57 matches
-
dintre materie și formă, aportul mamei ținând de materie, tatăl fiind cel care impune forma. Mai pragmatici, latinii pledează pentru egalitatea și complementaritatea celor două: pe atunci, mens sana in corpore sano nu era lozinca din sălile noastre de sport. Tripartiția soma/psyche/noos se impune însă cu timpul ca o ierarhie „naturală”, în care rațiunea domină funcțiile și poftele inferioare și care constituie modelul politic în organizarea statului, a familiei și a individului. Urmează multe secole de somatofobie, în care
Corpul autentic și cultul său de piață by https://republica.ro/corpul-autentic-si-cultul-sau-de-piata [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
evident. Până la urmă, parlamentul este un organism politic, nu este un organism care să existe în afara în afara vieții politice. Dar până la urmă, parlamentul, cum spuneam, este elementul central în în sistemul de puteri din orice stat democratic. Or, în această tripartiție a puterilor, puterea executivă - în cazul României, separată între președinte și prim-ministru - deține în acest moment întâietatea, în timp ce parlamentul, care are și el un rol destul de important în această formulă, trebuie să se afirme într-un fel sau în
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]
-
peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al logicii: ea nu face decât să ne ajute în elaborarea filosofiei practice și teoretice. Urmându-l pe Ammonius, Boethius optase pentru ambele variante. Invocând analogia cu părțile corpului
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
acestei categorii asupra liricului (în care enunțarea este, să ne reamintim, rezervată tot poetului, cu deosebirea semnificativă că vorbirea nu mai este, de această dată, esențialmente narativă). Acest subtil joc de deplasări în sfera modală a condus treptat la înlocuirea tripartiției „enunțare rezervată poetului”, „enunțare alternată”, respectiv „enunțare rezervată personajelor”, cu gloriosa triadă liric/epic/dramatic. După cum cu argumente convingătoare arată același Genette, aceste trei instanțe par a se opune genurilor și speciilor empirice (Dichtarten, după formula lui Goethe) nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să scăpăm de tirania binară, ci și să precizăm, să nuanțăm și să completăm descrierea fenomenului național, fără a pierde din rigoarea sau din simplitatea analizei. Este suficient să facem distincție Între națiunea politică, națiunea culturală și națiunea etnică. Această tripartiție are fundamente romantice: autenticitate, recunoaștere, identitate. Un popor (identitate) se recunoaște el Însuși și se face recunoscut de către celelalte (recunoaștere), păstrându-și astfel specificitatea culturală (autenticitate). Putem face demersul și În celălalt sens: moravurile, limba, uzanțele (autenticitate) corespund unui grup
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
creează anumite structuri de semnificație. Pare abstract și ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă dar și pe cea a poeticii constitutive, Lansdown deschide de fapt noi direcții în problematica autonomiei literaturii. Există un sens, o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
o mare blândețe; termenii denși (unt, apă...) pot fi analizați prin prelevarea unei părți: un pic de apă, o sticlă de lapte, mult unt. Spre deosebire de cei compacți, ei nu au nevoie de un suport (putem spune "Am cumpărat unt"). Această tripartiție trebuie înțeleasă: de fapt, nu este o tipologie a substantivelor, ci a tipurilor de funcționări ale substantivelor în enunțuri. Același substantiv poate trece de la o funcționare la alta: Am văzut un câine (discret)/ În magazin găsiți câine și vizon (dens
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el mai puțin Înzestrat cu „ființă”, căci lumea fizică nu este decît un teatru de umbre al unei realități mai Înalte. Este caracteristică, cel puțin pentru unele sisteme gnostice, dintre care cel mai proeminent ar fi valentinismul, operarea cu o tripartiție a realității și a umanității care este, În ultimă instanță, tipic platonică. Gnosticii vorbesc despre Spirit, Suflet și Materie ca prezente atît În universul văzut cît și În cel nevăzut, precum și ca trei componente ale ființelor omenești; Platon Însuși vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
27. Eftimie Zigabenos Îl identifică pe Diavol cu Dumnezeul Vechiul Testament, care Își făurește pentru sine un al doilea cer și un al doilea pămînt, despărțite de Împărăția lui Dumnezeu; de altfel toate sursele par să implice o asemenea identificare 28. Tripartiția universului la Psellos corespunde unui mit menționat și În alte surse: Tatăl are doi Fii, pe Satanael, Întîiul născut (pr@5@totokos), care stăpînește pămîntul, și pe Isus, fiul cel mic (ne@5@teros), care domnește În cer29. Eftimie Zigabenos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
