7 matches
-
care sunt înrudite cu cicloida. Dacă punctul fix nu se află pe cerc, obținem o cicloidă curtată și o cicloidă prolată. În primul caz, punctul care trasează curba se află în interiorul cercului, iar în al doilea caz, în afara lui. O trohoidă se referă la orice cicloidă, cicloida curtată și cicloida prolată. Dacă dreapta pe care se rostogolește cercul este înlocuită cu un cerc arbitrar, se obține o epicicloidă (un cerc se rostogolește pe exteriorul unui alt cerc, punctul se află pe
Cicloidă () [Corola-website/Science/307561_a_308890]
-
calcaneului) este convexă și are forma unui segment de cilindru plin, iar cea talară (fața articulară calcaneană posterioară a talusului) este concavă, de forma unui segment de cilindru gol. Aceste suprafețe articulare realizează o articulație de tip aproximativ elipsoidală sau trohoidă. Capsula articulară se inseră la periferia celor două fețe articulare și este formată dintr-un strat fibros. Sinoviala tapetează suprafața interioară a capsulei articulare și formează posterior un mic fund de sac sinovial. De cele mai multe ori sinoviala nu comunică cu
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
formate dintr-o față articulară sferoidă și alta concavă, ca o cupă (coxofemurala, scapulohumerala), forme care permit o foarte mare mobilitate în mai multe planuri; c) articulații cilindroide sau balamale, cu cele două variante: trohleară, ca la articulația cotului, și trohoidă, ca la articulația radiocubitală superioară sau între atlas și axis; d) articulații elipsoide, cu cap articular condiloidian, ca la articulația genunchiului; e) articulații selare, cu una din suprafețe concavă și cealaltă convexă, ca articulația trapezometacarpiană a policelui (Sbenghe, 1987). Testarea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal, sincondroza sfenooccipitală. III. DIARTROZELE (ARTICULAȚIILE MOBILE, SINOVIALE) (juncturae synoviales) Clasificarea diartrozelor (16) După numărul de axe de mișcare se disting: - articulații uniaxiale: care permit mișcările într-un singur plan: - rotație: articulații trohoide, - flexie-extensie: articulație trohleană. - articulații biaxiale: ce prezintă 2 axe perpendiculare una pe cealaltă: - articulații în șa, - articulații elipsoidale. - articulații triaxiale: care permit toate tipurile de mișcări: - articulație sferoidală. După numărul de suprafețe articulare care participă la formarea articulației: - simple: cu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
plane ce permit numai mișcări de alunecare, ex. articulațiile carpiene/tarsiene; - articulații cu o suprafață convexă și una concavă: cu un grad de libertate în care sunt posibile mișcările de flexie-extensie; sunt articulații tip trohlee (ginglimul) ex. articulația humero-cubitală; - articulații trohoide, de tip pivot: în care una dintre suprafețe este un segment de cilindru convex și alta o suprafață concavă corespondentă, axa fiind longitudinală a cilindrului care se mișcă în suprafața concavă realizându-se numai mișcarea de rotație; ex: articulația radio-ulnară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
brahialul anterior, ulnar. ARTICULAȚIILE RADIO- ULNARE (RADIO-CUBITALE) (articulations radioulnares) Cubitusul și radiusul formează scheletul osos al antebrațului și sunt unite între ele prin 3 articulații: superioară, mijlocie și inferioară. 1. Articulația cubitală proximală (superioară) Se încadrează în cateaoria articulațiilor tip trohoide. Suprafețele articulare sunt reprezentate de mica cavitate siamoidiană cubitală și de fața cilindrică latero-inferioară a capului radial. între cele două formațiuni osoase există o disproporție de suprafațe participante la articulație. Suprafețele osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin. Articulația radio-cubitală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mușchiului flexorului propriu al policelui, flexorului comun profund al deaetelor, 2. antero-inferior cu mușchiul pătrat pronator, 3. posterior și lateral extern cu mușchiul scurt supinator, extensor propriu al policelui, abductorul luna al policelui. 3. Articulația radio-cubitală inferioară Este o articulație trohoidă, uniaxială. Suprafețele osoase sunt reprezentate de: - la nivelul epifizei distale cubitale (capului cubital): două suprafețe articulare mici, una lateral-extern și alta inferior, - la nivelul epifizei distale radiale: mica cavitate siamoidiană situată lateral intern. Capsula articulară înalobează suprafețele articulare pierzându-se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]