172 matches
-
găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte părul lung, dar nu puteam s-o las pe Mary - cine i-ar mai fi spus povești înainte de culcare? - și nici pe bunici, atît de munciți și de triști. Așa c-am rămas să locuiesc mai departe în casă cu obloane, împachetata în negrul de fum. La trei dimineața, gîndacul trosnește cu zgomot sub pantof și cade în golul celor patru etaje proaspăt zugrăvite. În mijlocul camerei, nu ma așteaptă
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
spun cu mândrie adevăratul motiv al morții mele viitoare dar tu nu ai avut altă grijă decât scrisul și manipularea mușchilor faciali ai cititorului tău ai făcut abstracție de liberul arbitru al fiecăruia și ne-ai făcut o lume de triști de sinucigași de apartamente ferecate la etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
fiecare flutur De-a-și zbate-aripa-n aerul încins De răsuflarea ta. Ciuturi își scutur Fîntînile cînd treci și, dinadins, Le-atingi cu palma desfăcuta apă clară, Spre-a pipai ce rece li-e parfumul Și lacom de noi, oamenii de-afară, Triști mistuiți de pofte cu duiumul. Căci trupul tău de carne iar da iamă Prin păpădii, le pîrjolesc în pilcuri, Ne-ademenesc chiar făr-a ține seama Cu soldurile în momeli și-n tîlcuri Nepricepute-aievea nici de îngeri Ce clipocesc că blegii
E-o nerăbdare-n fiecare flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8329_a_9654]
-
nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din anii '68. Revăzând-o astăzi, suntem copleșiți, și eu și ceilalți, de nostalgia vechilor iluzii. Trebuia să ni le pierdem, să admitem, firește, eșecul lor, dar cum să nu recunoaștem cât de triști suntem că nu le mai avem! Nu m-am vindecat încă de pierderea lor, le simt lipsa și nu m-am resemnat să renunț definitiv la ele. Să fie ăsta oare semnul unei rezistențe? Îndrăznesc să cred că da, atunci când
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
lîngă tren înapoi convoaie de soldați cum spui pe nemțește eroi? vezuviul e mic ca un burlan să nu uităm nicicînd să iubim trandafirii de ce sînt ei atît de blonzi rușii și nemții de ce atît de pianiști și atît de triști pe strada povernei la numărul șapte a oprit faetonul cu lapte cine te crede dacă nu găsești tu singură rîsul dintr-o parte în alta a corpului cum deschizi un fermuar și-ți arăți organele cînd fac o pauză las
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
care deschide tunelul fără ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă lăsînd să se vadă mucegaiul lumilor de dincolo de sunet triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
iar sub ochi de zei Mesaj, într-o doară, către urmași Când lumea, într-o zi, va fi să fie Din nou croită până-n amănunt Și se vor meșteri cu măiestrie Câte de trebuință-n viață sunt, Să nu fiți triști când spada o să cadă, Nu luați nimic, plecați cu mâna goală, Până-n tărâmul viscolului mut, Mai bine să dormiți cu vântu-n poală Și toate să le luați de la-nceput, Decât să știți mereu că ceva strânge, Că nu știu ce e larg
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
sistemului social. Să privești viața cu înțelepciunea și veselia ochilor de copil, să dai și să primești iubire cu patimă unui copil este, poate, TAINĂ de început și RĂSPUNSUL FINAL. Iubirea! Dora Groza DOR DE AMĂRĂȘTI poetului Alex Cetățeanu Motto: triști și negri mai sunt norii pe la Amărăști. tu, pe unde, Alexandre, pașii ți-i târăști?... lume...d-aia-mi vine câte-odată să iau Oltu-n inima la mine și să-l duc...să-l duc în lumea mare, care mă tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
v'ați fi așteptat." Trec la portretul lui Mavrogheni, un clișeu de fotografie bucureșteană la care, neîndoielnic, Gion se pricepe. Poezioare din popor, pe care le vom găsi și, bunăoară, la Stahl, pusee de îndreptățire cronicărească a unui "principe fără triște" (adică fără noroc), literatură de curte căzută-n mahala și referiri, țineți-vă bine, la Thackeray și-al său Vanity fair. De toate, într-un document de mică istorie cu expresivități nu tocmai involuntare, pe care, apoftegmatic (sic!), Gion îl
