12,522 matches
-
casă, în fața orfelinatului. De după gard, micuții: Mama!... Mama!... El prin parc, la leagăne, suspinând... Acasă, împreună fiind, se simțeau uneori poroși, inutili, abătuți... Fiecare, când și când, încerca să-i spulbere celuilalt căința, să i se substituie, să-i alunge tristețea, să-i alimenteze speranța... Se resemnau, acceptase fiecare în sine, pentru celălalt, ideea adopției. S-au consultat, și-au destăinuit decizia, au coincis... Să mai aștepte totuși, medicina face progrese, uneori și minuni, să mai încerce și între timp să
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Un_copil_nesperat_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
lîngă pachețelul de mîncare, pus de Mama grijulie.....( America-New York). Grevă la aeroport în Hamburg..; Explozii în Afganistan; mulți oameni nevinovați, omorîți de bombe... sinucideri..., copii maltratați...etc. Nu mai pot să aud asemenea știri. Cu fiecare asemenea știre simt tristețea cum ma copleșește. Închid radioul și mă bucur de... LINIȘTE. Gîndul însä... el nu se bucură; el este la acei ostateci care stau cu moartea în sîn..; gîndesc la cei ce au fost executați, fără a avea vreo vină..; gîndul
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de DOINA THEISS în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Sa_nu_uitam_nicicand_doina_theiss_1364085232.html [Corola-blog/BlogPost/345361_a_346690]
-
Italia să‑și croiască un alt viitor. Când a văzut‑o pe Amalia prima oară, cu o tavă încărcată printre mese, i‑a plăcut prezența ei de spirit și a privit‑o mai atent. A descoperit pe fața ei o tristețe adâncă, dar și o femeie cu trăsături frumoase și corp în linii aproa-pe perfecte. Nu a stat prea mult pe gânduri. A dorit să o cunoască. Când i‑a adus cafeaua, a intrat cu ea în vorbă și i‑a
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
vântului, la spitalul cel mai apropiat, iar medicii l-au salvat de la o paralizie care putea anihila libertatea de mișcare, cruțându-i libertatea de simțire și gândire. Azi se uită din cărucior la concursurile de schi și se gândește cu tristețe la visele frânte în aripi. Dar trăiește și îmblânzește vise mai accesibile ... Suzana Deac Referință Bibliografică: Concursul de schi / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
nu mai este decât un pas. Iată de ce, așa cum este și firesc, poeta conștientizează efemerul existenței: “eu sunt un vis.../ și visul ține puțin!/ eu sunt un vis frumos.../ și visul frumos ține și mai puțin!”. De altfel, starea de tristețe persistă și devine emblematică pentru paradisul pierdut al Danielei Voiculescu: “lacrimile mă definesc. seamănă cu un vers scris la vremea când portocalii se scutură de floare... iubirea mă părăsește! din nou... a stat puțin lângă mine! el nu crede în
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
una incompletă, pentru că nicio ființă nu poate fi întreagă, atunci când nu are parte de bucurie. Din nou, în ”Oriental Sweetness”, aceasta Îl invocă pe Dumnezeu, de care depinde ca unică opțiune viabilă: ”Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!”. Durerea poetei nu este o mască: ”este ca și cum ai începe direct cu sfârșitul... gata, trebuie să mori!” (Un număr prea mare). Incursiunea în propria existență începe la Daniela Voiculescu cu un punct terminus. Povestea ei de viață are
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
să plec!). “Prostia de a crede că fericirea este simplă” face ca trăirile emoționale ale Danielei Voiculescu să fie încărcate de dramatism. Declarațiile ei vădesc o sensibilitate acută, cu o rezonanță afectivă ce amintește de tragediile antice, așa cum este în ”Tristețea”: ”moartea s-a hotărât, demult.../ să mor mai mult decât trăiesc!”. Lacrimile și moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis roșu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
este cel ce ar fi trebuit să aducă și nu să ucidă lumina: ”m-ai ucis, iubitule, tocmai când lumina/ îmi pătrunsese în suflet, cu luna...” (În orezărie). Un element luminos în versurile Danielei Voiculescu este faptul că dincolo de această tristețe ancestrală, poeta nu traversează o criză de identitate. Divinitatea o ajută să depășească momentele de cumpănă. ”vom spune tuturor că timpul trebuie trăit în sensul că Dumnezeu este mereu prezent... singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
