57 matches
-
poetului"(Autorul testamentului pledează pentru o ediție a liricii eminesciene care să cuprindă "toate poeziile scrise de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de inspirație folclorica"). Această ocupînd, într-o ediție ideală a liricii, trei volume. Acestora ar trebui să le urmeze alte șase, cuprinzînd aparatul critic ("notele istorice și filologice, adică toate informațiile privitoare la
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
transferuri de indivizi de la una la alta), se uzurpa și totuși, misterios, se și consolidează una pe cealaltă. Cartea lui Duby e o istorie în sensul cel mai concret al termenului: după el, această lume funcționînd după un principiu al tripartiției are un început relativ bine stabilit, dar totodată și un sfîrșit. O lume care, în Franța cel putin, începe în pragul secolului al XI lea, si se sfîrșește odată cu episodul Bouvines, încoronarea lui Filip cel Frumos. M-a surprins, în
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
creează anumite structuri de semnificație. Pare abstract și ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă dar și pe cea a poeticii constitutive, Lansdown deschide de fapt noi direcții în problematica autonomiei literaturii. Există un sens, o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în discuție poezia și proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
într-un domeniu nu pot fi extinse asupra celuilalt. 3) Nu totul poate fi demonstrat în această lume, de aceea sunt lucruri pe care trebuie să le acceptăm fără a mai cere în schimb probe irefutabile ale temeiniciei lor. 4) Tripartiția tradițională a ființei umane (trup-suflet-spirit) s-a degradat astăzi pînă la pragul unei viziuni eminamente plate: omul nu mai e triadic, ci monadic, alcătuit dintr-o singură bucată: trupul. Suntem trup și nimic altceva, și chiar aceasta e viziunea științelor
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
constă prăbușirea, cu atît mai mult cu cît tema lui este cu adevărat promițătoare: personajul principal, don Avito, un ferm adept al gîndirii de tip pozitivist (să nu uităm că în 1902, anul publicării romanului, spiritul epocii era impregnat de tripartiția evolutivă a lui Auguste Comte - stadiul religios, metafizic și științific - alături de determinismul biologic de sorginte darwiniană), își dorește cu ardoare un copil a cărui minte să atingă pragul genialității creatoare, drept care se hotărăște să procedeze după toate regulile pe care
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
Johnson introduce două postulate. Primul postulat e un criteriu de recunoaștere a civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate. Al doilea postulat introduce o regulă de supraviețuire: ca o societate să dureze trebuie ca tripartiția păturilor sociale să fie sacrosanctă. Tripartiție însemnînd: existența în vîrf a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
e un criteriu de recunoaștere a civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate. Al doilea postulat introduce o regulă de supraviețuire: ca o societate să dureze trebuie ca tripartiția păturilor sociale să fie sacrosanctă. Tripartiție însemnînd: existența în vîrf a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
dintre materie și formă, aportul mamei ținând de materie, tatăl fiind cel care impune forma. Mai pragmatici, latinii pledează pentru egalitatea și complementaritatea celor două: pe atunci, mens sana in corpore sano nu era lozinca din sălile noastre de sport. Tripartiția soma/psyche/noos se impune însă cu timpul ca o ierarhie „naturală”, în care rațiunea domină funcțiile și poftele inferioare și care constituie modelul politic în organizarea statului, a familiei și a individului. Urmează multe secole de somatofobie, în care
Corpul autentic și cultul său de piață () [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
la valențele pedagogiei preșcolare și, pe de altă parte, aceeași disciplină asociată teoriei educației și didacticii 84, în general, și didacticilor aplicate, în special. Într-o primă direcție a analizei, tabloul general al științelor educației (după Mialaret 85) prevede o tripartiție la nivelul acestora: științe care studiază condițiile generale și locale ale instituției școlare; științe care studiază situațiile și faptele educației; științe consacrate reflecției și evoluției, în cel de-al doilea plan situându-se (alături de științele care studiază condițiile imediate ale