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
sistemului social. Să privești viața cu înțelepciunea și veselia ochilor de copil, să dai și să primești iubire cu patimă unui copil este, poate, TAINĂ de început și RĂSPUNSUL FINAL. Iubirea! Dora Groza DOR DE AMĂRĂȘTI poetului Alex Cetățeanu Motto: triști și negri mai sunt norii pe la Amărăști. tu, pe unde, Alexandre, pașii ți-i târăști?... lume...d-aia-mi vine câte-odată să iau Oltu-n inima la mine și să-l duc...să-l duc în lumea mare, care mă tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori de culoarea cenușii făcuți din apa triști cu fire de gheață în ei./ dar eu nu văd decît unul dintre cei doi sori. înseamnă că și eu sînt multiplicat în două exemplare. totul e dublu, ca și cum cineva ar fi așezat aici o oglindă să lărgească spațiul să
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Fanii serialului turcesc, SULEYMAN MAGNIFICUL, cu cele mai mari cote de audiență, au de ce să fie triști. "SULEYMAN MAGNIFICUL: Sub domnia iubirii" nu va mai fi difuzat de postul Kanal D, decizia postului vizând o perioadă limitată de timp. "SULEYMAN MAGNIFICUL: Sub domnia iubirii" va lua o pauză după episodul difuzat, vineri, 13 iunie, de Kanal D
SULEYMAN MAGNIFICUL, veste neașteptată pentru fani () [Corola-journal/Journalistic/23763_a_25088]
-
Horia au avut 4-3 și serviciul! Și ce dacă...În tenis s-au intamplat multe... Iar Nadal și Marc Lopez nu-s niște oarecare...Spaniolii nu-s departe, incojurati de mulți ziariști iberici! Sunt exuberanți...Ai noștri, parcă, nefiresc de triști... Mă apropii de Daiana, soția lui Florin, care are ochii-n lacrimi.. „Ce se-ntâmplă, e o medalie!”-zic. „Păi, până azi, erau niște eroi și acum pe facebook taoata lumea-i înjură”-reușește să ingaibe.” Păi, nu te mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Mă pierd în noapte cu amețitoare șoapte Cad frunze și vise printre ramuri de gând, Prin ochii mei te-am
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
public și având amanți), a făcut foarte multe lucruri bune pentru țară. Pentru că avea o personalitate magnetică, așa cum trebuie să aibă o regină. Elisabeta Rizea: Pentru că e unul dintre cele mai puternice simboluri ale luptei împotriva comunismului. Pentru că, atunci când suntem triști fără motiv, nu ne place noua freză sau suntem supărați că ni s-a stricat mașina, ar trebui să ne întrebăm cum o fi să fii, timp de 12 ani, târât prin închisori și torturat. Cum o fi să fii
Femei despre care merită să vorbim by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20853_a_22178]
-
Tatăl se încruntă, nu-i spuse nimic nevestei, dar mintea lui pregătea , punea ceva la cale. - Vom vedea femeie, cum va fi, poate se îmblânzește vremea, măcar să putem ieși din casă. Cei doi copii, blocați și ei în cameră , priveau triști pe fereastră.- Unde ai lăsat sania, Dorule? își întrebă fratele , Felicia . - Pe gang, am acoperit-o cu un preș să n-o vadă mama. Ce zici, când se duce să mulgă vaca , o tulim la sanie? - Cum să mergem seara
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
ne mutăm cât de curând din această casă ! ACTUL IV Scena 1 La Tribunal. O sală de judecată. La masă judecătorul În sală sunt aduși doi deținuți : Preotul Buncescu , preotul Georgian : Doi avocați , grefier. Fără public . Preoții, îmbătrâniți și slabi. Triști . -Judecătorul: Inculpat Buncescu , recunoști că în podul locuinței tale s-a găsit acest obiect ? - Preotul Buncescu : Recunosc ! -Judecătorul: Recunoști că este o armă ? - Preot Buncescu: Da, este o armă ! Judecătorul: Recunoști că ai pus la cale subminarea puterii statului ? Preot
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
