88 matches
-
frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1409401678.html [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de bucurie câinele se apropiase, tropotind cu picioarele dinainte. Îl recunoscuse. Cum te-ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă n-aș purta îmbrăcămintea de altădată, nu m-ar recunoscut, poate, își spusese. Și așa e de mirare, după atâta vreme!... Câinele scheuna fără contenire, agitându
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
fiul cel mare al lui Hirate Nakatsukasa, era armurierul șef al castelului. Numele său complet era Gorozaemon și avea doi frați, Kemmotsu și Jinzaemon. Nobunaga se enervă îngrozitor. Fusese învins! Înghițise praful altcuiva! Era indamisibil! Își biciui furios calul. Copotele tropoteau pe pământ. Uzuki alerga atât de repede, încât abia i se vedeau picioarele lovind pământul, iar coada sa argintie flutura dreaptă în urmă. Trecu în frunte. Goroza strigă: — Atenție, stăpâne, au să i se despice copitele! Ce e? Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Bolintineanu. La capătul celor două ore de chin, venea lovitura de grație. Îi țineam în pauză, liniștit, meticulos, insensibil la rumoarea plină de speranță a trupurilor. Brațele se desfăceau, degetele trosneau, picioarele începeau întâi să se întindă, apoi să tropotească vioi pe parchet. Un suflu divin pompa mișcare în grădina de zarzavaturi. Revolta era sugrumată din fașă. Vorbeam fără oprire, nesimțit, cu vocea din ce în ce mai tare. Minutele treceau, le povesteam aproape orice, improvizam sau îmi repetam ideile, bucuros că le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după care îi lustruiai cu-o perie imensă, ovală, ca un bot de cal. La cusături se turna untură, dintr-o cutie mică, rotundă, metalică: o întindeai ușor, cu degetul, să intre-n găurele fără să lase vreo pată. Când tropoteai iarna la ușă, îi curățai de zăpadă pe preș, cu-o măturică. Periile așteptau cuminți, aliniate sub calorifer; dacă nu mergea căldura, duceai pantofii în bucătărie, sub aragaz, lângă perechile părinților. Și, pe lângă eroism, mai trebuia să pui și respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se puneau pernuțe și scăunele chiar pe scenă, să fie mai aproape de actori. Înnebuneam. Nu puteai să miști în front, era prăpăd dacă te simțeau figuranții. După trei sferturi de oră, îți lua foc fundul. Mă foiam discret, invizibil. Actorii tropoteau într-o veselie, ridicând praful de pe scânduri; balerinilor li se murdăreau ciorapii. Lumea privea respectuos, cu ochii cât cepele; unul nu mișca un deget. Mie îmi venea să întind mâna și să-l trag pe erou de cămașă, chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interesant, exploatator, plăcut. Păstrasem de la bunici obiceiul boieresc, chemam periodic bona, slujitoarea, valetul - oricum i-ai fi zis - care să se-ocupe de treburile casnice. Ce-i drept, doamna Ioana nu mai îmbrăca boneta și șorțul alb, și nici nu tropotea din pantofii ăia cu cataramă, butucănoși ca un vapor, care te întâmpinau în filme sau fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zaporojeni. Atacuri vestite din timp de patrule care băteau podișul și câmpia Donului, ca și malurile Volgăi, până În câmpiile joase Manici-Kuma, la poalele munților Caucaz. Pentru Ștefănel, urdia nu Însemnă, la Început, decât o Întețire a zgomotelor. Sute de cai tropotind În toate direcțiile, lătrat de câini, voci țipând În aceeași limbă guturală În care vorbeau Amir și Nogodar, behăit de capre. Miros de carne friptă, de lapte crud, de piele de animal, de sudoare de cal, de potcovărie, de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unanime, sceptice, dar și realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată nevoilor fizice personale, nerăbdarea față de alții, o nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la neregularitățile ce le zărim pe corpul ceresc. ─ Ce-ai zis?m-a întrebat Janeta. Nu te consideri pe Lună înconjurată de munții aceștia stâncoși și goi? Sau pe undeva prin vestul sălbatic străbătut de cai. Cândva și-or fi tropotit copitele pe aici. Am mers mult străbătând câmpia Tesaliei până când la orizont se arătau stâncile impresionante ale Meteorei. Nu pot descrie starea mea sufletească de atunci. Era un amestec de admirație, de curiozitate și de ce să nu recunosc și de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele mâini și lovea cu picioarele treptele tocite din lemn. Nu reuși să se grăbescă decât după ce auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
