpându-le prin toți porii, un șarpe mic, un țânțar prăpădit, un spin în talpă erau soluțiile transcendente ale tuturor problemelor lor. Cât ne privește, noi facem fițe și trișăm cât putem. Ne convine multora dintre noi să fim muribunzi ani întregi: dreptul de vot și injecțiile sunt singurele noastre suporturi. Iar când un copil se naște idiot sau paralitic, e sigur că va avea o viață mai bine organizată
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
ele chiar dacă menirea lor este căratul poverilor. Pe Călin Ioachimescu nu l-am auzit niciodată plângân-du-se de ceva că e mult sau greu. Are voluptatea sacrificiului și al risipirii întru deservirea celorlalți. Nu poate refuza. Nu poate fușări. Nu poate trișa. Un proverb arab spune că nu este faptă bună să intri în casă pe ușa din dos. Când a fost lesne, dar și când aproape imposibil, Călin Ioachimescu a intrat în casa muzicii contemporane pe ușa principală. Erată Ca urmare
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
teama de vorbire este teama de eternitate" (p. 24). Autorul se referă la «funcția creatoare de lume a limbajului» (p. 20), glosează, în mai multe rînduri, cu privire la rostul cuvintelor în iubire, arată cum vorbirea dezvăluie, parțial, simțirea, dar o și trișează/ trunchiază: Încercând să vorbesc, otrăvesc limbajul cu neputința mea de a spune» (p. 53). Identitatea e tot prin cuvinte construită. Sau topită în alteritate. Ori de cîte ori vorbim, jucăm cîte un rol. Ne pierdem - sau ne estompăm - chiar și
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
toți și care întotdeauna încape într-o prefață - despre omul din spatele scriitorului pare, inevitabil, să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră-și întreaga substanță a umanului, a nu "trișa" prin selecție arbitrară sau ticluită omisiune a aspectelor sale să zicem delicate, interpretabile. Ideea este că punctul de plecare al comunicării cu Dumnezeu poate fi nu doar El, ci și nevrednica făptură omenească ce se extrapolează, ea, asupra Creatorului suprem
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
se confesa, dar nu și în elanul de a se da mare. Proceduri inadecvate Intervievatul, căruia i-ar fi priit cu siguranță o ambianță amicală, o abordare ca de la egal la egal, se pierde și el, dar în felul lui, trișând cu delicii, și nici nu bagă de seamă într-atâta grandoare insuflată, cum i se umflă pieptul de importanța ce vede cu plăcere că i se dă. Și totuși, bănuiala că dialogul acesta a stat tot timpul sub semnul unui
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
a făcut semn că merge, nu e mare lucru. Interviul făcea parte din ființă ei. Îl prelucră cu plăcere, ca un meșter priceput, pentru care lucrul e o bucurie. M-a impresionat. Țîța Chiper era intervievatoarea ideală. Nu ar fi trișat luînd interviuri scrise, trebuia să vadă omul, să tatoneze terenul, să descopere calitatea "aluatului ", să-l pipăie cu întrebarea. Avea darul de a întreba în așa fel încît să scoată maximum de omenesc de la interlocutor. Nu-l manipula și nu
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
are ca principiu întârzierea maximă: câștigă cine ajunge ultimul. Nu încape îndoială că e cuprinsă aici o alegorie banală a vieții. Magirus, ultimul adversar rămas în competiție, era cel mai dotat concurent, dar devenea periculos în final pentru că voia să trișeze, stând mereu la pândă și voind să-l suprime pe Sey Mondy. Menținerea vigilenței ca o formă de apărare îl stimulează: "Cu el pe urmele mele circul mai ușor. Magirus menține starea de competiție, e biciul meu nevăzut". Magirus poate
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude o lozincă precum "nu avem nevoie de intelectuali în URSS", "falsitatea omului de la putere care trișează adevărul" e evidentă, oamenii comunismului oficial, ce constituie o sectă, o "monstruoasă castă... ignorantă, vulgară, perversă" acționează arbitrar și brutal, arestându-i pe opozanții mari și mici" și deportându-i, "măciuca fascismului roșu" e instrumentul unei dominații fără milă. Cazuri
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
de pildă - debutată în 1969, cu cinci ani mai târziu decât autoarea Persoanei întâi plural -, dar ceea ce merită apreciat cu adevărat mi se pare tocmai faptul că, sinceră și corectă cu ea însăși, Ana Blandiana rămâne fidelă fanilor și nu trișează modificându-și artificial poezia în ton cu vremurile și cu așteptările cititorului de poezie postmodernistă. Un delicat poem precum Câteva puncte (probabil cel mai frumos din toată cartea) e fără vârstă, fără gen și dincolo de orice curent. În fond, adevărata