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a doua persoană a Sfintei Treimi. Și cea mai bună dovadă, în treacăt fie spus, că omul este triadic și ternar este faptul că Dumnezeu este trinitate. Tripartițiile mitice ale ordinii sociale (de tipul "preoți, războinici și țărani") au o garanție teologică mulțumitoare, în timp ce antropologiile duale care merg pe opoziția între doi termeni nu reușesc să treacă examenul originilor simptom rușinos pentru ele. Ceea ce noi dobîndim prin convenție
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sale reale, anvergura și esențele unui orizont istoric confecționat prioritar din scene disparate. Dezamăgiți metodic de „societatea spectacolului” și excedați de proceduri am reușit să „necropsiem” platonismul cu abilitate chirurgicală. Știm, indiscutabil, o seamă de amănunte despre Ideile platoniciene, despre tripartiția sufletului și poate despre Cetatea Ideală. S-a vorbit mai puțin despre felul în care Platon înțelegea să facă filozofie și politică dincolo de ireverențele destinului. Pare să conteze prea puțin pentru contemporani faptul că „și după întoarcerea sa în Atena
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
despre Honigberger), naò rnam thar (cea internă, dezvăluită de dna Zerlendi ca fiind pasiunea soțului ei) și graò ba’i rnam thar (ascunsa biografie a experiențelor mistice și a viziunilor, „secretul” doctorului Honigberger)1. Chiar și titlul nuvelei respectă această tripartiție. Distorsiunea biografiei lui Honigberger Începe aici - și nu doar pentru că a traversat dificila frontieră a Tibetului, pe la 1850, când l-a vizitat pe Ghulab Singh În Kashmir, ci pentru că, la câțiva ani după moartea lui Kőrösi Csoma (la Darjeeling, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe care ființa le stabilește cu universul”. Pe lângă un câștig incontestabil în plan analitic, o asemenea perspectivă implică o mai bună sistematizare a componentelor textului literar, realizată prin teoria „nivelelor configurative ale imaginii”, expusă în volumul Configurații (1981). Pornind de la tripartiția materie/ configurație/ conținut din estetica germană, P. procedează la o ierarhizare a „straturilor” textului, similară celor propuse de Roman Ingarden sau de René Wellek, dar de un grad mai ridicat de coerență și complexitate. Avantajul acestei concepții constă, mai întâi
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
sentiendi opinandique naturam = Venus: desiderii motum = Mercur: pronuntiandi et interpretandi = Luna: naturam plantandi et augendi corpora = 51 Facultățile planetelor sunt cu atât mai pur divine, cu cât sunt mai depărtate de Pământ (Saturn calitatea de a raționa), Macrobius combină aici tripartiția platoniciană a sufletului ( ) și cea aristotelică ( ) și adaugă calitățile planetelor Jupiter și Mercur (I, 12, 14). Macrobius conchide că moartea este, de fapt, această cădere a sufletului în corporal, această contaminare de material (I, 12, 16). În doctrina lui Macrobius
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
părțile cosmosului, mișcarea astrelor, succesiunea anotimpurilor, etc.), muzica humana (corespunde armoniei dintre membrele corpului și legăturii dintre suflet și trup) și muzica instrumentalis (cea produsă artificial de instrumentele muzicale). Cele trei muzici sunt expresia unicei armonii arhetipale (vis musica). Această tripartiție a constituit baza cadrului epistemologic disciplinar al muzicii până la sfârșitul Evului Mediu, alături de distincția, tot boeziană, dintre cele trei competențe în disciplina muzicală: cea de musicus, care studiază rațional ars musica, cea de compozitor, care creează ritmuri și melodii adaptându
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestei categorii asupra liricului (în care enunțarea este, să ne reamintim, rezervată tot poetului, cu deosebirea semnificativă că vorbirea nu mai este, de această dată, esențialmente narativă). Acest subtil joc de deplasări în sfera modală a condus treptat la înlocuirea tripartiției „enunțare rezervată poetului”, „enunțare alternată”, respectiv „enunțare rezervată personajelor”, cu gloriosa triadă liric/epic/dramatic. După cum cu argumente convingătoare arată același Genette, aceste trei instanțe par a se opune genurilor și speciilor empirice (Dichtarten, după formula lui Goethe) nu ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu poate fi invocat în acest sens. Fie că lucrurile se petrec ca în cazul lui Kant, care nu-și amesteca sistemul de gândire în prelegerile universitare, dar care în schimb rămânea în platitudine (cursul de logică îl făcea, urmând tripartiția tradițională - noțiune, judecată, raționament -, după lucrarea lui Tetens, un profesor de epocă, a cărui carte o ținea pe noptieră); fie că e vorba de cursuri în care se preda sistemul de gândire original, ca în cazul lui Fichte sau Schelling