este soarele unui anotimp al belșugului: “vreau.../ să miros a pământ înțelept,/ a toamnă însorită de belșug!” (Khawwa). Imaginea profanată a iubirii este salvată de la dispariție, prin aceeași înțelepciune: ”noi ne iubim ca necuvintele,/ prin înțelepciunea amânării...” (Insolația spirituală). În ” Tristețea unei iubiri”, Daniela Voiculescu se întreabă retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
detaliu. Mesajul cărții se îndreaptă spre iubire, cel mai frumos sentiment, cel mai frumos dar în viața unui om. Poezia sa nu este un marș triumfal, ci un argument pentru acel soi de discreție încărcată de dramatism, în care iubirea, tristețea, perechea edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori inutile, ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului ei. Starea de tristețe a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se îmbină natural, într-un amestec perfect de modern și romantic. “La malul Mării Imbrium” este o carte a trăirilor dinamice, a unui apogeu erotic, în care Viața și
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
descrisă este una reală, trăită, risipită cu generozitate. Dragostea se transformă la Daniela Voiculescu, într-o capodoperă, în singura investiție de suflet cu valoare. Taina stihurilor sale izvorăște și alunecă “pe firul timpului în doi/ mai sus de viața amânată...” (Tristețea). Daniela Voiculescu percepe puterea ascunsă a destinului implacabil, dar are totuși, tăria să mai creadă în iubire, în bine, în împlinire. Experiențele potrivnice, vrăjmașe - “Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!” (Oriental Sweetness) - nu i-au
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
în doi/ mai sus de viața amânată...” (Tristețea). Daniela Voiculescu percepe puterea ascunsă a destinului implacabil, dar are totuși, tăria să mai creadă în iubire, în bine, în împlinire. Experiențele potrivnice, vrăjmașe - “Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!” (Oriental Sweetness) - nu i-au răpit puterea de a crede în dragoste. Concluzia la care ajunge Daniela Voiculescu, stând “La malul Mării Imbrium” este că “eternitatea nu poate exista fără iubire!” (Twinflames song), că “iubirea nu dispare niciodată
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului îți porți ca pe-o gondolă de mătase noua iubire un adam căzut din rai care nu știe că n-a plecat de tot veneția în plin carnaval azi voi purta ochii verzi tristețea-i doar o moarte mai blândă despre iubire numai de bine în amurgul făcut pumn plânge o metaforă nenuntită nu-ți voi spune cuvintele care fac luna să descrească un înger mai trece prin ochii mei abia șoptit așa cum s-
CĂLĂTORIE DE NUNTĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/Calatorie_de_nunta_violeta_deminescu_1368121297.html [Corola-blog/BlogPost/344742_a_346071]
-
amintit de gustul amar al clipelor de singuratate! Acea singuratate de care parcă nici nu doresc să mă despart și de clipele când nu am cui să mă împart atunci când timpul mă înconjoară doar cu tăcere și rămân doar cu tristețea. Uneori când merg pe stradă și văd perechi, perechi de îndrăgostiți ținându-se de mană, mă simt ca un trandafir, și mă usuc pe picioare de dorul inimii, care simt că n-o mai am întreagă ci este doar o
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402201187.html [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
mai ștergea lacrimile de pe obraz. Stătea cu privirea amintirilor spre lumina lunii rugând parcă cerul să i-o facă bine pe mama sa. Pe masă, avea un teanc de cărți și o bucată de pâine uscată. Îngerul a înțeles toată tristețea copilului. A ridicat fruntea spre Cer și în odaia întunecată se făcu lumină și masa plină de mâncare. După luni în șir de boală chinuitoare, mama sa se ridică din pat și-l luă lângă pieptul său. Ochii copilului deveni
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Ascult desăvârșit vântul. De ce o miză-i mare doar în păreri opuse? De ce spui că ești interesant cu vocea ridicată? De ce mereu un început de basm îți pare ziua? Unde-i sacrificiul? Cine se lasă în voia sorții zâmbind nemuririi? Tristețea de apă are gustul lacrimilor. Zâmbiți. Ocoliți. Fugiți. Viața-i frumoasă, la naiba! Unde? În colțul străzilor bate vântul puternic. Mereu îmi iese un om în față. Tresar. Dacă iarna reușește să alunge regretul și dacă lacrima se oprește înseamnă
ÎN MOARTE AM TIMP SĂ-NŢELEG IUBIREA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_moarte_am_timp_sa_nteleg_iubirea.html [Corola-blog/BlogPost/366911_a_368240]
-