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
vrei, ce contează!... Neutralitatea ta nu înseamnă nimic... Fiecare zi depănată nu a făcut decît să-ți erodeze răbdarea, să-ți dezgolească ipocrizia ridicolelor tale eforturi. Ar fi trebuit ca timpul să se oprească de tot... Ai fi putut să trișezi, să cîștigi fărîme, secunde: dar clopotele de la Saint-Roche, alternanța semafoarelor de la intersecția dintre Rue de Pyramides și Rue Saint-Honoré, căderea previzibilă a picăturii de apă din robinetul de pe palier, nu au încetat nicicînd să măsoare orele, minutele, zilele și anotimpurile
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
e cineva care seamănă cu mine sau mi-a studiat îndelung stilul, nu contează cine a scris-o, eu am scris-o. Sînt de acord să plătesc oricît pe ea.“ Orice operă literară își conține lectura ideală. Cartea Lilianei Corobca trișează inteligent cu această axiomă, în cartea ei conviețuiesc multiple sugestii de lecturi simultane. Toate sînt, într-un anume sens, ideale. E unul dintre privilegiile scrisului „la negru“. Decodarea cărții nu e una hermeneutică, relația dintre secvențele care alcătuiesc sacadat cartea
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
vei muri sub povara cuvântului tandru! Apoi, fumul ecoului se va risipi pe dealuri și munți, cuprins de o beție a Dunării, iar colindătorii din Sărăcani vor trece În somn linia de dor a pâinii... Mă las În voia somnului, trișat de zefirul de miazăzi. Numai așa voi Înțelege alfabetul secret al muririi În doi și amânarul de iasca ai iubirii pierdute... Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc Într-o frunză de dud, În cochilia melcului tandru, În tine sfiire
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
rea credință. -Ai invocat și Divinitatea în asaltul tău? -Da, fiindcă uneori doar Dumnezeu ne mai poate salva. Nu uita că Divinul a cobort printre noi, românii - și la revoluția furată din iarna lui ‚89. Dar diavolii tereștri L-au trișat, cu trucurile lor marxiste - și au transformat necesarul eveniment istoric al Rpmâniei într-o ordinară crimă stupidă. Atunci...sufletul și așteptările mele au fost deasemeni - înșelate. Iar de atunci până în prezent, infernul emigrației mele s-a prelungit cu încă 25
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
îmblînzită, simte cu cine are de-a face. Cu cealaltă mînă, în care uneori se află un pix, marchează în aer cîte un semn de punctuație, un punct sau o virgulă, o exclamare sau o întrebare. Dan C. Mihăilescu nu trișează și probabil că asta este arma lui secretă, puterea lui ascunsă. Dacă n-a auzit de vreun autor sau vreo editură o spune fără fasoane. Dacă ai citit volumul despre care îți vorbește Dan C. Mihăilescu trebuie să constați că
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
o dată, trist că apoi vine veșnicia din care numai frumusețea ei mai revine ca o suferință pe care n-o mai pot obloji cu nimic, om ca toți oamenii aruncînd ultima carte în joc, fără să fi știut cum se trișează cînd rămîi singur cu toți așii în față, - dar poate numai viața mea e de vină cînd mă găsește singur în fiecare dimineață în așternuturile dospite de lacrimi, poate că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
pe loc. În primul rând penalități, foarte importante... Dacă faci maldonne, dacă declari anunțul ănaintea rândului tău, dacă joci anapoda, dacă ăți pisezi adversarul cu cine face cartea, care-i atout-ul, cine e primul și celelalte, - zece puncte amendă. Cine trișează este pus cu capul pe butuc și decapitat cu una din spadele nobiliare ale Scutierului Titus Popovici. |n cazuri excepționale, condamnatul este ămpărtășit, lăsându-i-se timp și pentru a rosti scurt Tatăl nostru, fără accente jeluitoare... Dacă strănuți, dacă te
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
dostoievskian. E vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia la un moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
și mișcarea inversă - “și deodată litere liliachii / se așează pe lucruri / ca niște vânătăi / se lățesc și dor”, discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii și morții / în această tavernă / numită poezie / mi-a plăcut totdeauna frivolitatea”... Pe traseul încordat dintre real, umbra lui și cuvânt, forța acestuia din urmă devine germinativă :”erai așa de mult în mine / pun
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]