ajuns în organismul Deliei. O sună pe Delia să-i comunice exact denumirea substanței găsite la analiza. — E un termen medical, voi lua legătura cu o prietenă, buna chimista și farmacista. Vom discuta la telefon. S-au despărțit atât de triști la vamă. Băiatul ațipise, era încă sub impresia neplăcută a despărțirii de tatăl său. Îi era dor de el, i-ar fi spus mamei că dorește să rămână la tata. Acele câteva zile de vacanță, petrecute împreună cu Virgil, i-au
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
din mulțime, unele ar putea să le fie mame, le striga doar atît: «De ce-ați tras. Rușine!” Două tancuri acoperă spațiul central al străzii. Pe lângă ele troleibuzele se strecoară umile. Pe lângă ele și pe lîngă soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în poziție de tragere în dreptul Sălii Palatului privesc, aproape în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
bunătății și înțelegerii omenești. Poezia transcrisă în grabă îndepărtează pe cititor de scopurile ei. Aș cita ca reușit, chiar exemplar, poemul numerotat cu 7: "a meritat să trăiesc azi/ am scris un rând de multă vreme gol/ din gândurile mele, triști nomazi/ ce-au dat albastrului ocol// a meritat să mor un pic/ înmuguriri fără folos/ m-au renăscut, ceva mai mic/ dar mai fălos decât am fost// a meritat să uit pentru o vreme/ din ce și anume cine sunt
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
sfârșit nu se mai uita la nici unul din noi, nici la mine. Nu mai aștepta nimic de la oameni, de la fiu, de la noră, de la doctori. Cu fața spre perete, cu ochii-i verzi cu paiete de aur obosiți, resemnați, sfâșietori de triști, își lua un tăcut adio de la lumea aceasta care o trădase când se aștepta mai puțin. Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să-i asigure trecerea Dincolo demnă la care avea tot dreptul (...)” (p. 129). După ce
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
uiți, mâine seară la patru, ești aici, la intersecție, că de nu... Vai, domnule, cum să credeți că nu aș veni?! Noi suntem ca la armată! Familia Tălparu rămase pe marginea drumului. Toți păreau puțin dezorientați. Mihai și Alina priveau triști după taxi, iar unchiul și părinții, spre casa părintească. De câțiva ani buni mă tot jur să nu mai vin aici. De când a murit tata. M-am săturat să tot bat glodurile. Am dus-o pe mama la două cămine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan creștea de la un anotimp la altul, străbă tând Europa, Asia, Americile... Acum ziarele publicau poza lui mare, pe jumătate de pagină. Purta barbă, avea ochi cenușii, triști și perciuni îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo unde dormita cutia cu cretă. Pe urmă nu se mai uita la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în defavoarea acestei vieți; despre viața de dincolo nu știm nimic!... Fericită, o inimă de femeie dăruiește viață; nemângâiată, presară în juru-i doar deznădejde. Ne bucurăm la fiecare sfârșit de săptămână, de timpul liber pentru odihnă și alte lucruri plăcute; puțin triști totuși că din caierul vieții s-a mai tors o pagină! Privește-l pe aproapele tău țintă în ochi, întrucât în lumina ochilor se citește cel mai bine adevărul. Vorba lungă, enervantă pentru unii, îi ajută pe alții să ia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
loc, rar se întâmplă să comunicăm într-o atmosferă de sacră (de ce sacră, mă rog?) prietenie. De cele mai multe ori ne înghiontim, ne zeflemisim, bârfim, ne certăm, ne suspectăm, ne măsurăm. La sfârșit suntem veseli că am consumat din timp sau triști că l-am pierdut." Sau: Cu Cioran și Costică Floru la Herdan și apoi, vorbind despre moarte, depresiuni și de-ale vieții (subl. RC), ajungem la Papu. Zaiafet. Se sărbătorește desigur ceva. Letiția? Ospitalitate. Băieți simpatici. Fete drăguțe. Agreabil. Eugen
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]