217 matches
-
admiratoare). Când se află că suedezul Hjell Espmark este membru al Comitetului pentru decernarea Premiului Nobel, se adună și în jurul lui numeroși admiratori (dezinteresați). Se schimbă idei, se fac proiecte, se lansează glume care circulă asemenea folclorului (de la babord la tribord). Pelicanii zăriți printre trestii stârnesc un entuziasm la fel de mare ca apariția unor OZN-uri Ziua de 23 septembrie debutează cu o întâlnire a participanților la festival cu studenții și profesorii Universității din Constanța. Urmează vizitarea unui târg de carte, organizat
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
inginer, mereu meșterește câte ceva la plută. Cameramanul Manu și Medana Pop sunt cei mai buni vâslași. Ancuța, deși o alintăm „piticul”, pentru că este minionă, este cel mai bun cârmaci. Aici se cuvine să spunem ceva: stânga și dreapta, babordul și tribordul, sunt, oficial, anulate pe pluta noastră. Căci în primul rând trebuie să navigăm în apele românești, deci să ținem mereu malul stâng. Apoi, cum să-i spui colegului să dea două vâsle mai spre stânga, când el stă invers față de
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culmea falezei, unde Își lăsase descoperite tunurile. Le Încărcă pînă la refuz, Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái hotărâse că Drumul de Stele din acea noapte să înceapă cu Dânsul Zeului Oró, care avea să apună la nord-vest o jumatate de oră mai tarziu, dar știa că până atunci va avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vreo zece oameni, atât pentru a da un impuls suplimentar navei, cât și pentru a-și menține tonusul muscular, de care avea să fie nevoie când vor ajunge în zonele fără vânt, iar Vetéa Pitó aruncă apă din chila de la tribord, cu chipul resemnat al celui care îndeplinește o sarcină neplăcută. În niște carene construite cu mijloace atât de rudimentare pătrundea, desigur, destulă apă, oricât de temeinic ar fi fost călăfătuite, de aceea erau construite în așa fel încât fundul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o devora. Nici un suflet nu se mișcă pe bordul Mararei. S-ar fi putut crede că cei treizeci și ceva de oameni se transformaseră în statui de piatră sau se volatilizaseră, așa încât, lipsită de cârmaci, ambarcațiunea începu să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să se târască, milimetru cu milimetru, spre coviltirul de la pupă. Frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că toată lumea să rămână nemișcata și tăcută, să fie acoperite adăposturile animalelor și să fie închiși câinii, ca să nu facă zgomot, si, după ce cerceta îndelung, obsesiv chiar, orizontul și cerul, îi ordona cârmaciului să vireze cu nouăzeci de grade spre tribord, în timp ce toate velele erau întinse pe vergi. —Trebuie să găsim pământ cât mai curând, spuse. Teatea Maó nu se va da bătut atât de ușor. Le ceru apoi să nu mai arunce nimic în mare, nici macar propria murdărie, insistând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
daca nu, cel putin ne va oferi un oarecare avans, care ne-ar fi de mare folos dacă vrem să ajungem cu bine pe uscat. —Ești sigur că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu, nu există nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât să deschidă gură de uimire și să se convingă încă o dată că imensitatea neștiinței lui cu privire la ocean nu se putea compară decât cu imensitatea oceanului însuși? Dacă Miti Matái era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când ai să regreți că te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte bine ce spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și piardă din forța, în timp ce puternicul curent subecuatorial îi împingea cu violența dinspre tribord, făcând că nava să devieze atât de tare către vest, încât deseori nici nu era nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent, punctă totuși Navigatorul-Căpitan. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faci altceva decât să-ți alegi prima stea care o s-apară la orizont, s-o recunoști pe harta pe care ți-am desenat-o pe punte și s-o urmezi. Îl conduse într-un alt loc al navei. Aici, la tribord, ți-am indicat care va fi poziția exactă a insulei Bora Bora în funcție de Hartă de Stele pentru următoarele opt luni... Te simți în stare s-o interpretezi? — Bănuiesc că da, răspunse băiatul cu oarecare reținere. —Nu-i destul să bănuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau crede ochilor. Cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fața lor, în mijlocul lagunei? De ce îl abandonaseră într-un mod atât de nedrept zeii strămoșilor lui? Marara se apropia tot mai mult. Cea de a doua navă, care era într-o stare mai proastă decât cealaltă, se înclină periculos înspre tribord. Câțiva dintre oameni se aruncară în apă și înotau înspre cea care încă mai plutea. Vreo cinci rechini se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dacă accepți situația pur și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci, în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am ajuns la laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci, în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am ajuns la laptopul lui Nimeni. Asemenea butoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului întins. Orpheus se clătină încet înainte și-napoi, după care se își continuă drumul puțin prea repede, înclinându-se la tribord. Am coborât scările alergând și-am dat ocol cabinei. Fidorous și Scout erau deja la balustrade. Scout clătină din cap. — Iar se scufundă. — Nu poate s-o facă, nu? i-am spus doctorului. Nu cu trei butoaie legate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și inspirându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]