88 matches
-
pulsiunilor primare, cu permanenta complicitate a unui limbaj imund, toată această retorică a jurnalului Ťnudť ascunde însă și un alt viciu al fanilor dezlănțuiți ai amorului Ťliberť: dezavuarea directă sau indirectă a ceea ce epoci la rând am numit Ťmiracol femininť. Trivializând în numeroase poeme ale lui relația erotică, autorul pe care-l comentăm cade în aceeași gravă eroare." (p. 236). Lăsându-l deoparte pe autorul "nouăzecist", e imposibil să nu observăm grila reducționistă în care judecă și operează criticul. El învestește
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
ilegali - lumea cinefilă pare fascinată de această temă, exploatată și de filmul decretat cel mai bun de către Academia Europeană de Film. Lungmetrajul debordează de umor negru, suspens inteligent construit și comentariu politic/social subtil. Reușește să fie emoționant fără a trivializa și victimiza - cum era de așteptat - imigranții ilegali. Care sunt privați de orice statut, sunt cei ce nu există și de aceea pot fi exploatați, în cazuri extreme, pentru favoruri sexuale și pentru donații de organe în schimbul unui pașaport; care
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
orice individ filmat la locul de muncă te poate acuza că i-ai afectat "dreptul la imagine". Alunecând pe acestă pantă până la absurd, adică nu foarte departe, ar trebui interzise transmisiile meciurilor, pentru că-i surprind pe fotbaliști în posturi care "trivializează regulamentele sportive", atunci când ratează un gol sau când dau cu mingea în tribună. Ne aflăm la un pas de a interzice și filmele, spectacolele de teatru, concertele și, în general, orice, pentru că dacă-i privim pe respectivii domni și doamne
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
un gol sau când dau cu mingea în tribună. Ne aflăm la un pas de a interzice și filmele, spectacolele de teatru, concertele și, în general, orice, pentru că dacă-i privim pe respectivii domni și doamne aflați / aflate la muncă "trivializăm" prin privirea noastră lucruri poate importante în domeniul metafizicului. Mi s-a întâmplat în urmă cu câtva timp să călătoresc cu un prieten, de la Timișoara la Arad, cu mașina. Era o zi superbă, călduroasă, luminosă. La câțiva kilometri de oraș
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
femeii. Și, mai departe, poate că toată această explozie de „autism” își găsește o justificare de ordin tehnic: dacă „firul alb” nu e atât o metaforă, cât o etichetare grăbită a aparaturii de tip handsfree ? Mi se poate reproșa că trivializez. Nu-i exclus. Dar, dacă o fac, îmi place să cred c-o fac în avantajul discursului onest despre poezie, respectând adică un criteriu elementar, cum e cel al ambiguității. (Prea adeseori uitat de apostolii certitudinilor care sunt criticii). În
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
nu caută să mintă cenzura, ci să profite de absența ei: el știe că lumea civilizată nu acceptă antisemitismul și atunci i-l servește pe o cale ocolită. își va fi închipuind că a inventat o formulă magică. în fond, trivializează una la care au recurs disidenții din regimurile comuniste. Nu știu dacă nu cumva asta mă scîrbește cel mai tare. Sînt oameni care au darul de a murdări totul, ieri Vadim, azi, Martin.
