314 matches
-
Simeon (Noul Teolog), vedea în Hristos, dimpotrivă, ceva mai mult: ea vedea în El pe Fiul ... Noi ne închidem față de un lucru care pentru Biserica veche era hotărâtor și prin care ea se deosebea de monoteismul iudaic. Simțul pentru viața trinitară a lui Dumnezeu, pentru întrepătrunderea reciprocă și referirea Persoanelor dumnezeiești întreolaltă s-a pierdut la noi... Pentru noi Dumnezeu a devenit o noțiune fără conținut»”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 110, în PSB, vol. 29, p.
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
părți ale lui Dumnezeu, ci două moduri diferite ale existenței lui Dumnezeu, în natura Sa și în afara naturii Sale. Același Dumnezeu rămâne total inaccesibil în esența Sa și se comunică cu totul prin har. La fel ca în cazul dogmei trinitare, această dogmă a energiilor divine nu reduce în nici un fel simplitatea lui Dumnezeu, atât timp cât simplitatea nu devine o acțiune filosofică care pretinde să determine nedeterminatul<footnote Vl. Lossky, Vederea lui Dumnezeu, în românește de Maria Cornelia Oros, Studiu introductiv diac
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
spiritual: într-o nouă întocmire Hristos recapitulează întreaga creație, care e reînnoită prin Hristos. Noul Adam îl restaurează pe primul. Drumul de urmat duce astfel la Sfânta Treime: prin Duh omul ajunge la Fiul, iar prin Fiul la Tatăl. „Sensul trinitar al doctrinei Sfântului Irineu marchează începutul unei orientări constante către Treimea Sfântă, dragă misticilor din toate timpurile”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p.
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
unitatea era elaborarea unor formule de credință (simboluri). În primele veacuri găsim numeroase mărturisiri de credință destul de deosebite Între ele.<footnote Nuovo Diozionario Patristico e di antichità cristiane, A. Di Berardino (ed.), Genova/ Milano 2006, vol. I,1154-1162. footnote> Formula trinitară din Matei 28,19, pusă În legătură cu ritul botezului, a fost lărgită și Îmbogățită ca și conținut În timpul primelor veacuri. Aceasta Îi era prezentată candidatului la botez sub formă de Întrebări. În același timp s-a dezvoltat o mărturisire de credință
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
caracter edificator, sistematic, uneori și istoric (...) Vor să își pună întregul talent personal și toate însușirile în slujba Bisericii 36. Mai mult decât atât, Părinții sunt autorii regulei de credință, dezvoltată în simboale și în hotărâri ale Sinoadelor ecumenice, baza trinitară și hristologică a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (...) Părinții au creat teologia prin încrederea într-o coeziune internă între har și rațiune, adică printr-o opțiune apărută din întâlnirea dintre credința creștină și spiritul grec, inaugurând un dialog căruia toți creștinii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ale termenilor până să răspundă, eventual, afirmativ la întrebarea de mai sus. Știm că Marius Cruceru este, în sens comun, un teolog: este un reputat profesor de teologie biblică și a scris o carte foarte savantă, mai demult, despre terminologia trinitară a lui Augustin, „Augustin, un amator“. Dar cu noul său comentariu la cele câteva capitole din Evanghelia lui Matei autorul iese atât de curajos din „genul“ comun al discursului teologic încât obiectul discursului său își lovește cititorul frontal până la producerea
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
treabă, ei, cu mofturile romancierilor. Treaba lor e să flateze gustul publicului mai larg decât gaură neagră din literatura astronomică. Cum arăta Cervantes Se știe că Cervantes a fost îngropat în ziua de 23 aprilie 1616 în biserica Mănăstirii Surorilor Trinitare din Madrid. Dar locul exact nu e cunoscut. Istoricul Fernando Prado, sprijinit de primăria Madridului, interesată de promovarea turismului după modelul englezilor, care exploatează la maximum Strtford-upon-Avon, locul unde e îngropat Shakespeare, mort tot pe 23 aprilie 1616, și-a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
