201 matches
-
știința care se ocupă cu studiul miturilor, „face parte din semiologie ca știință formală și, în același timp, din ideologie ca știință istorică: ea studiază idei-în-formă.” Din punct de vedere semiotic, mitul este un sistem de semnificare care urmează modelul triadic al lingvisticii lui Ferdinand de Saussure: semnificant, semnificat, semn, ai cărui termeni corespondenți în lucrarea lui Barthes sunt: formă, concept și semnificație, ultimul corespunzând mitului, care se încarcă de sens într-un anumit context spațial, temporal, istoric, cultural, politic, social
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
umană, nu face decât să complice și mai mult situația creștinismului din punctul de vedere al sistematicii istoriei religiei. De altfel, Biblia creștină, atât Vechiul cât și Noul Testament, nu conține afirmații sau speculații trinitare, în ea apărând doar formule liturgice triadice. Nucleul fundamental al credinței creștine constă în afirmarea lui Dumnezeu — creator al universului (și, prin urmare, al omului), ființă plină de iubire și de grijă părintească (într-adevăr, Crezul creștin enunță: „cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
creștine. El a susținut că trei principii metafizice principale, corpul, sufletul și spiritul, studiate de trei științe distincte: fizica (studiul corpurilor neînsuflețite), psihologia (studiul corpurilor însuflețite) și ideologia (în sensul lui de Tracy, știința ideilor). Tot universul afișează această structură triadică, ce este străbătură de materie, viață și logos. El identifică legile naturii cu legile lui Dumnezeu și a tras din această concepție multe concluzii morale, de exemplu, lipsa fundamentului celibatului. De asemenea, a susținut că baza a toată morala, politica
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
categoriilor prin intermediul logicii formale. După 1989 a publicat lucrări despre filosofia românească și cea speculativă. Volume notabile sunt "Pentamorfoza artei" și "Gândirea speculativă". Alexandru Surdu este, ca și Noica, un hegelian anti-hegelian. Așadar, îl critică pe Hegel pentru „absolutizarea” dialecticii triadice, îl critică de asemenea pe Noica pentru absolutizarea dialecticii tetradice și își propune propria versiune, cea a dialecticii pentadice. El susține, totuși, că diferite domenii de experiență trebuie să fie investigate de diverse dialectici, binară, triadică, tetradică sau pentadică. Filosofia
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Hegel pentru „absolutizarea” dialecticii triadice, îl critică de asemenea pe Noica pentru absolutizarea dialecticii tetradice și își propune propria versiune, cea a dialecticii pentadice. El susține, totuși, că diferite domenii de experiență trebuie să fie investigate de diverse dialectici, binară, triadică, tetradică sau pentadică. Filosofia sa continuă epistemologia facultăților, discreditată de mult timp, pe care o complică vorbind de cinci facultăți de gândire. Așadar, avem: intelectul, intelectul rațional, rațiunea, rațiunea speculativă și speculația. Categoriile de filosofie sistematică determinate de Surdu, sunt
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
gândirea sinergetică. Conform lui Rüppell, aceste calități ale procesului informării nu sunt acoperite de testele clasice de inteligență, motiv pentru care propune înlocuirea IQ prin QI, care ar reprezenta calitatea informației procesate, adică procesele constructive, și nu abilitățile statice. Teoria triadică a lui Sternberg și procesele cognitive sunt fundamentale pentru explicarea supradotării. Spre deosebire de Renzulli, Sternberg evidențiază procesul ales de individ în înfruntarea unei situații, mai degrabă decât rezultatul în sine, adică rezolvarea problemelor, produs al codificării, combinației și comparației selective a
Modele de supradotare () [Corola-website/Science/308983_a_310312]
-
și procesele cognitive sunt fundamentale pentru explicarea supradotării. Spre deosebire de Renzulli, Sternberg evidențiază procesul ales de individ în înfruntarea unei situații, mai degrabă decât rezultatul în sine, adică rezolvarea problemelor, produs al codificării, combinației și comparației selective a informației obținute. Teoria triadică încearcă să definească inteligența prin intermediul a trei subcategorii sau subteorii: individuală, experiențială și contextuală. Ea vizează: Teoria triadică implică o concepție asupra talentului intelectual mai cuprinzătoare decât concepțiile uzuale, inclusiv acelea care au în vedere atât creativitatea și motivația, cât
Modele de supradotare () [Corola-website/Science/308983_a_310312]
-
unei situații, mai degrabă decât rezultatul în sine, adică rezolvarea problemelor, produs al codificării, combinației și comparației selective a informației obținute. Teoria triadică încearcă să definească inteligența prin intermediul a trei subcategorii sau subteorii: individuală, experiențială și contextuală. Ea vizează: Teoria triadică implică o concepție asupra talentului intelectual mai cuprinzătoare decât concepțiile uzuale, inclusiv acelea care au în vedere atât creativitatea și motivația, cât și inteligența. Acest talent intelectual nu poate fi considerat un atribut unidimensional, el trebuind interpretat din toate perspectivele
