21 matches
-
breloguri și acțipilduri ecuațiile diferențiale sunt baza limbajului matematic al fizicii langa portile cetatii in exterior erau construite bastioane cu valuri de pamant construirea altor exemplare va depinde de cererea pieței pentru transporturi aeriene de mare gabarit romanii erau creștini trinitarieni supuși disciplinați ai unui imperiu birocratic cu tradiții îndelungate asigurarea calității este partea managementului calității concentrată pe furnizarea încrederii că cerințele referitoare la calitate vor fi îndeplinite îi place să primească învățături de la bunicul ei trase din poveștile acestuia antenele
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
filozofia creștină prin intermediul crezurilor postniceene. Unul dintre acestea este exprimat în simbolurile de credință creștine, mai cu seamă în Simbolul atanasian: - Tatăl este creator, dar co-mântuitor, co-sfințitor; - Fiul este mântuitor, dar co-creator, co-sfințitor; - Duhul Sfânt este sfințitor, dar co-creator, co-mântuitor. Trinitarienii susțin că această dogmă este clar exprimată în Sfânta Scriptură, dar că dogma Sfintei Treimi a fost des atacată de către diverși "eretici", cum sunt numiți de aceștia adversarii trinității, precum Arie și Macedonie, ca să amintim doar doi dintre marii contestatari
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
(în ) fost înființată în 31 iulie 1798 în Alba Iulia, din inițiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Ignațiu Batthyány (1741-1798). Clădirea bibliotecii este monument istoric, . a fost amenajată în interiorul bisericii fostei mănăstiri a trinitarienilor, construită în stil baroc între anii 1719-1738. În anul 1784, în contextul reformelor religioase ale împăratului Iosif al II-lea, mănăstirea a fost dezafectată, cu intenția de a fi transformată în spital militar. Clădirea a fost apoi achiziționată de episcopul
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
împotriva practicii rebotezării adulților care mai fuseseră botezați în copilărie. Pe de altă parte, anabaptiștii credeau că botezul copiilor nu este valid. Diferite grupări anabaptiste și conducători anabaptiști, din diferite timpuri, nu au crezut în trinitate. Juan Valdes, probabil ne-trinitarian, - 1541 d.H., emigrant ce trăia in Neapole, sudul Italiei, a format o adunare ce studia Biblia. Miguel Servet a văzut lumina zilei în 1511, în satul Villanueva de Sijena (Spania). De mic a fost un elev strălucit. Potrivit unui biograf
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
de a elucida aceste taine, unii au ales să acționeze contrar tradiției și să cerceteze Scripturile. Deviza lor era sola Scriptura (numai Scriptura). Cei ce au contestat doctrina Trinității — dintre care unii au fost numiți ulterior unitarieni, pentru că se opuneau trinitarienilor — au devenit obiectul persecuțiilor aprige din partea catolicilor și a protestanților deopotrivă. Ei își tipăreau sub pseudonim scrierile, citite pe scară largă, și se ascundeau pentru a scăpa de persecuție. Antitrinitarienii erau, totodată, în linia întâi în lupta pentru toleranță. Unii
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
transmită mesajul său și celorlalți oameni. De aceea, cu aprobarea lui Sigismund, următoarea dezbatere a fost ținută în maghiară la Oradea în data de 20 octombrie 1569. Și de această dată, Sigismund a acționat ca moderator între cele două tabere. Trinitarianul Peter Melius a declarat că, într-o viziune pe care o avusese cu o noapte înainte, Domnul îi revelase adevărata Sa natură. Sigismund a spus: „Pastore Peter, dacă abia noaptea trecută ai aflat cine este Fiul lui Dumnezeu, mă întreb
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
dacă abia noaptea trecută ai aflat cine este Fiul lui Dumnezeu, mă întreb ce predicai înainte? Cu siguranță că până noaptea trecută îi înșelai pe oameni!” Când Melius l-a atacat verbal pe David, Sigismund l-a mustrat, amintindu-le trinitarienilor că „credința este darul lui Dumnezeu”, iar „conștiința nu poate fi constrânsă”. Într-un discurs ținut la încheierea dezbaterii, Sigismund a spus: „Vrem ca în țara noastră să fie libertate de conștiință”. După dezbatere, Sigismund și majoritatea curtenilor au fost
