12,312 matches
-
cd-urilor și al informațiilor. Fel de fel. Cînd am plecat de la spectacolul Juliei Migenes, am căutat luna. Era acolo, destul de înfiptă pe cer și în atitudine, ca pașii tangoului în pămîntul argentinian. Și fermă, și parșivă, abandonată în lascivitate, în tristețe, în gustul bucuriilor uitate. Povestea Argentinei, a tangoului, a femeilor și bărbaților care trăiesc, care îl dansează, care mor, a iubirilor pasionale amestecate în pașii lor, a crimelor, mizeriei, suferinței, sărăciei. O poveste rostită, interpretată, jucată, cîntată, dansată de Julia
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
ce mi-a trecut prin minte atunci când l-am văzut la aeroport, povestea cu frumusețea zeului în crepuscul. Și deodată, masca superbiei pe care o ținuse trei zile pe chip, masca celebrității sigure de ea, îi cade. Și, cu o tristețe în glas pe care nu o au decât cei care, condamnați la propria lor ispravă, sunt învinși de propria lor măreție, îmi spune: , Dar sunt atât de bătrân, Gabriel, atât de bătrân!"
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
deseori la acest portret rănit. De altfel, autorul a scris niște pagini arzătoare în Eul detestabil, tocmai despre van Gogh, pagini în care mâna scriitorului urmează și consemnează, parcă anevoie, viteza și incandescența gândurilor. îi scrutează chipul încremenit sub masca tristeții, lumina cumplită a peisajelor lui, floarea-soarelui - exaltată, chiparoșii contorsionați, corbii funebri. Octavian Paler este toată vremea în conflict acerb cu egoul său, pe care-l învinovățește de toate frustrările și eșecurile lui, cu care însă, vrând-nevrând, trebuie să cadă la
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
ar fi amintire vie, ci moartă oglindă, dacă visul n-ar fi vis, ci stearpa înfățișare, devenită vizibilă și reflectată, a nevăzutului ireflectabil din noi", atunci ne-am lăsa cunoscuți. Și n-ar mai fi, paznica bună a multelor noastre tristeți, și trucuri, și scamatorii de duzină, pîndind dintr-un ungher de casă, dovada că nu vrem, de fapt, să ne oferim, definitiv, judecății celorlalți, să lăsăm în urmă imagini care să vieze ele, fără noi: , Cineva te-a putut vedea
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
este să-ți aduci aminte chipul tău de odinioară în timp ce te privești într-o oglindă, văzîndu-te cum ești acum, cel rămas din tine însuți, irecompozabil, pierdut în timp și căzut în clipa acelei oglinzi." De-asta spun că nu de tristețe-i vorba - pentru ea ar fi nevoie de continuitate și de ruptură, nu de funigei plutind în apă - ci de un soi de nostalgie exfoliată, straturi-straturi, ca perspectiva oglinzilor. Nu doar fiindcă face, într-o ,însemnare", o comparație între text
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
sînt la vîrsta cînd începe ,dezrădăcinarea", înstrăinarea de familie, cînd singurătatea este căutată dintr-un soi de masochism vanitos, cînd revolta snoabă e concurată de blazare, de resemnarea și de mîndria de a nu fi înțeles, cînd ciudățeniile personale și tristețea sînt cultivate cu oarece satisfacție. Nu se poate trăi fără Cioran și The Doors, fragilitatea înseamnă confuzie și invers, iar ,oboseala vagă" a rătăcirii și melancolia coboară plăcut și dureros în sufletele lor îmblînzite cu alcool și hașiș, retrase în
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
Stimate Dle Grigore Vieru, Am citit cu stupoare și tristețe articolul Dvs., Despre falsa elită și bietul catâr, publicat în săptămânalul Literatura și arta (nr. 34 din 25 august 2005). Deși eram oarecum obișnuiți cu un asemenea gen de scriere pe care îl practicați cu fervoare de mai mulți ani
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
sau inutil în acest demers de fină intelectualitate, de la apariția scenică sobră, severă chiar, până la edificarea dramaturgiei unui ciclu atât de amplu ca ,Dragoste de poet" de Schumann. Cântat cu o simplitate rafinată, acesta a concentrat parcă în paginile partiturii tristețile ascunse ale întregii lumi. în zona melodiilor franceze, o artă aproape microscopică în minuția detaliilor, un joc extrem de subtil de nuanțe ne-a sedus în piese de Ravel, Debussy, Duparc. Păcat doar că cele două Cântece din seria pe versuri
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