al lui Hirate Nakatsukasa, era armurierul șef al castelului. Numele său complet era Gorozaemon și avea doi frați, Kemmotsu și Jinzaemon. Nobunaga se enervă Îngrozitor. Fusese Învins! Fusese lăsat În urmă de cineva! Era indamisibil! Își biciui furios calul. Copitele tropoteau pe pământ. Uzuki alerga atât de repede, Încât abia i se vedeau picioarele atingînd pământul, iar coada sa argintie flutura dreaptă În urmă. Trecu În frunte. Goroza strigă: — Atenție, stăpâne, au să i se despice copitele! Ce e? Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de vrăbiile gureșe? Dă-mi pace, nu mă strivi cu grija ta îngerească, ia, sunt și eu, acolo, oțârică de om, o firimitură rostogolită sub mese îmbelșugate, la nunta din Caana Galileei, Văduvă trandafirie, a nimănui. Prin sângele meu au tropotit fără urme o herghelie de mânji, o turmă de iezi verzi/albaștri. Frumusețea trupului ofilit e-o poveste apusă demult, o monedă fără putere de circulație în subteranele toamnei. Lasă-mă să greșesc, îngere Ioan, lasă-mă să-mi rup
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
și-mi înfășurase chipul cu frunze de măslin, el mă smucea, mă zgîria că și dulful Korin, el coapsele mi le desfăcea ca si cum ar fi mîncat un harbuz, spulberîndu-mi fricile de Koră cu pîntece ursuz. Șopîrlos se rotea în juru-mi, tropotind din copite. frămîntîndu-mă harnic precum un brutar, în pîine de vatra mă preschimbasem, cu aluatul străpungînd văzduhurile de arțar. Coapsele mele și le-ncinsese la creștet, încoronate cu flori de lămîița, phalusul i se rotea că un șarpe nuntind în
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind de brațe și sîni căutînd Calea Laptelui/ și din nou bîjbîind babă oarbă și surdă jucînd "Bătrîneasca"/ Fraților Petreuș din Poienile Izei, tropotind oșenește/ între iurtele polineziene de papură sub porțile de stejar de pe Mara/ printre coloane corinthice/ căzînd în canalele cohleare, în Panama și în de Suez lîngă piramida lui Corti/ sau către Stonehenge/ și din nou poticnindu-se și încă o dată
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca pe oasele Sfinților care încă mai rabdă Să treacă peste ele senile și Pașii fetei morgane. Nuntași Întâmplările se desfac din coaja Precum stânjeneii Plantați pe linia orizontului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita între coaste de cruce... Liniștea încă mai tropotește prin poeme străine. Ai grijă! Viața și-a pus mănuși de mamoș. După supliciul tăcut Alter Ego urca în cerul Ce se oglindește în toate traveresele Căii ferate scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca pe oasele Sfinților care încă mai rabdă Să treacă peste ele senile și Pașii fetei morgane. Nuntași Întâmplările se desfac din coaja Precum stânjeneii Plantați pe linia orizontului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita între coaste de cruce... Liniștea încă mai tropotește prin poeme străine. Ai grijă! Viața și-a pus mănuși de mamoș. După supliciul tăcut Alter Ego urca în cerul Ce se oglindește în toate traveresele Căii ferate scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca pe oasele Sfinților care încă mai rabdă Să treacă peste ele senile și Pașii fetei morgane. Nuntași Întâmplările se desfac din coaja Precum stânjeneii Plantați pe linia orizontului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita între coaste de cruce... Liniștea încă mai tropotește prin poeme străine. Ai grijă! Viața și-a pus mănuși de mamoș. După supliciul tăcut Alter Ego urca în cerul Ce se oglindește în toate traveresele Căii ferate scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]