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
jubilat la ideea dragostei nemuritoare dintre Mihai și Veronica), istoricii literari s-au arătat destul de rezervați. Atît în privința profunzimii sentimentului, cît, mai ales, în privința reciprocității lui. Misogin, G. Călinescu n-a fost un fan al Veronicăi. Romanul lui E. Lovinescu trivializează realistic relația. în general, s-a pus mereu accentul pe infidelitățile Veronicăi sau pe insistențele ei de a da relației cu Eminescu un caracter oficial. Bărbatului i s-au iertat escapadele, femeii, nu. în plus, lui, marelui artist, i s-
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
ține după posturile comerciale, pentru că au alte priorități. Mă refer la procesul educațional, care nu este acoperit de posturile comerciale. „Must carry“ stabilește încă odată că piața guvernează totul. Până la urmă și posturile publice vor ajunge să imite comercialul, să trivializeze totul. Și uite așa se ajunge ca după Dănuț SRL să urmeze Pleșu și Liiceanu. De Ce News: O funcție a presei o reprezintă și apărarea democrației. Cabliștii ar putea să excludă posturile care critică Puterea, dacă nu mai există regula
INTERVIU - Dan Grigore: Ar trebui ca difuzorii să fie obligaţi să transmită doar TVR1, TVR2, TVR Cultural şi trei posturi publice europene () [Corola-journal/Journalistic/26958_a_28283]
-
este un mare poet foarte greu de livrat publicului ca (de fapt: qua) mare poet. Afirmând, mai demult că „nu încape într-o antologie”, Ion Bogdan Lefter nu spunea altceva. Neputându-l contrage, nu-l poți nici populariza, accesibiliza ori trivializa. Cele câteva (deloc puține) antologii care-au apărut totuși în ultimele decenii sunt de o tristă ineficiență. Un semn al inflației. Cu ele cu tot, Ivănescu rămâne și astăzi un nume vag în conștiința cititorilor ocazionali de poezie. Devorate de
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
ori ai sentimentul de vraja rea pe care ți-l creează micul român al lui Henry James, The Turn of the Screw. Dacă regizorul apelează la o serie de clișee ale suspansului, pînă la urmă indispensabile, cel putin nu le trivializează menținînd filmul pe latura să afectiv-psihologică și evitînd să-l transforme într-un horror clasic sau o banală poveste cu stafii. Coșmarescul urmează firul roșu al povestirii și o anumită ordine integratoare, vii și morții comunica, insă comunicarea trece prin
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
și fotografia autorului) atât că poemul din volum număra 21 de versuri, iar acela din Pro lex (sic!)... 103 versuri! Cineva, nu se știe cine, l-a continuat pe autor în maniera lui, așa zicând, de fapt degradând-o și trivializând-o. Faptul i se întâmplă, post mortem, lui Octavian Paler, scriitorul atât de exigent cu sine, riguros până la manie cu tot ce da la publicare, nedormind noaptea dacă o biată greșeală de tipar ar fi scăpat într-un text al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
distorsionată a circuitului ucigaș. Tot de aici decurge și o anumită doză de artificialitate, relaționarea subiectivă a personajelor nu este suficient alimentată factual, motivațional. Cu toate aceste scăderi, poate că inerente unui debut, Babluani reușește un film bun, fără să trivializeze ceea ce dă nota de spectacular, prin desenarea unor personaje cheie și a abisului uman care, cum spunea Nietzsche, ne privește ori de cîte ori privim adînc în el.
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
știri preferă să sugereze insistent că România va fi împovărată financiar cu un scut care nu-i folosește direct, nefiind amenințată, ba mai mult, va scoate bani de la buget, în timp ce oamenii mor cu zile prin spitale. Procedând astfel, televiziunile au trivializat o decizie istorică, îngropată într-o mare de populism și subiecte minore. Doar două ziare (România liberă și Gândul) au valorificat corect subiectul și au deschis edițiile tipărite cu decizia CSAT de a aproba invitația președintelui Barak Obama ca România