regiunea Le Marche, Florența și Spoleto oscilau Între credințele bagnolezilor și „albanezilor”, Înclinînd mai degrabă spre ultimii. Tractatus de hereticis (1266-1267) al inchizitorului lombard Anselm din Alexandria piemonteză (În apropiere de Torino), care activase În subordinea lui Sacconi, confirma această tripartiție a catharilor italieni În Garattenses (de la Garattus, episcop În jurul anului 1190) la Concorezzo, Albanenses la Verona și Bagnolenses la Bagnolo, În Lombardia. Concorezzienii se Împărțeau În două grupări, una a fostului lor episcop Nazarie, care rămăsese fidel doctrinei din Interrogatio
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ținta este enunțiatarul înscris în enunț, atunci caracterul public al textului polemic transformă din masa cititorilor în Terțul abilitat să judece. Terțul este acea opinie pe care discursul caută să o seducă"75. În același volum colectiv, Elisabeth Zawisza relevă tripartiția rolurilor în discurs, invocând o celebră butadă a lui Diderot: "Il faut être trois pour exprimer le rapport à deux"76. Numitorul comun al acestor observații se regăsește în dimensiunea spectaculară a conflictului în genere, care mizează pe predispoziția publicului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată, e (mai ales în anii din urmă) camuflată strategic printr-un discurs obiectivat, a cărui tripartiție actanțială presupune: un autor care se vrea obiectiv, o țintă aparent învestită cu drepturi egale și tratată în consecință și, nu în ultimul rând, un public în rol de jurat. Privind astfel publicistica polemică, vom încerca să nuanțăm constatarea întemeiată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Benveniste) a unei comunicări, în mare parte performative. Privit global, textul se prezintă ca un ansamblu eteroclit de secvențe: descriere, narațiune, argumentație, intercalate ingenios în scopul de a servi demersului persuasiv al eului polemic. În incipit, autorul stabilește, fără echivoc, tripartiția: "Aș fi voit [eul angajat polemic, n.n., M.S.] să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte obiecte decât domnul Nicolae Iorga [...]"; cititorul este, evident, partenerul de dialog, acel tu persuadabil care, din martor imparțial, poate deveni complice căruia
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
despre Honigberger), naò rnam thar (cea internă, dezvăluită de dna Zerlendi ca fiind pasiunea soțului ei) și graò ba’i rnam thar (ascunsa biografie a experiențelor mistice și a viziunilor, „secretul” doctorului Honigberger)1. Chiar și titlul nuvelei respectă această tripartiție. Distorsiunea biografiei lui Honigberger Începe aici - și nu doar pentru că a traversat dificila frontieră a Tibetului, pe la 1850, când l-a vizitat pe Ghulab Singh În Kashmir, ci pentru că, la câțiva ani după moartea lui Kőrösi Csoma (la Darjeeling, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sentiendi opinandique naturam = Venus: desiderii motum = Mercur: pronuntiandi et interpretandi = Luna: naturam plantandi et augendi corpora = 51 Facultățile planetelor sunt cu atât mai pur divine, cu cât sunt mai depărtate de Pământ (Saturn calitatea de a raționa), Macrobius combină aici tripartiția platoniciană a sufletului ( ) și cea aristotelică ( ) și adaugă calitățile planetelor Jupiter și Mercur (I, 12, 14). Macrobius conchide că moartea este, de fapt, această cădere a sufletului în corporal, această contaminare de material (I, 12, 16). În doctrina lui Macrobius
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
menționat că distincția sub auspiciile căreia autoarea își așază cercetarea încă din titlu (ancient, modern, and post- modern) nu respectă întotdeauna granițele strict temporale ale epocilor literare la care se referă: astfel, modernitatea (în roman, s.n.) e atribuită Renașterii. Dar tripartiția cu care se operează aici nu este lipsită de sens; ea ne-a orientat și nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să ferească obiectul de studiu de "iluzia semiologică" (Durand, Structurile antropologice 30), pentru a releva mai curând stratificarea și istoria semantico-simbolică a noțiunii de imaginar. Într-o anumită măsură, acest tip de demers poate aminti, cum se va vedea, de tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în relație cu ritualul și cu simbolismul, dar nu din cauza unui împrumut metodologic operat aici. Este adevărat că, prin natura observației, pun în lumină rolul componentelor ritualice în raport cu semnificația simbolică și cu denotația cuvântului "imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Francesco Speră, cu o introducere de Vincenzo Consolo, Feltrinelli, Milano, 2002, p. 5. 54 Giovanni Verga, I Malavoglia, Treves, Milano, 1881. Cfr. și Giovanni Mestica, "Îl verismo nella poesia di Giacomo Leopardi", Nuova antologia, vol. 22, 1880, pp. 3-25. 