sarcina de a mă opri asupra contribuției Domniei sale în domeniul literaturii patristice, exegezei biblice și teologiei. Scrierile sale aduc o contribuție importantă la descifrarea scrierilor sacre și oferă teologilor dogmaticieni și moraliști o serie de repere clare în aprofundarea teologiei trinitare, hristologiei, pneumatologiei, mariologiei, angelologiei și demonologiei. Traducerea Evangheliei după Matei (2009), în ediție bilingvă, include textul român și cel în greaca veche, oferind un amplu comentariu biblic privind variantele manuscrise existente, informații la nivel filologic, istoric, comentarii patristice, care ne
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
unitate, adică cele trei ipostasuri prin care se manifestă ființa divină. Potrivit lui Noica, „unul de-o ființă și trei ca persoană“ reprezintă matricea de origine a sensibilității apusene, un arhetip care se va multiplica apoi în toată istoria Europei. Dogma trinitară e un exemplu de cum un mit poate inspira un mod de gîndire care ulterior se va propaga în teologie, artă, științe și filosofie. Mai mult, spre deosebire de greci, a căror filosofie a crescut în ostilitate față de mitologia elină, europenii își vor
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu în perspectiva creaturilor, ci în perspectiva Treimii. Iată desfășurarea întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități au rămas în afara Lui? Din moment ce toate persoanele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Citez câteva dintre argumentele sale: 1. În corpus nu există nici un fel de preocupare pentru apărarea Sfintei Treimi, subiect care era totuși la ordinea zilei în secolele al V-lea și al VI-lea; autorul pare să nu cunoască terminologia trinitară din scrierile lui Athanasie, Vasile, Grigore din Nazianz și Chiril al Alexandriei. 2. Dimpotrivă, tema principală dezvoltată în aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bisericile baroce, nu apare deloc ca fiind o religie monoteistă, ci complet politeistă. Doar că creștinii catolici se adresează tuturor ființelor intermediare între Dumnezeu și om, invocându-le în ajutor nu ca divinități, ci în calitate de îngeri și sfinți. Iar speculația trinitară a părinților Bisericii și a teologilor, care pun pe același plan omul Isus din Nazaret cu Tatăl, care în Noul Testament este totdeauna numit exlcusiv "ho theós, Dio", al cărui "fiu" este Isus, pune în discuție unicitatea lui Dumnezeu nu doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propriul său legiuitor și stăpân. Cum să fii legiuitor și stăpân într-un univers în care ești înlănțuit? (...) Deci, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii și să introduci credința în Dumnezeul creștin care s-a arătat triumfalnic, teandric și trinitar. (...) Kant nu are nici un adevăr!”. Când a fost întrebat: De unde atunci gloria lui Kant?, Țuțea a răspuns: „Din subtilitatea gândirii”. Frumos, elegant răspuns, subtilitate fiind o judecată greu de înțeles, care face distincții fine și adesea excesive, chiar inutile! Și
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
mai multă odihnă și relaxare iar sufletul mai multă lumină interioară, tocmai pentru că lumina Soarelui se micșorează (pentru noi cei din emisfera nordică), simțim nevoia acută uneori de a răspunde unor întrebări existențiale. Știm cu toții că omul este o ființă trinitară, adică este formată din Trup, Suflet și Spirit. El se află aici în această lume duală pentru a se desăvârși cum ne reamintește îndemnul cristic „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru desăvârșit este”. Dacă ne gândim bine la rostul noastru pe
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
mai frumos în inefabilul existenței omenirii: Permanența umană. Cea ale cărei trăsături nu mai au nimic din evoluționismul rudimentar, ci îl înnobilează chiar și pe acesta cu certitudinile transcendenței ce îmbogățește sufletește persoana umană dându-i tridimensionalitate. Adică o dimensiune trinitară care-o reprezintă ca volum întreg și nu ca simplă imagine pe suprafață; care face din ea acel vas, cum spuneau anticii, ce se umple pe parcursul vieții cu simțire, cu trăire, cu legături metafizice, cu învățătură bună și înțeleaptă. Că
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