în comuniune cu poporul nostru. Revenim, după un scurt moment publicitar, cu știrile sportive.” Bun, dar e ceva în neregulă cu această activitate, pe cât de răspândită, pe atât de recreativa? Eu cred că da. Pentru că noi facem abuz de această tristețe ca să disimulam o mânie prost exprimată. Plânsul e firesc atunci cand pierzi ceva sau pe cineva. Suferință te ajută să treci peste pierdere, să te recompui, integrand sinelui tău nouă absența. Francezii numesc acest proces “faire le deuil”, a face doliul
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
de energie. În cultura noastră proliferează, însă, aceasta struțo-cămilă: mânia plângăcioasa. O întâlnim la tot pasul în forma ei benigna, bombănitul, și îi simțim efectele la nivel național, unde avem de-a face cu o metastaza a plânsului de milă. Tristețe nu e, pentru că nu are un sfârșit. Mânie nu e, pentru că nu schimbă nimic. Este doar un fel de a ne trece timpul. Dar eu cred că mai e și altceva. E o formă de eludare a responsabilității. Ciuliți bine
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
cantai. Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat nopțile. Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cantai. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Poate doar așa, de tristețea amurgurilor. Ori poate de drag și de blândețe. Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam. (Nichita Stănescu) La mulți ani, Oana! Versurile astea.........parcă încep să le invidiez pe voluntare!
Cântec de dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82773_a_84098]
-
pentru a putea supraviețui de la o zi la alta. Cu stima, H.H. Povestea vieții mele : Până să mă îmbolnăvesc eram foarte bucuroasă ,eu nu m-ai știu să râd ,voi așteptați să vină crăciunul cu bucurie.Eu îl aștept cu tristețe,cu spaima.Toti primesc cadouri ,au pentru ce să fie veseli.Eu nu mai știu să râd,sunt tristă,sunt planșa ,toți primesc cadouri și râd ,eu n-am de ce să râd,si chiar nu m-ai știu să rad
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
chiar nu m-ai știu să rad.De când m-am îmbolnăvit m-am închis în mine.Cand eram mică cătam în fiecare seară,dar nu m-ai să cânt,m-am închis în mine.Craciunul nu -mi aduce bucuri ci tristețe. O persoană extraordinară! Știe cineva când este ziua dânsei? Am un ziar din 6.2. 1934 Cairo cu vizita prințeselor Sturdza în Egipt,de asemenea am poze cu prințesele în Franța,mașina 400 Bc.Daca e cineva interesat.
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
să parafrazez și eu: Universul, prostia și nesimțirea sunt infinite. De univers nu sunt prea sigur. Formarea paternurilor?? Asta e chiar tare...te referi probabil la inlcouirea lb. române cu romano-engleza, nu? În românește nu știi să te exprimi? Mare tristețe... Crina, esti o fire arțăgoasa; și asta nu scuză lipsa de idei. Obișnuință de a căuta nod în papura și de a te răsti face parte din recuzita neinspirată a imbecililor... Pe de altă parte, e puțin hilar să vorbești
Chemare tovărăşească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82924_a_84249]
-
rău. O ură copleșitoare la adresa femeilor (aducerea în discuție a Anei Pauker etc. trădează nevoia de a găsi exemplul feminin cel mai lamentabil, si a descrie toate femeile în termenii aceștia - gindire tipic fascista, de găsire a țapului ispășitor) Anyway, tristețe. absolut divin filmul & interpretarea lui marion cotillard. și eu am plâns pe alocuri, iar la sfârșit am ramas stana de piatră în scaun cu ochii la ecran, pana m-au rugat cu binisorul să eliberez sală :). excelent film! prima mea
La Môme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82996_a_84321]
-
României”, ca și la “românii cei mai celebri” (nu știu de ce mass media simte mereu nevoia de topuri), totul pare să depindă de nivelul de cultură al celor care votează. Mi se pare mie că de aici vine de fapt tristețea cea mare... E ciudat să te citesc invocând minuni autohtone din trecut, când tu nu îl suporți decât în granițele orizontului tău virusat de nepatrunderea lui. De la faza cu Eminescu...mi-ai devenit un soi de daimon invers. Istoria... Știi
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
