71 matches
-
se Înarmă cu o cîrpă și o sticlă de alcool, cu care se instală În spatele tejghelei, În intenția de la face ca noi copertele și cotoarele celor cincisprezece exemplare uzate care ne sosiseră În dimineața aceea dintr-un titlu foarte căutat, Tricornul: Povestea Jandarmeriei În versuri alexandrine, de bacalaureatul Fulgencio Clapon, un tînăr autor consacrat de critica din Întreaga țară. În timp ce se dedica trebii sale, Fermín arunca priviri pe furiș, făcînd din ochi precum proverbialul drăcușor șchiop. — Ai urechile roșii ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pleoape, scurt și pripit, ca pentru a rostogoli din ochii ei verzi și frumoși două lacrimi gata să se răzgândească și să înapoieze la izvorul lor. Nu putui plânge cu hohot la plecarea buldogilor, fiindcă Zitta își potrivea la oglindă tricornul negru cu pompon, în care arăta ca un Napoleon grav compromis. Ținea să răspund hotărât dacă voi veni diseară la ea să luăm masa împreună. Zicea că mă așteaptă cel mai târziu până la ora nouă. Răspunsei cu un gest nehotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii mei văzură Moartea. Era o doamnă binișor îmbrăcată în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe craniu purta, cochet, tricornul negru, cu pompon, al Zittei. Moartea făcu doi pași spre patul din care nu mă voi ridica niciodată singur și oasele genunchilor ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim. Aș fi dorit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim. Aș fi dorit să-i spun că alături, la numărul patru, a fost astăzi un consult de medici. Doamna înclină hârca pe decolteul ciolănos și pomponul negru înfipt în tricorn se clătină de două ori, ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cat“ zic, „I know, I know“, zice vânzătoarea. Până la urmă, am pus mâna pe o cărticică, m-am uitat pe preț și am cumpărat-o. Exercices de style, Raymond Queneau. Măști. La modă: costumele stil Louis XIV. Clasic: mască albă, tricorn și pelerină neagră, stil Casanova. Alternativ: uniformele de gunoieri, de preoți catolici, salopetele pentru deratizare, măștile românești care se vindeau la Palazzo Correr. Costumul perfect: Maria Antoaneta, care chiar a luat premiul la parada măștilor, mai ales că fata chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Coppola. Costumul meu preferat: omagiu lui Paul Klee, un ceva făcut din reproduceri textile ale unor lucrări semnate de Klee. Tematic: grupuri de persoane costumate pe aceeași temă. Cei mai simpatici: un grup de șobolani. Ce ne-am luat noi: tricorn (6 euroă, mască de dantelă pentru ochi (4 euroă, o coafură (23, fooooarte mult, dar de senzație!Ă. Numeros. Localnicii spun că anul acesta nu a fost atât de multă lume. Că, fiind an bisect, carnavalul a început mai devreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul. „Poate aflăm câte ceva...” Celălalt, ca la comandă, Îi și Întinse paharul gol. „Orice ați vrea să aflați, vă stau la dispoziție...” Piciorul se Înclină ceremonios dinaintea medicului, măturând cu tricornul său podeaua... „Parcă ați fi un spadasin...” „Nu-i așa”, zise el, „că aduc c-un mușchetar?” „Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu”, adăugă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cum zicea el. „Odată și odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi mari ce atârnau la ochi, și Își spuse: „Probabil vom avea astăzi de Înfruntat un amiral și Întreaga sa flotilă...”. Flotila, desigur, Încă nu apăruse la orizont. Noimann continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înainte... PAGINĂ NOUĂ IX. Marș ...Încheindu-și halatul, Noimann privi cu atenție În jurul său. Piciorul Își schimbase din nou Înfățișarea. Dacă la un moment dat aducea cu Napoleon, acum trăsăturile feței se abrutizaseră pe nesimțite. Purta ca și la Început tricorn, doar că fața sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici la foc mic. Cu cât le fierbi mai mult, cu atât se acoperă de pete... Mathilda, Mathilda... Piciorul aleargă, adulmecându-și propriile urme. Ca un câine aleargă În cerc și adulmecă. Un câine Îmbrăcat În uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și legitimațiile noastre de călătorie...” Și deasupra lui Noimann zbură un nor de frunze, pe care