206 matches
-
vedea probabil ochii înlăcrimați, am sentimentul că sunt în Galiciuica, mă văd alături de tatăl meu pe care aveam grijă să-l întâmpin pentru a-i deschide porțile de fiecare dată când se întorcea, seara, de la câmp. Văzându-ne că privim troscotul de lângă plug, ne atrage atenția că a ținut să aibă în curte verdeață, iarbă curată, așa cum știa el că avea la el în sat și, de fiecare dată când ploua, îi plăcea să-și spele picioarele în iarba curții. Ne
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
asupra detaliilor, aparent nesemnificative; ele compun însă un spațiu cotidian plin de reliefuri ce nu pot fi observate decît grație imaginilor rafinate închipuite de Dumitru Mureșan. Spirit contemplativ prin excelență, poetul înaltă ode verzelor și "tainei lor de nepătruns", "indescifrabilului" troscot sau "întristătoarei" lucidități a "cartofilor galbeni" și nu e atras de fascinantele "constelații grabnice de zburătoare". Revenirea la vremea maturității (în partea intitulată "Lira meditativa") îl dezleagă pe poet de sentimentalism, pune elipsa mai presus de confesiuni și descrieri, dar
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
sa, potențîndu-și strigătul și îngăduindu-i cuvîntului o comportare de arlechin: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice//"ai terminat?"/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
cum scoate și pîinea din cuptor, pe urmă colăcei împletiți, presărați cu mac, eram amețit de aromele copturii, de aburul borșului, de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
sinucigaș care nu asculta nici măcar de ordinul șefilor direcți și, profitând de neatenția supervizelor sau de complicități discrete, încălca pur și simplu consemnul tăcerii sau al minciunii și dădea totul pe față, când te-ai fi așteptat mai puțin. Era troscotul pe care credeai că l-ai smuls din rădăcină, dar el creștea la loc, înmiit. Era virusul care se instalase imediat după revoluție, și se dovedise apoi de neînvins". În cuvântul său, rostit la lansarea romanului, academicianul Florin Constantiniu amintea
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
lirism scutit de retorică sentimentală, dar cu un entuziasm reținut, evocator de culori vii: "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre, cumpăna fântânei de la poartă, aninantă pe răchita crengoasă; toate trec pe dinaintea mea vii și în
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ignoră "trecerea șarpelui", "otrava" durerii de-a fi, ci doar le anesteziază: "formele mici ale muzicii// toate sunt neieșite din fire și bune/ ceasuri intacte ca fructe în coș/ lângă jilț/ rufe la soare pe frânghia dintre salcâmi/ stratul de troscot arată în verde/ trecerea șarpelui/ sub nucul cu muguri lungi -/ filigran de otravă// e vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din aceeași durere-părere// umbre
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea cu satisfacția prospețimii ei și a unui parfum virtual. Urma un adevărat ritual, În care punea multă delicatețe, de rupere a florii În zeci de fragmente verzi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dezolant care adâncește melancolia până la depresie: "Iată cum arată orașul de sâmbătă/ o geografie ușor de imaginat/ ambetare și nemernicie fără rigoare/ pietrele încinse sar din caldarâm/ ori iau diverse forme de întrebare/ ca aceasta de pildă:/ de ce se rupe troscotul de pe acoperiș, / cine împrăștie cenușa/ ce inundă existențele noastre molcome/ și cum se pansează melancolia?// Nu e de altfel prima dată/ când aici mi se scufundă corabie după corabie." (Oraș de sâmbătă, p. 79) În poemele din volumul Chiar dacă? de
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului CLIPE SUBLIME Recită-mi mereu același poem, Care l-ai scris pentru mine, Având același veșnic refren, Tu mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME! Cântă-mi mereu aceeași baladă, Compusă, special pentru tine, Pe troscotul din vasta ogradă, Când mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME! Povestește-mi vechi istorii, Cu feți frumoși, cu albe zâne, Chiar de ne cuprind iar zorii, Tu îmi oferi; CLIPE SUBLIME. Referință Bibliografică: Clipe sublime / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CLIPE SUBLIME de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361547_a_362876]