este ca Irina Nicolau a reușit să intre în mintea și sufletul unor oameni ca tine, în felul ei, unic, si ca, astfel, cu 61 de ani sau fără, ea... trăiește încă! Un gest frumos, de apreciat! Florin Constat,cu tristețe, ca și noi avem o vină pt că ai luat-o pe aratura.Niste bazaconii despre comunism îți umplu blogul de comentarii în timp ce o comemorare decentă,o scriitura într-adevăr sensibilă și profund onestă, trece aproape neobservată! Ar trebui să
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
rău. O ură copleșitoare la adresa femeilor (aducerea în discuție a Anei Pauker etc. trădează nevoia de a găsi exemplul feminin cel mai lamentabil, si a descrie toate femeile în termenii aceștia - gîndire tipic fascista, de găsire a țapului ispășitor) Anyway, tristețe. “ Am fost pe blogul ei care trimite, cum faci și tu, la acel “Gheorghe” din redacția evz pe care nu îl vede Codruț. Codruț fă o vizită de curtoazie la The Hobbesian ; o să te lămurești. Cred că ne place să
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
serie de combinații se naște toposul specific caragialian, aflat la interferența a două universuri - cel real și cel moftologic - interferență ce nu poate fi detectată în spectacol. Și, neîndoielnic, nu ar fi stricat ca veselia să fie contrapunctată de acea tristețe infuză specifică personajelor lui Caragiale, respectivul aliaj făcând din marele dramaturg un ilustru precursor al teatrului secolului al XX-lea. Montarea nu prilejuiește evoluții actoricești ieșite din comun. Singurul actor care mi-a plăcut cu adevărat, de la un capăt la
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
cosmicizanta, a seriei Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pitut. Poetul nostru pare a înainta precaut, pas cu pas, privind viața indirect, "prin oglinda retrovizoare", coborînd la "gradul zero" al inventarului elementelor cotidiene (inofensive). Numite cu o voluptate abia vălurita de tristețe, ele induc satisfacția operației contabilicești, ca o formă de calmare șui generis. Banalul se ritualizează. Abia prin filtrul acestuia își fac curaj să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor bijuterii pe
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
focile de antracit ale viselor/ plutind pe banchize de clar-obscur// Ra-Ra-Rasputine,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ cînd ai coborît în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmîntat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul... (După-amiaza de duminică). Așadar antidotul Nimicului este însuși limbajul imagistic care-l descrie, dezamorsîndu-l, absorbindu-l precum un burete. Deplețiunea morală se compensează datorită plinului formal devenit substanță reprezentativă. În așa
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
afectată, o colocvialitate rostogană, îngreunată de obezitatea informației, nu de puține ori, ușor inutilă, căz' doară atâta școală chezaro-crăiască nu-i de lepădat! Pedagogul nostru e, în schimb, un erudit melancolic. Rigoarea științifică e străbătută de striațiile dulci-amărui ale minusculelor tristeți și ale miniaturalelor refulări pervertite în nostalgie. Nespusul concurează aproape patetic cu geometriile demonstrației fără fisuri. Volumetrica scrisului divulgă în cele mai neașteptate momente prelingeri tandre și alunecări mierii în genuni curbe de subconștient, în cuiburi mici de liminarități, adesea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
și se hotărăște să plece în satul părinților ei unde nu o așteaptă nimeni. Scenariul ar fi banal și personajele cu totul comune, dacă n-ar fi înglobate într-o pastă ciudată de motivații excentrice, neașteptate. Nu din gelozie sau tristețe își părăsește femeia casa, ci mai mult dintr-un capriciu artistic, estetic: nu mai suportă să vadă în fiecare zi de la balcon venirea și plecarea unui bătrîn: "Cu fiecare nouă dimineață în sufletul meu se insinua o tristețe copleșitoare. Și
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
gelozie sau tristețe își părăsește femeia casa, ci mai mult dintr-un capriciu artistic, estetic: nu mai suportă să vadă în fiecare zi de la balcon venirea și plecarea unui bătrîn: "Cu fiecare nouă dimineață în sufletul meu se insinua o tristețe copleșitoare. Și totul mi se trăgea de la casa părăsită din colțul străzii. Acolo, un bărbat în vîrstă sosea zilnic în jurul orei nouă, călare pe o bicicletă ruginită pe ale cărei coarne se bălăbăneau agățate două pungi de plastic. ș...țDupă
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]