55 Tripartiția lui Gilberto Lonardi, op. cît., p. 4, a fost preluată și dezvoltată de Diana Cristadoro Parra op. cît. 56 Subiectul a fost tratat pe larg de Anna Dolfi în studiul "Ungaretti e la memoria immemore leopardiana", La doppia memoria: saggi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suprafeței picturale și constituie astfel un vector care atrage atenția asupra grupului de fugari. Din perspectivă topologică fugarii sunt plasați exact în centrul tabloului pentru că linia mediană verticală a tabloului de formă dreptunghiulară traversează chipul Mariei și mâna lui Iosif. Tripartiția orizontală, subliniată de zonele cu vegetație, invită privitorul la evaluarea raporturilor de distanță între cele trei părți. Proximitatea grupului de fugari și a păstorilor creează impresia că Iosif, Maria și Isus tocmai au sosit, dar păstorii care-și văd de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
generativiste / 47 4. Abordări cognitiviste / 52 5. Abordări paremiologice / 68 6. Studii literare consacrate textemelor / 73 7. Contribuții românești la studierea textemelor / 78 Capitolul II: Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale / 91 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic / 91 2. Tripartiția planurilor vorbirii și problema "conținutului" lingvistic / 103 3. Lingvistica elocuțională / 108 4. Lingvistica "idiomatică" / 115 5. Lingvistica textului / 126 6. Poetica lingvistică / 136 7. Statutul "discursului repetat" din perspectivă integralistă / 141 Capitolul III: Textemele din perspectiva lingvisticii elocuționale / 151 1
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la un element al actului comunicat, de (B2') fixarea externă analitică, vizând utilizarea unităților lingvistice pentru "analiza" unor obiecte și situații concrete 62. Mai importantă decât toate aceste categorii rămâne, însă, încercarea frazeologului german de a clasifica CFC-urile în funcție de tripartiția coșeriană sistem - normă - vorbire. Astfel, pentru a ne referi aici doar la unitățile cu fixare externă "pasematică", Thun distinge între (i) CFC-uri ale sistemului (precum fr. croquer le marmot, venir à la rescousse, promettre la lune ș.a.), (ii) CFC
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
le ilustrează prin numeroase analize pertinente, desfășurate pe diverse categorii de texte: romane polițiste, scrisori și discursuri ale unor muzicieni celebri, texte științifice (eseurile biologului Konrad Lorenz) ș.a. Cu toate acestea, lucrarea profesoarei de la Strasbourg resimte carența asumării ezitante a tripartiției planurilor vorbirii, fapt confirmat și de rezervele cu care întâmpină cercetarea lui H. Thun. În mod particular, această insuficiență se traduce, de exemplu, prin ceea ce Gréciano numește "ireductibilitatea expresiei idiomatice vii la parafraza ei"66, fenomen pe care îl justifică
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
plurilingve": "stilul romanului este o îmbinare de stiluri; limbajul romanului este un sistem de "limbi""141. Remarcabile, mai ales în contextul epocii, sunt tentativa stilisticianului de a sistematiza această pluralitate de "limbi", care este aproximată într-o manieră apropiată de tripartiția coșeriană diatopic/diastratic/diafazic (cercetătorul rus vorbește despre o "stratificare" determinată de "genuri", despre una "profesională" și despre una "socială"142), precum și demersul de tipologizare a "procedeelor creării imaginii limbajului în roman", pe care Bahtin le clasifică în trei categorii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tip cognitivist și se materializează printr-o serie de ezitări privind fie suprapunerea semnalată la punctul (a), fie confuzia dintre planul "istoric" al limbii și planul individual al discursului. Ca și eroarea precedentă, ea poate fi remediată prin recursul la tripartiția coșeriană a "conținutului" lingvistic. d) Insuficiența fundamentării teoretice. Aceasta reprezintă, probabil, cea mai gravă problemă, care le cuprinde și, totodată, le depășește ca importanță pe celelalte trei semnalate mai sus. Ea se manifestă nu doar printr-o întreagă serie de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
adică "planul expresiei", este oricum determinat de către "semantic" și poate, de altfel, să-și asume la rândul său funcții mimetice de simbolizare directă sau de evocare. Prin urmare, a vorbi despre semantică înseamnă a vorbi despre întreaga lingvistică."217 2. Tripartiția planurilor vorbirii și problema "conținutului" lingvistic 2.0. În ceea ce privește aspectul semantic, trebuie avut în vedere că, de fapt, "conținutul" lingvistic (și orice alt fenomen al limbajului) se particularizează diferit în funcție de planul în care se manifestă și în funcție de punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]