13 matches
-
a demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes comunicării tranzitive. "Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre roșie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat". Tropologia polemică servește, în acest context, deopotrivă expresivității formale și transpunerii lirice a ideologiei pamfletare, ca un contra-discurs al pathos-ului social, în competiție cu discursul oficial al puterii. Privite dinspre teoria enunțării, toate cele trei texte se înscriu în categoria actelor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tribuna întâietăților; rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc. etc. etc., (De omni re scibili et quibusdam aliisi) reacțiunile retrograde, bizareriile, capriciile nu se îngăduiesc"289. Sau portretul moral, fictivizat prin augmentare (care, aici, se înscrie, evident, în tropologia polemică): Există un bărbat în omenire care știe totul, poate totul, și chiar ceva mai mult. Se întâmplă ca acest bărbat unic și incomensurabil să se nască în România și să aparție acestei fericite țări cu tot insul său fizic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în țara unde se ospătează? [...] Noi așteptăm de la cler altceva, fără de care îl dăm în lături sau trecem peste el când mii de glasuri sufletești ne împing să mergem înainte"308. Discursul sentențios uzează, după cum se poate observa, de o tropologie polemică, în care comparația devalorizantă, metafora ca argumentare subiacentă sau sinecdoca polemică, aceasta din urmă, definită de Angenot drept "procedeul cel mai greu sesizabil și constant al oricărui atac polemic"309, sunt conjugate pentru a susține, de data aceasta, dimensiunea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și mitul - reprezintă convergența a două aspecte, amibele importante pentru teoria poeziei. Unul este particularitatea senzorială, sau universul senzorial și estetic, care leagă poezia de muzică și pictură și o deosebește de filozofie și știință; celălalt este "limbajul figurat" sau "tropologia" - exprimarea indirectă care folosește metonimia și metafora, comparând parțial diferite lumi, precizându-și temele prin traducerea lor în alte tipuri de limbaj. *2 Amândouă aceste aspecte constituie 246 caracteristici, diferențe, ale literaturii, prin oare ea se deosebește de limbajul științific
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mica teorie - o calchiere, de altfel, a pasajului din De principiis IV, 2, 4 - expusă mai departe: „Există în inima noastră o triplă descriere; aceasta este regula Scripturilor. Cea dintâi presupune înțelegerea potrivit sensului istoric, cea de‑a doua, potrivit tropologiei, cealaltă, potrivit inteligenței spiritului. În istorie, se păstrează ordinea a ceea ce este scris. În tropologie, ne ridicăm de la nivelul literei spre considerațiuni mai înalte: tot ceea ce s‑a întâmplat vechiului popor în plan material, noi interpretăm în plan moral și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai departe: „Există în inima noastră o triplă descriere; aceasta este regula Scripturilor. Cea dintâi presupune înțelegerea potrivit sensului istoric, cea de‑a doua, potrivit tropologiei, cealaltă, potrivit inteligenței spiritului. În istorie, se păstrează ordinea a ceea ce este scris. În tropologie, ne ridicăm de la nivelul literei spre considerațiuni mai înalte: tot ceea ce s‑a întâmplat vechiului popor în plan material, noi interpretăm în plan moral și întoarcem spre folosul sufletului nostru. În contemplarea alegorică, mergem mai departe, către regiuni încă și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În poezie. Puținele metafore („a nopții regină”, „fiori de gheață”, „al nopții negru sin”, „cuibul graiului”, „Îngerul iubirei”, „genii de spaimă”, „plaiul dulcei tinereți”, „sinul nopței”, „plaiul nemurirei”, „ocean de ninsoare”..., „raiul nălucirii” etc.) sînt din seria metaforelor numite de tropologi În praesentia sau din categoria metaforelor tocite, stereotipe*. Imposibil de determinat o predilecție pentru un spațiu semantic. Imaginile sînt florale, astrale, ornitologice, explicite mai totdeauna, vaporoase, convenționale. Epitetul este apreciativ, personificator, ornant, coloristic, așa cum Îl aflăm și la ceilalți poeți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intelectual) al lui Foucault (moartea omului și a autorului, nebunia, crima, penitența, puterea-cunoaștere) nu putea fi lumea lui Hayden White. De fapt, nici lumea lui Foucault nu se poate echivala cu lumea lui Hayden White (elementul lingvistic, socialismul, formalismul, metaistoria, tropologia, emplotment-ul, "poziția ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și critica literară). Prin ceea ce a gândit și a scris, Foucault este un "împotriva" politicii anglo-saxone, centrată pe logică pozitivistă, pe retorica modernă anglo-americană, pe elaborările abstracte de filosofie-lingvistică structuralistă, pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din moment ce Metahistory a avut drept scop "to deconstruct a mythology, the so-called science of history"249, iar cartea în cauză a dus la întemeierea unor "auxiliare" ale lingvisticii și semanticii istoriografice, pe baza unor pattern-uri de "știință" a lingvisticii. Tropologia și metaistoria sunt, par excellence, domenii cu iz de știință, având drept suport gândirea tipologică și analize de tip lingvistic. Hayden a așezat activitatea istoriografilor (acei analiști ai scrisului istoric) într-un gen predilect al literaturii, cu toate că tropologia și metaistoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a lingvisticii. Tropologia și metaistoria sunt, par excellence, domenii cu iz de știință, având drept suport gândirea tipologică și analize de tip lingvistic. Hayden a așezat activitatea istoriografilor (acei analiști ai scrisului istoric) într-un gen predilect al literaturii, cu toate că tropologia și metaistoria au încorporate în ele, prin metode și tehnici de analiză, aspirația științifică și occidentală a unui ceva mai înalt în domeniul cunoașterii istorice. Nu credem în mitologia științifică a lingvisticii, la fel cum respingem pe toate fronturile (pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]