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
menționat că distincția sub auspiciile căreia autoarea își așază cercetarea încă din titlu (ancient, modern, and post- modern) nu respectă întotdeauna granițele strict temporale ale epocilor literare la care se referă: astfel, modernitatea (în roman, s.n.) e atribuită Renașterii. Dar tripartiția cu care se operează aici nu este lipsită de sens; ea ne-a orientat și nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
el mai puțin Înzestrat cu „ființă”, căci lumea fizică nu este decît un teatru de umbre al unei realități mai Înalte. Este caracteristică, cel puțin pentru unele sisteme gnostice, dintre care cel mai proeminent ar fi valentinismul, operarea cu o tripartiție a realității și a umanității care este, În ultimă instanță, tipic platonică. Gnosticii vorbesc despre Spirit, Suflet și Materie ca prezente atît În universul văzut cît și În cel nevăzut, precum și ca trei componente ale ființelor omenești; Platon Însuși vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
27. Eftimie Zigabenos Îl identifică pe Diavol cu Dumnezeul Vechiul Testament, care Își făurește pentru sine un al doilea cer și un al doilea pămînt, despărțite de Împărăția lui Dumnezeu; de altfel toate sursele par să implice o asemenea identificare 28. Tripartiția universului la Psellos corespunde unui mit menționat și În alte surse: Tatăl are doi Fii, pe Satanael, Întîiul născut (pr@5@totokos), care stăpînește pămîntul, și pe Isus, fiul cel mic (ne@5@teros), care domnește În cer29. Eftimie Zigabenos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
regiunea Le Marche, Florența și Spoleto oscilau Între credințele bagnolezilor și „albanezilor”, Înclinînd mai degrabă spre ultimii. Tractatus de hereticis (1266-1267) al inchizitorului lombard Anselm din Alexandria piemonteză (În apropiere de Torino), care activase În subordinea lui Sacconi, confirma această tripartiție a catharilor italieni În Garattenses (de la Garattus, episcop În jurul anului 1190) la Concorezzo, Albanenses la Verona și Bagnolenses la Bagnolo, În Lombardia. Concorezzienii se Împărțeau În două grupări, una a fostului lor episcop Nazarie, care rămăsese fidel doctrinei din Interrogatio
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Francesco Speră, cu o introducere de Vincenzo Consolo, Feltrinelli, Milano, 2002, p. 5. 54 Giovanni Verga, I Malavoglia, Treves, Milano, 1881. Cfr. și Giovanni Mestica, "Îl verismo nella poesia di Giacomo Leopardi", Nuova antologia, vol. 22, 1880, pp. 3-25. 55 Tripartiția lui Gilberto Lonardi, op. cît., p. 4, a fost preluată și dezvoltată de Diana Cristadoro Parra op. cît. 56 Subiectul a fost tratat pe larg de Anna Dolfi în studiul "Ungaretti e la memoria immemore leopardiana", La doppia memoria: saggi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca "produs de consum secund", cât și ca o "evidență culturală" (în sensul lecturării ei și după alte criterii, nu doar acelea ale descoperirii referentului, ci ale retoricii sale, ale construcției mesajului, îmbinării cu imaginea etc.). Dacă punem în relație tripartiția genurilor retorice cu discursul de tip publicitar, se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ținta este enunțiatarul înscris în enunț, atunci caracterul public al textului polemic transformă din masa cititorilor în Terțul abilitat să judece. Terțul este acea opinie pe care discursul caută să o seducă"75. În același volum colectiv, Elisabeth Zawisza relevă tripartiția rolurilor în discurs, invocând o celebră butadă a lui Diderot: "Il faut être trois pour exprimer le rapport à deux"76. Numitorul comun al acestor observații se regăsește în dimensiunea spectaculară a conflictului în genere, care mizează pe predispoziția publicului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]