21 matches
-
petiții@mai.gov.ro a fost recepționat. Precizam că, Biroul Electoral Central este autoritatea competența să dispună măsuri ca urmare a celor sesizate de dumneavoastră.”... Am răsuflat ușurat și am continuat să privesc la televizor. Premierul Victor Ponta tocmai anunță triumfalist că totul decurge normal și până la acea oră nu s-a înregistrat nici o reclamație... *** Pe la nu știu care ceas din noapte, trezindu-mă ca să aflu rezultatul votului sau, poate, vorba lui Arghezi: din inexorabilități mai aproape de beteșugurile mele (n-am pus ghilimele
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_redescoperirea_dem_corneliu_leu_1343814036.html [Corola-blog/BlogPost/360072_a_361401]
-
un alt aspect, pe care Eugen Jebeleanu l-a numit "critica de cameră". Limbajul ezoteric, adesea contorsionat, prețios, îngreunează lectura, ascunde ideile sau lipsa de idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
2001, declara: "vremea națiunilor omogene a trecut, cu toate miturile ei romantice: culturi naționale, state naționale" (Opinia studențească, răspuns la ancheta Minorități culturale, an. XXX, nr. 94, 26 martie-2 aprilie 2001, p. 13). Ba, adaugă, spiritul național ar fi totdeauna "triumfalist în prezentarea destinului populațiilor majoritare și agresiv-minimalizator față de minorități", privite mereu ca "țapi ispășitori" "al căror linșaj să poată provoca euforia oarbă a maselor, spre profitul deșănțat al liderilor". Evident, autorul confundă intenționat sălbăticia șovinistă cu specificul național. 135 Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
punct de vedere fenomenologic - a logicii interne a Revelației creștine, cu dorința mărturisită de a fructifica roadele unei reflecții filozofice prelungite de-a lungul a jumătate de secol. Volumul nu este nici un ceremonial al validării retrospective a unei opere, citită triumfalist ca împlinire necesară a unei „intuiții” prealabile, providențială. Indiscutabil, opera lui Henry pune în joc figura unui „cerc hermeneutic”. Întregul rezultat nu e suma aritmetică a părților constitutive. Întâlnirea cu Scripturile tradiției religioase iudeo-creștine avusese loc, indirect, cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de Madeleine Albright umanizată pe final ilustrează poziția rațională, conciliatoare, față cu o abordare militarist agresivă, ineficientă venin dinspre Casa Albă, o politică care nu sesizează raportul de forțe și necesitatea unei negocieri. Nici Casa Albă nu mai este filmată triumfalist sau poate că mi-a scăpat, în schimb New York-ul apare în toată splendoarea nocturnă de Megalopolis ilustrând civilizația în ceea ce are ea mai hightech. Mesajul pacifist atrage și el atenția, garantul acestui mesaj nu mai este președintele și Casa
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
să ne întoarcem la spectacole omagiale pe stadion și la emisiuni TV non stop cu Victor Ponta, ajuns “movie-starul” României". Cartoful fierbinte El susține că situația la Hidroelectrica este tristă. Costurile acestei insolvente sunt incomparabil mai mari decât beneficiile exhibate triumfalist de Victor Ponta. Hidroelectrica nu trebuie să ajungă total sau pe bucăți, vacă de muls pentru cercurile de interese apropiate PSD și Victor Ponta, așa cum a fost în 2001-2003 când s-au semnat toate contractele păguboase pe care cu nonșalanta
Videanu: Ponta, movie-starul României. Ne întoarcem în Epoca de aur by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36836_a_38161]
-
semn evident al deschiderii spre cultura occidentală care se manifesta pe toate planurile și, așa cum se stabilise de curînd, indiferent de „modalitatea artistică”. Doar că imediat sub, toată pagina 1 este ocupată de un reportaj cu titlu mai mult decît triumfalist, „Pîinea, sarea și lumina acestui pămînt”, ilustrat cu o fotografie tip vizită de lucru, în care se distinge în prim-plan Nicolae Ceaușescu. Fotoexplicația ne lămurește că grupul de lideri politici se afla „La Casa memorială Nicolae Grigorescu din Cîmpina
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4682_a_6007]
-
reziduuri de reflecție critică pe linia evident ideologizată a istoricilor Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu. Molohul cinematografic lăsat în urmă de Sergiu Nicolaescu are același orizont de semnificație cu molohul arhitectonic numit Casa Poporului. Primul îngroapă adevărata cinematografie, o sufocă triumfalist într-o grămadă de clișee propagandistice și falsificări istorice, cel de-al doilea înghite câteva dintre cele mai vechi cartiere bucureștene, cu întreaga lor istorie culturală și evident națională. Ambele operațiuni dobândesc sensul unei lobotomizări. Educația celor mai mulți tineri a făcut
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
pana sa astfel de rânduri: "Multă vreme n-am auzit frumusețea sunetului clopotelor bisericești; sau, mai bine zis, n-am vrut s-o aud. Sunau mult prea intens a creștinism, iar în anii tinereții mele acel sunet mi se părera triumfalist într-un mod care mă vexa - pentru mine, el reprezenta revărsarea clopotelor istoriei, din fața cărora onoarea mea de evreu îmi cerea să mă dau de-o parte. Când la urechile mele au ajuns sunetele clopotului bisericii St. Francis Xavier de pe
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
răspundea, prin însuși programul lui, unui asemenea ideal. Antropocentrist prin viziune, umanist prin structură, narativ prin iconografie și de un realism monumental prin construcția nemijlocită a imaginii, el a fost confiscat de cultura oficială, cu un respect de multe ori triumfalist. Titlurile de artist al poporului, de membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