curentul stârnit de mișcarea trenului Îl Împrăștie pe coridor. Arătându-l cu degetul și izbucnind Într-un râs dement, piciorul Își Îndreptă pe frunte tricornul cusut din frunze de arțar, după care, făcând stânga-mprejur, o rupse la fugă pe coridor. Medicul se luă după el. În spatele lui alerga, agitând biletele În mâini, o Întreagă ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va putea pune mâna pe el. Când Noimann se apropia la un pas de el, piciorul se smulgea din loc, mișcându-se cu o viteză incredibilă. Curând, tot sărind de pe un tampon pe altul, ajunseră la capătul garniturii. Fluturând din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe femeile din familia mea dinspre partea mamei, nici una din cele șapte surori ale mele n-ar fi fost admisă. Pe patul de moarte, progenitorul meu m-a pus să jur că, dacă nu voi apuca să-ndes pe cap tricornul Gărzii Civile, atunci, cel puțin, o să mă fac funcționar și-o să las baltă orice pretenție de a-mi urma vocația pentru lirică. Eu mă număr printre cei de pe timpuri, iar unui tată, chiar dacă e un dobitoc, trebuie să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
noi preia partea lui și atunci, nemaiexistând conflicte, psihicul nostru va rămâne mereu intact, căci somatizăm imediat, fără întârziere... Judecătorul: Așadar, somatizați! Foarte bine, prin urmare, ce reprezintă acel corn de pe fruntea dumneavoastră? Masca: Nu este un corn, ci un tricorn. Și asta credem că v-ar putea explica mult mai bine doamna Dora. Avocatul acuzării: Prin urmare, vă faceți vinovați de împărțirea în comun a aceleiași soții, aici de față. Philip (în cor): Nu avem nevoie să împărțim nimic, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ia însă înainte.) Sinele Mic: Văd că ba vă adresați cu "domnule Philip" (ceea ce de fapt și de drept suntem!), ba la plural, după cum vă convine, domnilor! Din punct de vedere al capului acuzării suntem invariabil trei: triplu soț, tripartit, tricorn, trigam... Dacă vă convine să vorbiți numai cu Masca, devenim iarăși unul singur. După cum se dovedește că noțiunea de plural sau singular este foarte relativă, domnilor! La fel cum pluralul, când este personaj colectiv, devine dintr-o dată singular, ca declinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul cu tricorn al lui Birlic sau în fața capelei Hortensiei Papadat Bengescu, ajunsă centru de depozitare al sculelor de măturat. Dacă ne surprindea ploaia, ne adăposteam în uriașul monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se auzea nici o pasăre, totul părea că doarme: spalierul învelit cu paie și vița ca un mare șarpe bolnav sub streașină zidului pe care, cînd te apropiai, vedeai tîrîndu-se sfoiegi cu picioarele lor nenumărate. În brădet, lîngă gard, preotul cu tricorn, care-și citea cartea de rugăciuni, își pierduse piciorul drept, iar ghipsul, cojit de ger, îi lăsase un fel de rîie albă pe obraz. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 47 În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J. Neefs (1973) distinge
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Yale University Press, 1966), 1:82, 284, 578. 3 John Stuart Mill, Considerations on Representative Government [1861] (New York: Liberal Arts Press, 1958), 14. CAPITOLUL 8 1 "Pălăriile își trag numele din faptul că se asemănau cu cavalerii eleganți purtători de tricorn. Bonetele erau astfel porecliți datorită asemănării cu bătrînele timide în bonete de noapte". Franklin D. Scott, Sweden: The Nation's History (Minneapolis: University of Minnesota Press, 1977), 243. 2 Alexis de Tocqueville, Democracy in America, vol. 1 (New York: Shocken Books
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
la 19 februarie 1958, în rolul Swamildei din opera Coppelia de Leó Delibes, Natalia Vronschi-Gașler a creat personaje de neuitat: Maria din Fântâna din Baccisarai de Boris Asafiev, Fadetta din baletul cu același nume de Leó Delibes, soția morarului din Tricornul de Manuel de Falla, Parașa din baletul Călărețul de aramă de Reinbold Glier, prințesa Mașa din Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovschi. A mai jucat, cu mult succes, În calea trăsnetului, un balet de Kara Karaev, Giselle de Adolph
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]