12 matches
-
posibilitatea (în condițiile unui enunț logic, la nivelul limbii literare) raportării realității exprimate de verbul predicat la realitatea exprimată de subiect (substantiv etc.) sau numai reprezentată de acesta (când este un pronume), trebuie distinse două tipuri de verbe personale: - verbe tripersonale - verbe unipersonale Verbele tripersonale se caracterizează prin realizarea integrală a conținutului categorial al persoanei; dezvoltă toți trei termenii corelativi (în plan semantic și în planul expresiei), pentru că planul lor semantic este compatibil cu intrarea în relație de interdependență cu subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunț logic, la nivelul limbii literare) raportării realității exprimate de verbul predicat la realitatea exprimată de subiect (substantiv etc.) sau numai reprezentată de acesta (când este un pronume), trebuie distinse două tipuri de verbe personale: - verbe tripersonale - verbe unipersonale Verbele tripersonale se caracterizează prin realizarea integrală a conținutului categorial al persoanei; dezvoltă toți trei termenii corelativi (în plan semantic și în planul expresiei), pentru că planul lor semantic este compatibil cu intrarea în relație de interdependență cu subiecte realizate prin termeni nominali
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a mieuna etc. Aceste verbe se pot conjuga și la persoanele I și a II-a, dar numai dacă se produc mutații în planul lor semantic; verbele se întrebuințează în sens figurat: „Latri toată ziua...” Realizează toate opozițiile categoriale verbele tripersonale, al căror conținut semantic este compatibil deopotrivă cu subiecte caracterizate prin trăsătura + uman și prin trăsătura - uman: a fi, a avea, a merge, a alerga.. NUMĂRULtc "NUM|RUL" Categoria gramaticală a numărului este solidară categoriei gramaticale a persoanei, atât în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a: - Ø/ -ă-(a); -e-, -i-, -î-: eu cânt-Ø, cobor-Ø /noi cânt-ă-m, cobor-î-m. Opoziția de număr și persoană depinde, numai în planul expresiei sau și în plan semantic, de înscrierea verbului în categoriile de mod și timp. Opoziția tripersonală este caracteristică modurilor indicativ (toate variantele temporale), potențial-optativ (ambele variante temporale), prezumtiv (amândouă timpurile) și conjunctiv (prezent). Modul imperativ este în esență incompatibil cu persoanele I și a III-a; el este, sub acest aspect, unipersonal. În consecință, în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particulariza tor al numelui (pronumelui etc.): Îmi trebuie timp / curaj / haine / bani etc. Această deosebire - relativă - se reflectă în (și este întărită de) comportarea celor două subcategorii de verbe în organizarea enunțului sintactic. Verbele din prima subcategorie sunt verbe personale (tripersonale, majoritatea, sau unipersonale). În consecință, ele impun realizării concrete a subiectului doar restricții care țin de exigențe ale unei compatibilități semantic-lexicale: Fetița pictează. dar nu Privighetoarea pictează., Câinele latră dar nu Mircea latră. Verbele din subcategoria a doua sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel căutat?” (T. Arghezi) „Cei mai mulți nu știau care e Dăniloiu.” (C. Țoiu), „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (M.Sadoveanu) • pronume (locuțiuni pronominale); numai verbele tripersonale pot avea subiect realizat prin orice categorie de pronume (cu excepția pronumelui reflexiv): „Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț.” (M. Eminescu) „A! asta nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ține de cel mai adânc nivel al omului propensiunea sa către experiența Realității ultime, în acest fel justificându-și statutul său uman. Această atitudine în cunoaștere nu a fost însă limitată la experiența supremă a „vederii dincolo de vedere” a divinității tripersonale, ci la fel de mult a însemnat atitudinea sub care a stat orice altă experiență cognitivă. Celălalt., recunoscut ca persoană, poate fi cunoscut în măsura în care se stabilește o relație personală, singura care poate da măsura unicității individului. Bizantinul nu a fost tentat să
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
divinul și a înfățișării dumne- zeirii în lumină sau în întunericul Sinaiului (psalmistul spune despre Dumnezeu că „și-a pus întunericul acoperământ”), totuși acest simbolism câștigă o cu totul altă înfățișare în perspectiva logicii Întrupării și a dezvăluirii unui Dumnezeu tripersonal. Simbolismul bizantin al experienței luminii câștigă o altă dimensiune și prin exploatarea tradițiilor filosofice grecești, mai ales a dezvoltărilor înregistrate de doctrinele neoplatonice. Insistența pe o raționalitate, pe un Logos prezent în aceste experiențe cognitive a făcut ca simbo¬lismul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cu mediul în care acela trăiește, cu obiectele ce îi aparțin. Aceasta este încărcătura pe care o au lucrurile, lumea întreagă, pentru bizantin: de semne ale modului de prezență a unei persoane. Desigur, aici referința este mai ales la Dumnezeul Tripersonal, care a făcut lumea ca loc și semn al întâlnirii persoanelor, dar nu mai puțin este implicată și relația interumană în dimensiunea sa personală. Astfel poate fi justificată și valoarea pe care evlavia populară, în Bizanț, o acorda locului sau
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ihaș t i , anteriori lui, despre relația personală de comuniune și iubire a omului cu Dumnezeu în lumina divină. Ca și Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, a subînțeles lumina divină ca manifestare a lui Dumnezeu cel personal sau tripersonal. Dacă face o distincție între această lumină și esența dumnezeiască, înțelege numai că Dumnezeu cel personal sau tripersonal nu-și epuizează în fiecare manifestare a Sa ca lucrare sau ca har necreat sau ca lumină, întregul fond infinit de esență
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
divină. Ca și Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, a subînțeles lumina divină ca manifestare a lui Dumnezeu cel personal sau tripersonal. Dacă face o distincție între această lumină și esența dumnezeiască, înțelege numai că Dumnezeu cel personal sau tripersonal nu-și epuizează în fiecare manifestare a Sa ca lucrare sau ca har necreat sau ca lumină, întregul fond infinit de esență care există concret și e ținut în mișcare, sau în nesfârșite lucrări, prin ipostas, respectiv prin Treimea ipostasurilor
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
lui Dumnezeu sunt necreate, dar nici una dintre ele nu este ființă, nici ipostas<footnote Sf. Grigorie Palama, op. cit., p. 480. footnote>. Vorbind despre lumina dumnezeiască, Sfântul Grigorie Palama a subînțeles-o totdeauna ca manifestare a lui Dumnezeu cel personal sau tripersonal. Deci, Dumnezeu S-a coborât la noi, S-a făcut om ca noi din prea multa iubire față de noi, ca și noi să ne îndumnezeim. Venirea și așezarea Lui în noi, zice Sfântul Grigorie, e urcarea noastră prin Revelație la
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]