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Uriah Smith (1865), în faimosul său comentariu la Apocalipsa explica, după traducerea KJV la Ap 3:14 („the beginning of the creation of God”) că Christos este „prima ființă creată”. Și Smith a înțeles bine logica traducerii clasice (făcută de trinitarieni!). Vorbind despre Spiritul Sfânt (RH, 28 octombrie 1890; GCB 1891:146), Îl numea: „acea emanație divină, misterioasă, prin care ei [Tatăl și Fiul] Își duc la îndeplinirea lucrarea măreață și infinită”; „o influență divină”, „nu o persoană, asemenea Tatălui și
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Și „In Canticum canticorum”) sugerează o evoluție doctrinară Și o profunzime a vieții fiecărui creștin în decursul timpului. Stadiile creșterii spirituale sunt, în nu mai mică măsură, niveluri ale elevării doctrinare<footnote Sarah Coakley, „Re-thinking Gregory of Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song”, în Modern Theology, Vol. 18, Nr. 4, October, 2002, p. 437. footnote>. Dezvoltând ideea de mai sus, Sfântul Grigorie precizează: „... aprinzând ... pofta celui ce e încă tânăr după omul dinăuntru, ... după acestea adăugând
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
împărtășească” de „eterna sa incoruptibilitate”. Von Balthasar comentează, în Présence et Pensée, pe marginea acestui remarcabil pasaj: „Nivelul mistic atins de suflet (aici) a trecut în mod clar dincolo de «filosofia» dorinței”<footnote Sarah Coakley, „Re-thinking Gregory of Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song” ..., p. 440. footnote>. După ce este rănită de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Unii erau interesați doar de jaf, și îi disprețuiau pe romani, alții admirau Roma, și doreau să-i devină moștenitori. „Un roman sărac face pe gotul, un got bogat pe romanul” a afirmat regele Teodoric al ostrogoților. Romanii erau creștini trinitarieni, supuși disciplinați ai unui imperiu birocratic cu tradiții îndelungate. Popoarele germanice nu aveau o tradiție a orașelor, banilor sau scrisului. Ei erau recent convertiți la creștinismul arian și deci erau eretici pentru oamenii bisericii din imperiu. Perioada migrațiilor a fost
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
5 (1948). Gesenius, G., De pentateuchi samaritani origine, indole et auctoritate commentatio philologico-critica, 1815. Gibson, J.C., Textbook of syrian semitic inscriptions, vol. II, Aramaic Inscriptions, Oxford, 1975. Ginsburg, C.D., Introduction to the massoretico-critical edition of the Hebrew Bible, publicat de Trinitarian Bible Society, Londra, Viena, 1897. Ginsburg, C.D., Jacob Ibn Adonijah’s Introduction to the Rabbinic Bible, 1867. Glock, Albert E., Archaeology, history and culture in Palestine and the Near East: essays in memory of Albert E. Glock, Scholars Press, Atlanta
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
quibusque versari, atque hoc ordine maiorem patris fortitudinem esse quam filii et spiritus sancti, et rursum maiorem filii fortitudinem esse quam spiritus sancti, et consequenter ipsius sancti spiritus maiorem esse virtutem ceteris, quae sancta dicuntur.” 59. W.G. Rusch, The Trinitarian Controversy, Fortress Press, Philadelphia, 1980, p. 14; cf. C. Cels. V.39. 60. Harry Austryn Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, 1956; Harvard Univ. Press, Cambridge, MA, 1976, pp. 219-222. 61. Alexandru din Alexandria (cf. Theodoret, Eccl.hist. 3-4
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sophia und Gnosis: Bemerkungen zum Problem «Gnosis und Frühjudentum»”, in K. W. Tröger, ed., Altes Testament-Frühjundentum-Gnosis, Berlin, 1980, 221-37. Steven Runciman, The Medieval Manichees: A Study of the Christian Dualist Heresy, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1947. W.G. Rusch, The Trinitarian Controversy, Fortress Press, Philadelphia, 1980. J.B. Russell, Dissent and Reform in the Early Middle Ages, Univ of California Press, Berkeley, 1965. François M.-M. Sagnard, La Gnose valentinienne et le témoignage de Saint Irénée, Vrin, Paris, 1947. J.M.A. Salles-Dabadie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
