29 matches
-
sumei de 15.000 de euro Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, pentru prejudiciul moral adus în cazul refuzului privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra Bibliotecii Bathyaneum și a Institutului de Astronomie. Biblioteca Batthyaneum, care funcționează din 1794 în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia, deține cea mai valoroasă colecție de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, respectiv peste 80%. Aici se află și cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 și 810, cunoscut și sub numele
Codex Aureus. Prună se ocupă, în timpul liber, de Codex Aureus, după ce a rezolvat Codul Civil și Penal by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/102751_a_104043]
-
cursuri de Istoria Bisericii, Teologie Fundamentală și Sacramente. Este implicată atât în latura academică, cât și în cea pastorală, fiind și director de liturghie la parohia „St. Agnes” (este specializată în „Teologia liturghiei”). Aria cercetărilor sale cuprinde dialogul ortodox-catolic, teologia trinitariană și istoria bisericii primare. În prezent, Rodica Stoicoiu se concentrează și asupra altor articole din domeniul teologic, de care se va folosi în editarea viitoarelor sale cărți. Printre alte lucruri pe care mi le-a povestit despre tatăl său, Rodica
DR. TRAIAN STOICOIU, CHIRURGUL PREFERAT AL PACIENŢILOR DIN CALGARY, CANADA, LA MIJLOCUL SECOLULUI XX ( CAPITOLUL XIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dr_traian_stoicoiu_chirurgul_preferat_al_pacientilor_din_calgary_canada_la_mijlocul_secolului_xx.html [Corola-blog/BlogPost/348465_a_349794]
-
of the Times (Semnele Timpurilor)". Prin câteva cărți scrise de el cu privire la Ispășire, seniorul Waggoner a spus că Hristos a fost Dumnezeu doar în "sens subordonat," și deci nu pe deplin divin. Principalul său punct de dispută îl constituia conceptul Trinitarian despre Trei Persoane Divine (Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt). În extinsul său volum despre Ispășire, J.H. Waggoner a dedicat două capitole în încercarea de a demonstra că punctul de vedere Trinitarian era fals de vreme ce se deducea din
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
punct de dispută îl constituia conceptul Trinitarian despre Trei Persoane Divine (Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt). În extinsul său volum despre Ispășire, J.H. Waggoner a dedicat două capitole în încercarea de a demonstra că punctul de vedere Trinitarian era fals de vreme ce se deducea din el că Hristos, fiind Dumnezeu, nu se putea să moară pe crucea Calvarului, și deci nu a putut fi făcută o deplină ispășire pentru păcat. Totuși, Ellen White nu avea acest punct de vedere
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
au eliminat această frază fie o plasează în note de subsol, deoarece nu apare în copii mai vechi ale epistolei și nu e citată de părinții Bisericii primare, care ar fi avut multe motive să o citeze în dezbaterile lor trinitariene (de exemplu, împotriva arienilor). Majoritatea cultelor creștine sunt de acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din "Epistola lui Ioan", fiind o corupere latină apărută în anumite copii ulterioare ale manuscriselor grecești
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
necredincioși datorită acestei dogme, din punct de vedere logic, complicate a trinității". Sociologi ai religiei, precum protestantul Max Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene apar după iudaism, așa cum se întâmplă în creștinism, Weber le consideră a fi niște regretabile întoarceri la desuete idei primitive (citat din Werner Stark (“The place of Catholicism in Max Weber’s Sociology of Religion”, Sociological Analysis 29 (winter), 1968
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
afirmat această teologie prin patriarhul Constantinopolului: Macedonius. Această credință mai este numită și semi-arianism sau dualism. Chiar dacă pe parcursul timpului această doctrină a trinității a fost impusă cu forța, au fost unii care au avut curajul să susțină un Dumnezeu ne-trinitarian, cu toate acestea, nu trebuie să ne închipuim că în toate cazurile aceștia au avut o imagine corectă și biblică 100% despre Adevăratul Dumnezeu, sau despre Isus Cristos, sau despre Spiritul Sfânt. Întâlnim ultimele urme ale acestora în Constantinopole sub
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
multe alte doctrine, cum ar fi: închinarea, planul de salvare, etc. Oricum, ea (doctrina Trinității) a avut un atât de profund efect asupra altor doctrine referitoare la planul de mântuire și asupra actelor de închinare exterioare. Albigenzii: au fost ne-trinitarieni. Ei au fost un grup care a înflorit în sudul Franței în secolele XII și XIII d.H. Teologia lor era una dualistă, în care se postula existenta a două principii egale, unul al răului, altul al binelui. Anabaptiștii (din greacă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
