23 matches
-
-l invita la un prânz de lucru pe autocratul Rusiei, strălucitorul Alexandru I Romanov, personaj aflat de câtva timp în atenția întregii Europe. Prânzul avea să se desfășoare fără mare ceremonie, dar cu respectarea strictă a protocolului regal, într-un triclinium privat al regelui, unul nu foarte mare, dar opulent decorat în aur, cu picturi și emailuri de mare valoare. Regele miza pe o anumită impresie ce o va produce acest ambient asupra țarului despre care el avea impresia că este
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1441701037.html [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
și puneau la cale cu englezii tot felul de ticăloșii vizând interesele imperiului rus. Mde, pentru popor trebuie să te mai și sacrifici. Trimise, oftând, răspuns că acceptă invitația... A doua zi, fix la ora 13.00, intră în micul triclinium îmbrăcat în una din uniformele sale, cea de Mare Hatman al Cazacilor. Impresia că a fost invitat la prânz într-o debara i se risipi doar când îl văzu pe rege leorpăind ceva dintr-un cas- tron, probabil una din
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1441701037.html [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
ia de la cap. Însă va folosi de data aceasta și niște argumente didactice mult mai convingătoare... A doua zi, la fel de punctual, împăratul trecu pe holuri, se strădui să nu bage de seamă faptul că gărzile elvețiene fuseseră dublate, intră în triclinium și nici măcar nu se mai miră de faptul că Ludovic stătea tot pe fotoliu și înfuleca niște stridii. Regele se prefăcu a fi foarte încântat că-l revede pe pri- etenul său țarul Alexandru și îi arătă cu mâna scaunul
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1441701037.html [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
au reluat în 1950 de către Libero d’Orsi și O. Elia de la Superintendența Arheologică. Este una dintre cele mai mari vile descoperite vreodată în Campania, având peste 11.000 de metri pătrați, are im atriu, o curte cu piscină, un triclinium cu vedere spre golf și o curte cu colonade. Există și alte camere mici, o bucătărie și două grădini interioare. Vila San Marco are un complex de băi format dintr-un calidarium, tepidarium și un frigidarium. Vila aceasta a furnizat
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
puțul nr. 6. Tunelul nu este luminat. Lungimea segmentului ce poate fi vizitat este de 90 metri. „Casa Dionysos” este numele dat somptuoasei vile romane clădite pe vârful dealului, în apropierea teatrului. Acest nume se datorește pardoselii de mozaic din tricliniumul central care descrie cultul și viața zeului vinului Dionysos. Clădirea cu două etaje, având o lungime de 40 metri și o lățime de 23 metri, a fost construită în secolul al III-lea și cercetătorii presupun că a fost distrusă
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
363. Săpăturile au evidențiat încăperi subterane care serviseră drept prăvălii si locuințe, de asemenea o curte interioară înconjurată de un peristil din toate cele patru părți, o sala de toaletă. În nordul curțiiț se afla o sală de mese denumită triclinium, încăperea cea mai mare și mai splendidă a vilei. Diversele încăperi erau acoperite cu mozaicuri. Pavimentul cu mozaic al tricliniumului conține într-unul din medalioanele care îl ornamentau, figura unei femei de o remarcabilă frumusețe, care a fost poreclită în
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
peristil din toate cele patru părți, o sala de toaletă. În nordul curțiiț se afla o sală de mese denumită triclinium, încăperea cea mai mare și mai splendidă a vilei. Diversele încăperi erau acoperite cu mozaicuri. Pavimentul cu mozaic al tricliniumului conține într-unul din medalioanele care îl ornamentau, figura unei femei de o remarcabilă frumusețe, care a fost poreclită în vremea noastră „Mona Lisa de la Sepphoris”. Pe culoare și în alte încăperi se pot vedea mozaicuri cu desene geometrice.. În cadrul
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
care a fost poreclită în vremea noastră „Mona Lisa de la Sepphoris”. Pe culoare și în alte încăperi se pot vedea mozaicuri cu desene geometrice.. În cadrul lucrărilor de conservare a clădirii, au fost construite ziduri, precum și un acoperiș. În interiorul ei, deasupra tricliniumului, s-a construit un pod care permite traversarea pe deasupra pavimentului de mozaic, și o bună observare a acestuia. De asemenea pe balustradă au fost așezate tablițe care explică scenele diferite desemnate de mozaic. În excavația arheologică executată în 1994 de
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
este întreruptă de trei logii, în centru și la margini. Alte două arcate intermediare se disting printr-o lățime mai mare: ele corespund deschiderilor celor trei mari săli principale de la nivelul superior al apartamentelor private, sălii basilicale dinspre vest și tricliniumului dinspre est. În reconstituirile clasice ale lui d'Hébrard și Niemann, marea scaldă baza zidului dinspre sud: în realitate, nu s-a pus problema dacă aceasta se întâmpla de-a lungul întregii fațade sudice. Curtea era întărită de trei tipuri
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
se deschid într-un coridor cu arcade pe partea opusă. În jumătatea de est, se găsesc un ansamblu de luminatoare și încăperi ordonate în jurul unei camere octogonale mari, prevăzută cu nișe, în care se poate identifica sala de mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele prevăzute cu abside, altele circulare sau în formă de cruce. Amplasarea acestui ansamblu în apropierea sălii de audiențe și în partea opusă față de triclinium sugerează că acestea sunt încăperile private ale reședinței. Denumirea de „palat” atribuită frecvent complexului architectural de la Split poate fi una eronată: abdicând oficial, Dioclețian a redevenit un simplu cetățean și în această postură și-a petrecut ultimii ani ai vieții