integralitata și inclusivitatea unității Bisericii, diversitatea adunată în comuniune, evitând atât uniformitatea, cât și individualismul, această comuniune fiind caracterizată prin dialog, dăruire reciprocă și fraternitate armonioasă. Ortodoxia, ca fiind moșteniotoarea tradiției patristice ce este pătrunsă de marile taine ale dogmelor trinitare și hristologice, are o structură spirituală proprie, preocupată fiind indeosebi, de realitățile vieții duhovnicești și de raporturile ei inter și intra-umane. Viața Sfintei Treimi - Cea de viață dătătoare, îndreptată fiind către lume prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, a cultivat
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Despre existența, misiunea și sobornicitatea Bisericii în Duhul Sfintei Treimi. O abordare din perspectiva teologiei Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae... 10. Sobornicitatea Bisericii, chipul relațiilor treimice. Aspectul trinitar al sobornicității Bisericii Ecleziologia ortodoxă este trinitară prin excelență. Viața Bisericii este comuniunea cu viața Sfintei Treimi sau viața dumnezeiască, îm¬părtășită prin har credincioșilor. Noi participăm la aceeași Viață, care este viața lui Dumnezeu, pentru că noi suntem una în
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
ortodoxă este trinitară prin excelență. Viața Bisericii este comuniunea cu viața Sfintei Treimi sau viața dumnezeiască, îm¬părtășită prin har credincioșilor. Noi participăm la aceeași Viață, care este viața lui Dumnezeu, pentru că noi suntem una în Iisus Hristos, iar viața trinitară sau treimică este comunicată prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt, încât "Biserica este o societate a persoanelor umane laolaltă cu persoanele divine". Sobornicitatea Bisericii după chipul perihorezei treimice este atestată de Iisus Hristos în cuvintele: "Ca să fie una... precum suntem
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
Bria și Nicolae Fer). Sobornicitatea cuprinde nu numai unitatea, ci și pluralitatea; ea înseamnă un acord între unitate și pluralitate. Existând după chipul Sfintei Treimi, Biserica pre¬zintă în ființa ei caracterul antinomic al identității și diversității simultane. În viața trinitară există o unitate de ființă și o pluralitate de persoane. Sfânta Treime este în același timp o identitate absolută și o pluralitate absolută. Teologia creștină a exprimat întotdeauna omousianitatea celor trei persoane divine și deosebirea lor ipostatică. Sfântul Grigore de
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
realiza între noi o relație ce există din veci în Dumnezeu. Mădula¬rele Trupului tainic al lui Iisus Hristos se dăruiesc fiecare celuilalt și întregului. Persoanele treimice fac ca totul în viața Bisericii să fie dăruire și comuniune, pentru că viața trinitară este comuniune și dăruire. Triadocentrisanul ortodox pune în viața Bise¬ricii absolutul comuniunii și absolutul persoanei. Conștiința sobornicească este con¬știința comuniunii și a dăruirii, conștiința persoanei ca factor de comuniune. Cre¬dinciosul este omul comunitar al iubirii. Nu există
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
Sfântul Duh, puterea interioară a întregului. După cuminecare, credincioșii cântă la Sfânta Litur¬ghie: "Primit-am Duhul cel ceresc..." Duhul Sfânt este acela care face din fiecare dintre mădu¬larele Trupului tainic al lui Iisus Hristos "prezențe euharistice" deschise plenitudinii trinitare. El transformă universul în Sfânta Euharistie, îndumnezeindu-l. Sobornicitatea Bisericii în aspectul ei hristologic se poate vedea și în adunarea tuturor "rațiunilor" în Fiul. Sfântul Maxim Mărturisitorul vede o diferențiere a rațiunilor din Logosul divin și o unitate a lor
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
o trăire sobornicească și comunitară după chipul celei de o ființă și de viață făcătoare și nedespărțitei Treimi. Altfel spus, Teologia Ortodoxă învață că temeiul și fundamentul sobornicității Bisericii se află în Sfânta Treime. Înțelegerea și abordarea sobornicității din perspectivă trinitară redă toată profunzimea de gândire a tradiției răsăritene și oferă Bisericii Ortodoxe posibilitatea unui dialog și a unei dezbateri cu celelalte Biserici creștine, într-o perspectivă de deschidere, colaborare și conlucrare ecumenică. Dacă Sfânta Treime este comuniune, sobornicitatea, catolicitatea și
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]