31 matches
-
încheiat lupta dintre vitellieni și othonieni. A sosit chiar acum. Numidul făcu un pas în față și își privi stăpâna cu ochii săi adânci, negri. — Trebuie să vorbesc eu? Calvia Crispinilla încuviință și se duse să se așeze pe un tricliniu de lângă perete. — Spune-le și lor ce mi-ai povestit mie. — În ziua luptei de la Bedriacum, o pasăre dintr-un soi nemaivăzut, mai mare decât o acvilă, s-a așezat într-un copac și-a stat cu ciocul întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intră în oraș, unde fu aplaudat îndelung, și porunci să i se pregătească cina, ce consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai multe mii de sesterți. Cremonezii îi oferiră pâine, brânză și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nou. Flamma se îndrepta grăbit spre aceeași poartă, clătinându-se. Cu brațele ridicate, se întorcea în dreapta și-n stânga, spre publicul care-l aplauda. Avea aerul fericit al celui care realizează că a rămas în viață. Vitellius se prăbuși pe tricliniu și îi făcu semn lui Listarius să-i toarne de băut. În jurul lui, toți tăceau. — Orpheus, murmură pierdut, apucând cupa cu o mână tremurândă. Orpheus! La începutul luptei îl privise disprețuitor pe Valerius, convins că din clipă în clipă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii larg deschiși. Din pulvinar, Vitellius îl privea încremenit pe Orpheus, care îi întorsese spatele și se îndrepta spre poarta principală a arenei. În spatele lui zăcea Skorpius, pe care îl văzuse învingând de atâtea ori. Deodată, Vitellius se ridică de pe tricliniu și îndepărtă cu mâna tăvile cu mâncare și paharele de pe masă. Le făcu semn comesenilor să nu plece. — Nu are nici o importanță că Orpheus a învins, lătră el. Prezicătorii ăștia... Trebuia să-i omor pe toți, așa cum am omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
izbucni în râs, îi întoarse spatele și se urcă repede în lectică, făcându-i semn lui Listarius să-l urmeze. — Încă nu mi-am spus ultimul cuvânt! strigă. Ajungând la palat, îl întâlni pe Allius Cerpicus. Vitellius se întinse pe tricliniu în încăperea supraîncălzită, avându-l pe fiul său alături. Într-un colț, Asiaticus scria ceva. Listarius vru să pună în fața împăratului un vas cu țipari și sos de nuci, dar Allius Cerpicus i-l luă din mână. — Dacă ai vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bârfa care circula și pe care Suetonius o va consemna, despre comportamentul tânărului Augustus care, fără învățătura poetului 441, mai mult decât să cucerească femeile, știuse să le domine. El potrivit lui Suetonius după ce "în prezența soțului a scos afară din tricliniu o soție de consul, a reînsoțit-o apoi în sală cu ochii roșii și complet zburlită". Se pare că Ovidiu vrea să-i reproșeze o rigiditate morală nejustificată: să nu se ridice în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]