coreligionarii erau corectați, sfătuiți și, dacă era necesar, excluși. În cele din urmă frații polonezi au fost risipiți în toată Europa, fiindu-le din ce în ce mai greu să se mențină uniți. Cu timpul, această mișcare a dispărut. Adam Klarke a fost ne-trinitarian. De fapt, în Anglia a funcționat mișcarea unitariană în sec. XVII, și a influențat gândirea unora, chiar și pe Sir Isac Newton (1643-1727), părintele fizicii moderne. Newton a scris unele lucrări teologice, pe care nu le-a publicat în timpul vieții
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
copiile. Controversata publicație a făcut multă vâlvă. Prin urmare, Sigismund a programat o a doua dezbatere. Dezbaterea a început în data de 3 martie 1568, la ora cinci dimineața. A fost ținută în latină și a durat zece zile. Tabăra trinitariană a fost condusă de Peter Melius, capul Bisericii Reformate din Transilvania. El și susținătorii Trinității s-au folosit de crezuri, de învățăturile Părinților Bisericii, de teologia ortodoxă și de Biblie. David s-a folosit numai de Biblie. El i-a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
A publicat și reeditat în 1824, 1841, 1850, 1855. Învățăturile lui au convins pe pastorii milleriți Charles Fitch și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventiști proveneau însă din confesiuni antitrinitariene. Întrucât însă prioritatea mișcării nu consta în rezolvarea diferențelor doctrinare, adventiștii nu au făcut din aceste diferențe un motiv de dispută. După 1844, unele ramuri millerite au împrumutat opinii antitrinitariene, preluate din
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
din anii 1800. Sub influența lui Joseph Marsh, teoreticianul curentului, mișcarea susține antitrinitarianismul. Nu numai ramurile duminicaliste ale adventismului, dar și ramurile sabatariene au fost în general înclinate spre antitrinitarianism. Pionierii Adventiștii: Chiar dacă la început mișcarea adventistă (millerită) era predominant trinitariană, însă după 1844, influențați de opiniile antitrinitariene ale lui: H. Grew, G. Storrs, și The Christian Connection, mișcarea adventă a devenit antitrinitariană. În secolul 19, pionierii adventiști nu au susținut trinitatea, ei au fost antitrinitarieni ca și familia White au
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în timpul asediuluii din 1849. Documentele mai consemnează lucrări minore în anii 1764 -1765, 1804, 1812, 1825, 1835, 1838, 1862, 1873. Manutanța - depozitul de provizii, casele comisariatului și comandantului, două depozite de pulbere, palatului princiar cu destinație de arsenal, biserica Ordinului Trinitarian (1719, azi biblioteca Bathyaneum) au fost ridicate sub conducerea lui Iosif de Quadri, la fel și artera principală de circulație în cetate. În anul 1849 trupele ungare ale lui Kossuth conduse de generalul Bem, au asediat timp de trei luni
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
sunt lapte, au, după cum era de așteptat, o forță mult mai amplă decât vinul înțelepciunii umane<footnote R. A. Norris, „The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs” ..., p. 526-527. footnote>. Mireasa este rănită de iubire. Imagini trinitariene în Cântare. În cartea biblică Cântarea Cântărilor 2, 5, scrie: „... cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire (rănită din dragoste)”<footnote Pentru o comparație a interpretării acestui verset de către patru comentatori (Origen, Grigorie, Bernard de Clairvaux Și William
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Origen, asociază „rana din dragoste” a Cântării cu „săgeata aleasă” a lui Isaia, Și anume Hristos, dar apoi explorează noi dimensiuni intelectuale Și afective sugerate de această imagine. Din punct de vedere al doctrinei, Sfântul Grigorie îi conferă un înțeles trinitarian. Dumnezeu Tatăl, Iubirea divină, își trimite Săgeata, Singurul Fiu nenăscut, al cărui vârf triplu, format din credință, speranță Și milă a fost muiat în Duhul Sfânt să lovească mireasa cu „rana frumoasă Și lovitura dulce prin care pătrunde Viața”<footnote
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
interesante exerciții incluse în Cântarea Cântărilor caracterizează tripticul provocator al Sfântului Grigorie asupra rănii din dragoste în omilia a patra, a doisprezecea Și a treisprezecea. În cea mai laborioasă analiză a acestei teme, omilia a patra prezintă săgeata ca imagine trinitariană explicită. Arcașul este iubirea (ἀγάπη), ulterior identificată cu Dumnezeu, iar săgeata însăși este Fiul, Singurul Născut. Vârful săgeții (credința) care are trei ramuri, este cufundat Și înmuiat în Duh. În timp ce atracția tipică a Cuvântului asupra miresei Și amplificarea de către Duh
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Arcaș. Simultan, sunt purtată mai departe de acest act de tragere, dar stau Și pe loc, în mâinile arcașului”<footnote Ibidem, IV, 129.12-16. footnote>. În aceeași omilie a patra, regăsim ultima, Și cea mai atrăgătoare Și mai complexă, alegorie trinitariană (un pasaj purpuriu comentat Și de Martin Laird, care își găsește un omolog mai scurt, dar interesant, în comentariul Sfântului Grigorie la Psalmul 3, în volumul său, In inscriptiones Psalmorum. Aici sufletul (feminin)/mireasa este rănită de săgeata dragostei divine