partea II (PSB 16), trad. rom., introducere și note: D. Stăniloae, EIBMBOR, București, 1988. Aubenque, Pierre, Problema ființei la Aristotel, trad. rom. de D. Gheorghe, Editura Teora, București, 1999. Ayres, Lewis, Nicaea and its Legacy: An Approach to Fourth Century Trinitarian Theology, Oxford University Press, Oxford, 2004. Baconsky, Teodor, Iacob și îngerul, Editura Anastasia, București, 1996. Baconsky, Teodor, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Editura Anastasia, București, 1999. Baconsky, Teodor, Râsul patriarhilor, trad. rom. de D. Mezdrea, Editura Anastasia, București, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ed.), Firea românilor, Editura Nemira, București, 2000. Barbu, Daniel, Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001. Barbu, Daniel, Scrisoare pe nisip. Timpul și privirea în civilizația românească a secolului XVIII, Editura Antet, București, 1996. Barnes, M.R., „The Fourth Century as Trinitarian Canon”, în L. Ayres & G. Jones (ed.), Christian Origins. Theology, Rhetoric and Community, Routledge, Londra, 1998, pp. 47-67. Barnes, Michel René & Daniel H. Williams, Arianism after Arius: Essays on the Development of the Fourth Century Trinitarian Conflicts, T&T Clark
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
The Fourth Century as Trinitarian Canon”, în L. Ayres & G. Jones (ed.), Christian Origins. Theology, Rhetoric and Community, Routledge, Londra, 1998, pp. 47-67. Barnes, Michel René & Daniel H. Williams, Arianism after Arius: Essays on the Development of the Fourth Century Trinitarian Conflicts, T&T Clark, Edinburgh, 1993. Barth, Karl, Protestant Theology in the Nineteenth Century: Its Background and History, intr. de Colin E. Gunton, Wm. B. Eerdmans Publishing, Grand Rapids, 2002. Barth, Karl, The Epistle to the Romans, trad. engl. (după
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Diane P. & Richard E. Palmer (ed.), Dialogue and Deconstruction: The Gadamer-Derrida Debate, SUNY Press, Albany, NY, 1989. Milbank, John, & C. Pickstock, G. Ward (ed.), Radical Orthodoxy, Routledge, Londra, 1999. Milbank, John, „Can a Gift Be Given? Prolegomena to a Future Trinitarian Metaphysic”, Modern Theology 11 (1995) 11, pp. 119-161. Milbank, John, „Postmodern Critical Augustinianism: A Short Summa in Forty-two Responses to Unasked Questions”, în G. Ward (ed.), The Postmodern God, Blackwell, Oxford, 1997. Milbank, John, „The Ethics of Self-Sacrifice”, First Things
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
198, 2000, pp. 82-87 DEHART, P. J., Aquinas and Radical Orthodoxy: A Critical Inquiry, Routledge, London and New York, 2012 EDWARDS, Sandra, „Aquinas on Individuals and Their Essences“, în Philosophical Topics, vol. 13, nr. 2, 1985, pp. 155-163 EMERY, Gilles, The Trinitarian Theology of Thomas Aquinas, trad. de Francesca Aran Murphy, Oxford University Press, Oxford, 2007 FOSTER, David Ruel, „Aquinas on the Immateriality of the Intellect“, în The Thomist: A Speculative Quarterly Review, vol. 55, 1991, pp. 415-438 GORIS, Harm, „Theology and
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
secolul al XIII-lea, apreciată drept cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, reținând atenția și prin ornamentele în relief, care îmbină elemente specifice epocii romane târzii cu cele gotice. Biblioteca Bathyaneum, care ocupă fosta biserică a trinitarienilor, construită în stil baroc; interiorul clădirii a fost modificat în 1780 pentru a corespunde actualei destinații, de către Ignațiu Bathyani (1741- 1798), episcop al Transilvaniei, remarcabil om de cultură și împătimit bibliofil. Biblioteca, vestită în întreaga lume, deține aproape 1 700
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
Antiochene School”, în Magne Saebo, (ed.) Hebrew Bible/Old Testament: The History of Its Interpretation, vol. I: From the Beginnings to the Middle Ages, Part 1: Antiquity, Göttingen, 1996, p. 550-556. 14 Sarah Coakley, „Re-thinking Gregory of Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song”, în Modern Theology, Vol. 18, Nr. 4, October, 2002, p. 437. 4 Sfântului Grigorie de Nyssa (cca. 335-395 e.n.)15. Deși erotismul său nemascat a determinat o oarecare neliniște, înțelesurile simbolice profunde angajate
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]