Aducea cu mama ei pe care o știuse moartă undeva în Maroc. O întâmplare obișnuită, o rătăcire pe străzile pariziene în căutarea unor răspunsuri, nevoia propriei sale eliberări. Urmele femeii misterioase se intercalează printre traseele copilăriei încărcate de minciuni și tristețe, revenindu-i în memorie spusele unor personaje secundare lipsite de importanță atunci. Acum cu semnificații îngrijorătoare și suspicioase. Devine captivă acestei încrengături relaționale, care o vor vlăgui pe tânără, iar pe cititor îl vor ține în suspans până la ultima frază
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu by http://revistaderecenzii.ro/patrick-modiano-pe-urmele-mantoului-galben-cronica-la-cartea-micuta-bijou-de-daniela-gifu/ [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
mângâie urechea Și-n umbra rară de mesteacăn Esenin își durează leagăn Nu mai sunt flori decât în sere Un țipăt fuge printre sfere Iar Dostoevski plin de draci Cu Picasso culege maci E toamnă iar ca-ntr-o romanță Tristețea picură în ștanță Când oare vom putea să știm Unde plecăm, de ce venim Referință Bibliografică: Țipăt de toamnă, poem de Ion Iancu Vale / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1058, Anul III, 23 noiembrie 2013. Drepturi de
ŢIPĂT DE TOAMNĂ, POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Tipat_de_toamna_poem_de_io_al_florin_tene_1385224708.html [Corola-blog/BlogPost/347240_a_348569]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > SILENȚIO Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În ziua a doua de după crăciun peste orașul de meduze retrase-n tihnă la siestă tristețea băntuie silențios în sus în jos pe străzile pustii și ascultând cu luare-aminte reqviemul luminii se mai oprește să-și admire în vitrine veșmântul de tăcere fumurie de-acolo de pe sticla înghețată rânjește doar o gură larg căscată într-un
SILENŢIO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1444109253.html [Corola-blog/BlogPost/352571_a_353900]
-
-Lumina - Poeta Mariana Rogoz Stratulat, trăiește în unicitatea ei, momentul ! Unele idei repetate prea des pare a intra în identitatea multiplicității...însă autoarea cu stăpânirea de sine, știe să-și impună linia identificării proprii: prin murmure, șoapte lirice, chemări și tristeți, îndoieli și extaz, vorbe îmbrăcate în culoarea aurei afective. ,, Oamenii se închină în fața lor și încep să iubească. Piramidele deschid un ochi către cer prin care zboară păsări cu aripi caudate. ,, - Geometria vieții - Poezia Marianei Rogoz Stratulat, prin caracterul ei
,, APROAPE UNUL ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1440329155.html [Corola-blog/BlogPost/373800_a_375129]
-
mare. Toate scrierile mele, inclusiv acest volum, sunt mărturii ale luptei pe care am dus-o pentru biruința binelui, frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1477639529.html [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
-i plină de picturi soarta început-a într-o zi de ieri eu le mângâi clipa-n tonuri de acril Doamne de ce tainic tu in mine speri să ridic capacul raze să-nmulțesc la-mbânzirea minții între rădăcini și s-așez tristețea în pahar cu fum gândurile negre nori între ciulini Doamne de ce viața fie Iad și Rai de ce-nțelepciunea-i scrisă pentru noi de ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoi lada mea de zestre are
LADA DE ZESTRE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1449557631.html [Corola-blog/BlogPost/342668_a_343997]
-
când nimic nu mai ajunge Printre ploile din noi? Visul verde-n ochi se frânge... Și eu cânt melancolii peste brațe desfrunzite Cu arcuș de mângâiere peste frunzele rănite; Goale ramuri se apleacă înspre destinații false Toamna râde peste vară-mprăștiind tristeți și farse... Precum orbii te mai simt încă-n mine cum exiști Te mai știu din amintiri, te mai cânt din ochii triști; Întuneric se topește peste peoapele-mi ce strâng Dragi imagini neatinse, când mai înverzeam în crâng... Eu vioară
EU, VIOARĂ FĂRĂ NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Eu_vioara_fara_nume_violetta_petre_1361542891.html [Corola-blog/BlogPost/341262_a_342591]
-
lui Radu Tudoran, primul roman pe care l-am citit, personaje ale tuturor cărților ce i-au urmat, secvențe din viața reală, vesele, zglobii, spre care privesc zâmbind și altele grave, profund serioase, cu o atât de mare încărcătura de tristețe încât mi-e și teama să le ating. - Ce planuri de viitor aveți? - Viitorul începe să fie foarte scurt. Dar am învățat că totul în viață e surpriză, și chiar sunt dornică să aflu ce îmi va mai permite să
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]