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare un moft, prea multe cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în pivnițele subconștientului conține în ea premisele bolii, aceeași finalitate se poate obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frenezia profetică și de „misticismul” galilean. S-au făcut nenumărate supoziții în legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de îmbogățire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chiar de întunericul clipei următoare dispariției lui. Și totuși, nu e așa Urmuz trăiește încă. Prezența lui printre noi, sfârc care biciue conștiințele. În bezna sufletului urmărim adânc urmele lui pe care pașii lui le-au lăsat zgâriind violent pământul trivializat prin clișeism". Eugen Ionescu îl consideră ca înaintaș al său direct, alături de Caragiale, încredințat fiind că Urmuz este "unul dintre profeții dislocării formelor sociale, de gândire și de limbaj, care azi, sub ochii noștri se dezagregă absurde ca eroii autorului
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
histrion. Un clișeu al criticii, nu intru totul neîntemeiat, susține că opera de tinerețe a lui Gîde a adus o gură de aer proaspăt în literatura din jurul lui 1900, sufocata de simbolism și decadentism. E de urmărit cum au fost trivializate către sfîrșitul secolului XX formule provocatoare cîndva, gen "omul e născut pentru fericire", "a fi fericit devine-o datorie". Astăzi, acele titluri juvenile - Paludes, Fructele pămîntului și altele - par că interes la o distanță astronomica de creațiile cele mai valoroase
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
mă/ îndoiesc c-o să fiu atât de decent încât să n-o fac”. Și e spre norocul literaturii că poeții au, într-adevăr, doar rareori decență. Căci Vancu nu reia, propriu-zis, rețeta din cărțile anterioare, amenințând să banalizeze sau să trivializeze tema, ci descoperă o formulă nouă. Pe de o parte, pentru că sinuciderea tatălui e proiectată pe un ecran metafizic mai vast, deși nu neapărat (sau nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
profesorului de științe umaniste (cu viziune de strateg), care, convins de scăderea rolului literatului în societate, încearcă să-i confecționeze subtil o nouă meserie, de relevanță mai largă: aceea de interpret. Mai în glumă, mai în serios și fără a trivializa mesajul acestei remarcabile cărți teoretice, eu unul mi-aș dori ca tot mai multe companii de afaceri și birouri de avocatură să realizeze că buna expertiză interpretativă a absolvenților de Litere poate fi redirecționată spre scrutarea unor scenarii empirice diverse
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
se pare, nu de puține ori, că știm totul. Pietraru află, pe pielea lui, că absolutul e, câteodată, mai la îndemână decât relativul plin de întorsături. Nu-i de mirare, atunci, că-l preferă, fie și în forma sacrificiului suprem. Trivializând, Pietraru e un om antrenat pentru competiție. Pentru regulile ei raționale. Nu pentru un joc de-a șoarecele și pisica, în care cine câștigă și cine pierde nu-i atât de ușor de decis. Și nici nu știe că felul
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
care să-și contrazică medicul curant. Nici doctorii nu se lasă mai prejos. Când au scăpări de memorie (de informare, glosează malițios dr. Torrielli), apelează la Google. De ce spune, totuși, autorul articolului că, pe terenul medicinei, internetul este pornografie? Fiindcă trivializează, simplifică și înfățișează mult mai brutal o informație pe care medicul trebuie să o transmită. Medicul, spune Torrielli, nu doar informează, ci mediază, creează o punte între condiția de bolnav și aceea de om sănătos. Internetul, care varsă, la o
După ureche și de pe internet () [Corola-journal/Journalistic/3636_a_4961]
-
Muncim ca să ne câștigam timpul nostru liber”. Emil Cioran, căruia nu toți îi înțeleg sau îi acceptă integrala analizei sufletești, era conștient de necesitatea unei părți a timpului atribuit ție însuși și exprima părerea sa: „Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rang ierarhic, la fel cum ar fi ofensator pentru demnitatea magistraturii supreme a națiunii să-l pună pe șeful statului să ceară unor șoferi să elibereze șoselele, tot așa și acest prim-ministru trebuie protejat de tot ceea ce ar putea trivializa statutul său de responsabil superior al guvernării, Înțeleg ideea, Foarte bine, e semn că ați reușit să vă treziți complet, Da, domnule prim-ministru, Și acum la treabă, cel mai târziu la ora opt acele șosele trebuie să fie golite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Muncim ca să ne câștigam timpul nostru liber”. Emil Cioran, căruia nu toți îi înțeleg sau îi acceptă integrala analizei sufletești, era conștient de necesitatea unei părți a timpului atribuit ție însuși și exprima părerea sa: „Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]