Modele de supradotare () [Corola-website/Science/308983_a_310312]
-
orientări: Joseph Renzulli, Gagne, Feldhusen, în programele menite să sprijine supradotarea, fac distincție între capacitățile potențiale și cele realizate. Cunoașterea a ceea ce este „potențial" și a ceea ce este „realizat" stabilește oportunitatea intervenției. Concepția profesorului J.S. Renzulli (Crețu Carmen, 1997): „Modelul triadic al dotării superioare”, a fost publicată prima dată în 1978, în articolul ” Ce determină dotarea, aptitudinea înaltă” . Reprezentanți ai acesteor modele sunt: Tannenbaum, Csikszentmihalyi, Heller, Hany, Mönks, Alonso și Benito. Identificarea copilului supradotat trimite întotdeauna la unul sau mai multe
Modele de supradotare () [Corola-website/Science/308983_a_310312]
-
performante și care au cea mai mare frecvență în ceea ce privește istoricul preadolescentului supradotat, relațiile cu familia și cu prietenii, contextul socio-cultural.Mönks propune o nouă viziune grafică ce sugerează exprimarea aptitudinilor într-o interacțiune dinamică cu mediul, în genere. Modelul interdependenței triadice a supradotării (Mönks) modifică unele concepte folosite de Renzulli. Astfel, „angajarea în sarcină” devine la Mönks motivație, ce presupune asumarea datoriei, perseverența, asumarea riscului, sistem de selecție și direcționare. Potrivit lui Mönks, există o serie de domenii ale comportamentului ce pot
Modele de supradotare () [Corola-website/Science/308983_a_310312]
-
putem spune ce anume va fi; totuși are dreptul la existență și locul ei determinat de la bun început.” Ceea ce Charles Sanders Peirce numește "semiotică" este disciplina care are ca obiect fenomenele semiozice. În concepția lui Peirce, semioza este o relație triadică între semn, obiectul său și interpretantul său, astfel încât această relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei codurilor, la care se
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
dată o clasificare nosologică utilă a bolilor psihice. Lucrările lui Karl Jaspers (1883-1969) în domeniul psihopatologiei generale au pus bazele metodologiei moderne în abordarea problemelor de patologie psihiatrică. Conceptul de boală psihică în accepțiunea actuală derivă din așa zisul "sistem triadic" dezvoltat de Kurt Schneider (1887-1967) pa baza lucrărilor lui Jaspers, în care bolile psihice sunt împărțite în trei grupe: Prin introducerea sistemului ICD-10 de către "Organizația Mondială a Sănătății" ("World Health Organization") în anul 1992, un sistem de clasificare standardizat cu
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
Conceptul datează de pe la sfârșitul secolului trecut (Carta Transdisciplinarității e redactată la 6 noiembrie 1994, la Arrábida, de Lima de Freitas, Edgar Morin și Basarab Nicolescu) și ponderea acestuia în gândirea (nu doar) europeană s-a augmentat constant. Revenirea la logica triadică (a terțului inclus), după secole de domnie a conceptului reducționist "adevărat/fals", este o prezență tot mai vizibilă în realitatea contemporană. Realitate ce nu mai încape în grilele statuate în ultimele 2-3 secole; întâlnim fenomene cărora nu le putem afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi, Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul și golul). François Cheng teoretizează armonia unui al treilea termen, Vidul mediu. Vidul plin de transparență ne duce cu gândul spre lumea ca lumen. Theodor Codreanu observă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
golul). François Cheng teoretizează armonia unui al treilea termen, Vidul mediu. Vidul plin de transparență ne duce cu gândul spre lumea ca lumen. Theodor Codreanu observă o afinitate Eminescu Nietzsche Heidegger în ceea ce privește lumea ca transparență, luminiș al ființei. În ontologia triadică (gândirea terțului inclus), Ștefan Lupașcu (Logica dinamică a contradictoriului) concepe trei tipuri de universuri coexistente: realitatea macrofizică binară, fizică; realitatea biologică și starea T, spirit/suflet/ afectivitate/alegere. Universul cuantic integralist de tip bootstrap care stipulează interdependența tuturor particulelor în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în diferite forme. Altfel spus, datele relaționale sunt modelate pe diferite niveluri (Wasserman și Faust, 1994: 44). Modelarea datelor relaționale se poate face la nivel de actor (câte legături are un anumit actor), diadic (câte dintre legăturile diadice sunt reciproce), triadic (ce tipuri de legături există la nivel triadic), la nivel de subgrup (analiza subseturilor de actori care interacționează cel mai des într-o rețea) sau la nivelul întregului set de actori (nivelul întregii rețele; de exemplu, ce densitate are o
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