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sălile de gardă ale pretorienilor, Sala de tribunal, numită "Lychnos", în care primea împăratul, "Sala Consistoriului", o altă sală de recepții cu trei porți încrustate cu fildeș, la care era anexată o sufragerie a împăratului și o biserică a Stăpânitorului. Tricliniumul cu nouăsprezece paturi", (Triclinos - în limba greacă) era o sală de recepție vastă, luminată de sus. Era numită astfel pentru că era mobilată cu nouăsprezece parturi (canapele după moda romană, cu o latură ridicată) și mese, pe care se serveau ospățuri
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
ospățuri de ceremonie la sărbători, precum Crăciunul sau Paștele. Patul cu masă al împăratului se găsea pe o poziție mai înaltă, pe o estradă cu trei trepte, având aranjate în dreapta și stânga câte alte nouă mese cu pat pentru invitați. Tricliniumul era precedat de o curte cu portic, "Tribunalul celor nouăsprezece paturi". Acolo împăratul proclama de la înălțimea "heliacon"-ului, o terasă înaltă, deciziile legislative pe timpul unor ceremonii numite "silentia". La mijlocul sec. Al 10-lea (949), Luitprand, episcop de Cremona, a descris
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
pe timpul unor ceremonii numite "silentia". La mijlocul sec. Al 10-lea (949), Luitprand, episcop de Cremona, a descris luxul prodigios al ospețelor servite în veselă de aur sau în vase care nu puteau fi deplasate decât pe cărucioare învelite în purpură. "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi" era folosit atât pentru marile recepții, dar și pentru expunerea catafalcului imperial înainte de înmormântare. "Palatul Daphne" cuprindea trei oratorii, iar alături avea "biserica Sfântul Ștefan" în care se celebrau căsătoriile împăraților. Prin galeria superioară a palatului împăratul
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
în are liber, patru mari biserici("Sfântul Ștefan, Domnul, Sfânta Maria a Farului sau Theotokos, Biserica Nouă"), nouă mari capele, nouă oratorii, un baptiseriu, patru săli de gardă, trei mari galerii de recepție, cinci săli ale tronului("Lychnos","Marele Consistoriu", "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi", "Tricliniumul din Mangor", "Chrysotriclinium"), zece apartamente imperiale, o bibliotecă, trei mari sufragerii, șapte galerii de comunicație, trei alte galerii(peripatos), trei terase deschise, două terme, un carusel, un port. In afara nucleului Marelui Palat, de care s-
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
mari biserici("Sfântul Ștefan, Domnul, Sfânta Maria a Farului sau Theotokos, Biserica Nouă"), nouă mari capele, nouă oratorii, un baptiseriu, patru săli de gardă, trei mari galerii de recepție, cinci săli ale tronului("Lychnos","Marele Consistoriu", "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi", "Tricliniumul din Mangor", "Chrysotriclinium"), zece apartamente imperiale, o bibliotecă, trei mari sufragerii, șapte galerii de comunicație, trei alte galerii(peripatos), trei terase deschise, două terme, un carusel, un port. In afara nucleului Marelui Palat, de care s-a vorbit, mai existau
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai intrigantă și mai neliniștită, în timp ce Gajus, care îi suporta prezența cu un zâmbet complice, se dedica soției sale, inventând o mulțime de jocuri, și Claudilla râdea, și râsul ei umplea vila. Într-o zi însă, pe când se odihneau în triclinium - aflat pe o stâncă transformată într-o mică insulă, ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii erau atât de mari, încât invitația lui păru un semn de pace după vechea tragedie sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului imperial, cu bijuteriile strălucind pe pielea ei ca mătasea, cei mai puternici bărbați ai Romei își ațintiră privirile asupra ei, înflăcărați de fantezii secrete. Împăratul intră, trecu printre cele două șiruri de invitați, care îi făcură loc imediat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au curajul să se arate în Forum. Și Callistus încheie, fără să-și schimbe expresia: — Unii spun că acum nu-l mai poți lăsa în viață pe Calpurnius Piso. Într-adevăr, în cele șapte zile ce urmaseră umilitoarei ieșiri din triclinium-ul imperial, Calpurnius și complicii săi nu se mulțumiseră să se lase pradă mâniei. Împăratul le demonstrase într-un mod violent că amintirile nu muriseră și că, în spatele frumosului său zâmbet tineresc, se ascundea o primejdioasă capacitate de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se învârteau însă niște sclavi bătrâni, de încredere și cam surzi; cea care dirija totul era doica senatorului. Iar când fură aduse potârnichile cu sos, obișnuitul vin de Minturnae, pâinea caldă, scoasă din cuptor, măslinele și brânzeturile de casă, ușile triclinium-ului fură închise și oaspeții constatară că trebuiau să se servească singuri; atunci înțeleseră că previziunile lor se materializaseră în sfârșit: era o inexorabilă întâlnire cu moartea. Subiectul era însă atât de teribil și de primejdios, încât preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
face: lui Polemon, literatul pe care acum lumea îl numește regele din Pontus, îi vom îngădui să-și aleagă singur locul unde se va duce în exil, să-și scrie poeziile. Râseră; unul câte unul, se întinseră din nou în triclinium, începură să mănânce potârnichi și măsline, își turnară vin. Nu era însă o discuție liniștită la sfârșitul prânzului, ci de hotărâri strategice pline de cruzime. Într-adevăr, Polemon, regele-poet, avea să fie alungat dincolo de graniță. A scris o epigramă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-un triclinium înconjurat de apele mării. În Evul Mediu, în acest paradis al erotismului a fost construit un turn care a devenit vedetă, punct de apărare a coastei și închisoare. Acolo avea să-și trăiască ultimele zile, înainte de a fi decapitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]