studiilor de gen ale lui Lucian Boia și în contradans alternativ cu acelea ale Katherinei Verdery, O istorie "glorioasă" preferă fățiș abordarea mentalitară a chestiunilor legate de mitologia regimului comunist. Disputele, pretextele și efigiile tutelare autohtoniste sunt puse precis în cadrul triumfalist al perioadei, iar criteriile selecției afișate în toată splendoarea lor doctrinară. Opțiune analitică perfect justificată și admirabil dusă la capăt, de altminteri, dar nu lipsită de păcate. Ar fi fost, poate, de dorit o discuție mai întinsă - de asemenea prin
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
tentate a identifica idealul unificării cu național-comunismul, deci cu o diversiune a aceluiași Moloh ideologic care a încercat a-i deznaționaliza, a-i îndepărta de rădăcinile lor istorice și spirituale: "basarabenii de rînd nu cunosc din partea "fraților români" decît discursul triumfalist gen"Flacăra", adică unul care vine în direcția orizontului lor de așteptare, flatîndu-le orgoliul, dar nu încearcă să contrazică ori să corecteze această percepție, provocînd dincolo de impactul emoțional momentan un șoc cognitiv. De unde să știe basarabeanul majoritar, în condițiile de
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Năstase s-a specializat în ultimele săptămâni, e doar preambulul a ce va urma în lunile lui 2004. Deși vede că ușile i se închid în nas cu zgomot, Năstase continuă să braveze. N-a pierdut prilejul de-a apărea triumfalist la televizor spre a ne anunța că suntem intrați în NATO — oficial, nu suntem! —, deși această primire nu înseamă, neînsoțită de alte beneficii (ajutoare financiare, programe solide de restructurare a economiei și, firește, admiterea în U.E.), mai nimic. În timpul Războiului
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
răspundea, prin însuși programul lui, unui asemenea ideal. Antropocentrist prin viziune, umanist prin structură, narativ prin iconografie și de un realism monumental prin construcția nemijlocită a imaginii, el a fost confiscat de cultura oficială, cu un respect de multe ori triumfalist. Titlurile de Artist al poporului, de membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale, așa cum am amintit deja, pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
am răspuns că putea să fie și un top-model sau o Monică/coaptă, că tot n-aș fi permis o asemenea nesimțire. Codruț, Haiducul Prefecturii prahovene 12 iulie 2006 Ora 7.20. Îmi beau cafeaua. Radio România tocmai ne vorbește triumfalist despre un congres regional destinat combaterii pirateriei și contrafacerii, ținut la București, la care președintele și premierul au subliniat etc. etc. Ton și maniere comuniste reciclate pentru cauze capitaliste. În timpul acesta... (estimp, cum era tradus în excelentele traduceri ale O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
uscate, și unde acest pilot mă făcea să simt că viața și moartea puteau fi totuna. Exaltarea mea era cu atât mai limpede cu cât pilotul meu favorit avea structură de învingător muncit: nu era un învingător ca oricare, un triumfalist de mucava ori de porțelan, ci era un individ care știa că luptă împotriva morții și pentru viață. Ei, bine, bătălia aceasta a lui m-a fascinat și m-a atins câțiva ani. Am urmărit stupefactă, de aceea, rănirea mortală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un „mesaj umanist”. E vorba de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice optimism programatic sau triumfalist complezent. Reprezentant al modernității (în sensul istoric precis al termenului, opus atât tradiționalismului, cât și avangardei ori postmodernismului), dar deloc reticent față de tradiție, și nici față de cuceririle avangardei și ale postmodernismului (descoperite pe cont propriu, însușite nu prin imitație, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la trecutul național ca răspuns cultural la provocarea integrării europene. De la eroism belic triumfalist la post-eroism critic. O primă dislocare discursivă de importanță centrală reperabilă în memoria publică transmisă prin intermediul literaturii didactice este dată de deplasarea accentului dinspre un eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Broșurile propagandistice din "epoca Ceaușescu" axate pe politica externă și "internaționalistă" a RSR abundă în genul acesta de expresii, fapt care probează legătura ideologică indisolubilă dintre leninismul romantic și cel asianizat. Succesorul lui Gheorghiu-Dej nu a obosit niciodată să peroreze triumfalist despre condițiile "naționale" sau "specifice" de aplicare a marxismului, acestea constituindu-se în adevăratele premise ale unui internaționalism autentic, adică leninist, în care "dialectica național-internațional" ocupa un loc central (Politica externă...: 1972; Politica internaționalistă...: 1972; Șerbănescu: 1973). "Solidaritatea" internațională, chiar dacă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fabrici, în Insula Mare a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort și sacrificiu, despre „victoria omului devenit sufletul corabiei” ori semnalează, de pildă, „o mare și profundă lecție de etică revoluționară”. În același stil este surprinsă, complementar, grandoarea naturii. Titlurile reportajelor sunt edificatoare: Băieții din cartierul Progresul, Oamenii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la trecutul național ca răspuns cultural la provocarea integrării europene. De la eroism belic triumfalist la post-eroism critic. O primă dislocare discursivă de importanță centrală reperabilă în memoria publică transmisă prin intermediul literaturii didactice este dată de deplasarea accentului dinspre un eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]