modelate pe diferite niveluri (Wasserman și Faust, 1994: 44). Modelarea datelor relaționale se poate face la nivel de actor (câte legături are un anumit actor), diadic (câte dintre legăturile diadice sunt reciproce), triadic (ce tipuri de legături există la nivel triadic), la nivel de subgrup (analiza subseturilor de actori care interacționează cel mai des într-o rețea) sau la nivelul întregului set de actori (nivelul întregii rețele; de exemplu, ce densitate are o anumită rețea socială). În ceea ce privește măsurarea relațiilor, reamintesc că
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
același domeniu. Trebuie să avem în atenție, însă, și tipul social al familiei, care poate fi ramificată și numeroasă, conform uzanțelor unei anumite comunități, sau foarte restrânsă, cum se întâmplă în societățile moderne. în lumea contemporană s-a impus sistemul triadic, format din mamă, tată, copil/copii, în care funcționează trei principii: al autorității (tatăl), al afectivității (mama) și al rivalității (când sunt mai mulți frați). Influența acestui sistem minisocial, nucleoid, se exercită asupra copilului în direcția formării complexe a personalității
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel mai important filosof american, semnul constă într-o relație triplă, el vorbind, așadar, de o teorie triadică a semnului: representamenul (semnul însuși) se găsește în relație cu obiectul, relație din care rezultă un interpretant. Obiectul poate fi sau un obiect imediat (adică așa cum este el reprezentat de semn), sau un obiect dinamic (adică obiectul independent de semn
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
oricărui dialog - nu doar unul dintre cei doi participanți „toarnă” În celălalt un conținut formativ, ci amândoi suferă o influență pe care urmează ca fiecare să o gest(ion)eze conform naturii și puterii proprii. În ceea ce privește Însă schema de constituire triadică a fenomenalității pe care o prezentam mai Înainte, devine evident de ce am afirmat ceva mai sus că ea reprezintă doar prima jumătate a contribuției revoluționare a lui Humboldt. E adevărat, dacă ținem cont că limba este la fiecare moment depozitul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi explicată. Tema rămâne la fel de neatractivă în cazurile în care realegerea sigură este la îndemâna oricărui parlamentar așa cum se întâmplă cel mai adesea în Statelor Unite, unde rata de realegere a membrilor Congresului depășeste 90% (Mezey 2008). Studiul de față urmează modelul triadic de înțelegere a recrutării legislative propus de către Pippa Norris. Ideea autoarei a fost de a evalua selecția candidaților pentru Parlament printr-o conceptualizare proprie economiei politice, dat fiind că urmărește trei categorii de factori: oferta, cererea și structura de oportunități
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
creație a Logosului nu e spirituală, ci „psihică din dreapta”, prin opoziție cu cea de a doua creație, care este „psihică din stînga”. Textul se desfășoară peste măsură de complicat În detalii, Însă tiparul său de bază e simplu: o opoziție triadică tipic valentiniană (Între pneumatic - psihic - hylic) se găsește reluată În mod repetat și la multiple niveluri. 10. Cercetări cu privire la originea Demiurgului ignorant În articolul său The Origins of the Gnostic Demiurge 202, Gilles Quispel pune apariția Demiurgului În legătură cu informația dată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
agresivitatea specifică eului nostru.) Așa încât pentru Minodora Sălcudean spiritul polemic, esențialmente conflictual, e văzut ca un loc geometric al violenței, esteticului și eticului, trăsături topite într-un discurs care, în spațiul social al cetății, poate deveni autonom (de aici structura triadică a mecanismului sau dispozitivului polemic, și anume: polemistul, partenerul sau adversarul său și martorul, instanță, cu un rol mult mai mare decât bănuim). Tot acest dens și sintetic excurs teoretic, dezvoltat pe aproape un sfert din eseu și care pune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simbolismul solstițiului de iarnă care supraviețuiește camuflat în structura petrecerilor de Crăciun 358 și a celui de vară ascuns în sărbătoarea Sânzienelor. În povestirea lui Gologan, nașterea mistică se leagă de vița-de-vie. Cel mai adesea, simbolurile se constituie in ansambluri triadice. Un ansamblu simbolic este perdea/prag (locul de trecere spre sacru) - Marea Zeiță, Magna Mater (izvorul vieții lumii profane), via - podul. Vița-de-vie înglobează o serie de semnificații 359: ea este "iarba vieții" "expresia nemuririi", iar vinul este simbolul tinereții și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
feminismului, dualist din punct de vedere ontologic, este imposibil. Suntem cu atât mai departe de un ethos transmodern. Acesta rămâne de decriptat, la nivel teologic, în dogma Sfintei Treimi, pe când, la nivel filosofic, vom încerca să-l identificăm în ontologia triadică lupasciană. 4. Ontologia triadică. Al treilea mare gânditor român, adoptat, ca și Eliade, de mediul occidental, este Ștefan Lupașcu. El pare a avea posteritatea cea mai fericită, căci a fecundat direct începuturile erei transmoderne, fiind recunoscut ca mentor al transdisciplinarității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]