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
acceptabilă în adevăratul ei înțeles{\cîte 19}. Conchizând, putem spune că învățătură Sfanțului Vasile este concentrată în jurul apărării doctrinei niceene împotriva diverselor partide ariene. Constituie marele merit al Sfanțului Vasile faptul că contribuit într-o mare măsură la clarificarea terminologiei trinitariene și hristologice. Dintre lucrările sale dogmatice, cea mai cunoscută și mai utilă este Despre Duhul Sfânt. Sfanțul Vasile apelează la Scriptură și la tradiția creștină timpurie ca sprijin pentru doctrina ortodoxă referitoare la Persoana și lucrarea Duhului Sfânt, iar cartea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
se afla poate mai aproape de distincțiile origeniste asupra acestui punct. Doctrina trinitară a lui Pavel din Samosata nu este cunoscută exact. S-ar putea să fi fost o formă subtilă de unitarianism, care atrăgea după sine acceptarea formală a formulei trinitariene. S-ar putea ca el să fi propăvăduit privitor la Cuvînt că acesta nu este substanță (ousia), ci un enunț verbal al Tatălui și, ca atare, indistinct față de Însuși Tatăl. Preotul alexandrin Arie (hirotonit În anul 313 și mort la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a institui un "arc narativ în viețile lor", cum îl numește Obama. Ei bine, candidatul de culoare a știut să speculeze bine această fecundă vitalitate religioasă a americanilor. El însuși marturisește că este stăpânit de ea. Este botezat în Biserica Trinitariană Unită din Chicago și are convingerea că politica o face sub semnul unei irezistibile chemări a spiritului divin. Aflăm toate acestea din cartea sa din 2006, The Audacy of Hope, recent publicată în versiune românească (Îndrăzneala de a spera, Editura
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Întruparea Domnului. Ar trebui adăugate, în fine, și textele (epistole cel mai adesea) călugărilor sciți (adică din Scythia Minor) cu cel puțin doi autori faimoși - Ioan Maxențiu și Leonțiu, zis și din Bizanț -, ecouri, toate, ale unor dispute hristologice și trinitariene din secolul al VI-lea, consecvente în a proteja hotărârile sinodului din Calcedon. Literatura română veche va cunoaște, desigur, unele dintre compunerile acestor scriitori străromâni, dar aceasta se va întâmpla mult mai târziu, scrierile lor venind pe „canale” îndeobște frecventate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
o bibliotecă, un mic muzeu de antichități și mineralogie și la un observator astronomic. Acest institut, care dobândește după scurt timp o reputație ce depășește cu mult granițele Transilvaniei este cunoscut sub denumirea de Batthyăneum. Instalat într-o fostă biserică trinitariană, fondul de carte intră în circuit public începând cu anul 1798. Avid de cunoaștere, Batthyăny s-a servit de teascul lui Gutenberg pentru a pune el însuși în mișcare ideile. Un imbold spre universalizare, spre aflarea spectacolului lumii îl stăpânea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
1740, în care, probabil, cartea a intrat în fondul „Conventus Hunyadiensis”. La Radna se conservă o splendidă bibliotecă de cult, aparținând vechiului Conventus Maria Radnesis, în fondul căreia am întreprins o primă cercetare; la Timișoara, de interes sunt cărțile ordinului trinitarian al mizericordienilor, actualmente răsfirate în biblioteca Muzeului Banatului, Biblioteca Județeană Timiș, în fondul bibliotecii din Radna, precum și patrimoniul romano-catolic, conservând bogăția de carte a episcopatului de Timișoara și Cenad. Pe toată durata secolului al XVIII-lea, Biserica Catolică exercită încă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
etc.) teoria făcînd abstracție de natura fizică a acestei mărimi. Pe scurt. Sîntem de două ori refractari la voga semiologică. Ca materialiști pentru început, fiindcă semiologia à la Barthes îmi pare una din multele expresii ale formalismului contemporan. Și ca trinitarieni practicanți, mereu în căutarea lui tertium gaudens, de exemplu suportul material sau transportorul organic al mesajelor Biserică, partid, școală -, fiindcă semiologia, ca toate sistemele de gîndire speculative străine de practica transformărilor, de acțiunea istoriei, îmi pare neproductivă din cauza modelelor binare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
op. cit., p. 232. A se compara cu conceptul lui Irineu asupra Sfintei Treimi, unde Fiul Și Duhul Sfânt sunt simbolizați prin cele două mâini ale lui Dumnezeu, Și cu învățătura capadociană asupra Sfintei Treimi. footnote>. Această concluzie deschide ușa teologiei trinitariene mai explicite a Capadocienilor, în cadrul căreia relațiile dintre natura transcendentă necunoscută a lui Dumnezeu Și prezența imanentă cognoscibilă a lui Dumnezeu sunt revizuite. Sfântul Grigorie a rezumat apofatismul său în cuvintele următoare: „Mai întâi, învățăm ceea ce este necesar de a
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]