-
meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era legată cu o sârmă că la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
Crețu Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ascultam pulsul acela înfundat, abia auzit în tâmplele mele, aburite oglinzi paralele, în care o aripă se zbătea spre infinit. Miros de iarbă plânsă, potecă unduitoare de troscot și vânt care ține-n palme risipită, cealaltă aripă zbătându-se-n pământ. (Pictură: Christian Schloe) Referință Bibliografică: Zbor inegal / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina
ZBOR INEGAL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368350_a_369679]
-
avem nucul. Dar în jurul blocului avem și alți copaci pe unde se adăpostesc mai multe familii de guguștiuci. În anumite perioade ale anului când este iarba crescută în parcul de joacă al copiilor, adevărate stoluri de guguștiuci pasc cu delicatețe troscotul. Acest troscot este ciugulit și de vrăbii. Ceea ce vreau să vă povestesc sunt niște observații personale. În partea nordica a blocului este plasată camera unde am eu biroul cu televizorul și calculatorul. Atunci când mă odihnesc sau privesc la televizor am
SINGURĂTATEA GUGUŞTIUCULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351291_a_352620]
-
Dar în jurul blocului avem și alți copaci pe unde se adăpostesc mai multe familii de guguștiuci. În anumite perioade ale anului când este iarba crescută în parcul de joacă al copiilor, adevărate stoluri de guguștiuci pasc cu delicatețe troscotul. Acest troscot este ciugulit și de vrăbii. Ceea ce vreau să vă povestesc sunt niște observații personale. În partea nordica a blocului este plasată camera unde am eu biroul cu televizorul și calculatorul. Atunci când mă odihnesc sau privesc la televizor am în față
SINGURĂTATEA GUGUŞTIUCULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351291_a_352620]
-
a fost să fie niciuna. Adevărata țară a lui Dumnezeu se conturează a fi ROMÂNIA. N-o spun eu, o spun alții:"Avem o țară MINUNATĂ.Avem un popor MINUNAT". La noi, MINUNILE cresc pe marginea drumului ca mușețelul,ca troscotul și ca pirul.Avem grămezi de MINUNI, adică de lucruri imposibile reale, pe care numai eroii și zeii le pot face.Nu suntem țară de eroi? Viitorul nostru e TRECUTUL.Nu e asta o minune?"Cu noi viitorul trece!" spunea
ŢARĂ SFÂNTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351528_a_352857]
-
vezi Că nu poți să-i iei de piept Legea spune că nu-i drept Dacă nu ai și... dovezi! Intră crapii cu cătușe Lumea îi arată: Furii! Dar pe urmă te înfurii, Că ies liberi pe-altă ușe Verde troscot, verde foaia Poate că n-am tras destul Cât ar fi e de sătul, Lupul tot pândește oaia! Referință Bibliografică: Lupii în agora / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355780_a_357109]
-
din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului CLIPE SUBLIME Recită-mi mereu același poem, Care l-ai scris pentru mine, Având același veșnic refren, Tu mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME! Cântă-mi mereu aceeași baladă, Compusă, special pentru tine, Pe troscotul din vasta ogradă, Când mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME! Povestește-mi vechi istorii, Cu feți frumoși, cu albe zâne, Chiar de ne cuprind iar zorii, Tu îmi oferi; CLIPE SUBLIME. Referință Bibliografică: CLIPE SUBLIME / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CLIPE SUBLIME de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353927_a_355256]
-
a fost să fie niciuna. Adevărata țară a lui Dumnezeu se conturează a fi ROMÂNIA. N-o spun eu, o spun alții:"Avem o țară MINUNATĂ.Avem un popor MINUNAT". La noi, MINUNILE cresc pe marginea drumului ca mușețelul,ca troscotul și ca pirul.Avem grămezi de MINUNI, adică de lucruri imposibile reale, pe care numai eroii și zeii le pot face.Nu suntem țară de eroi? Viitorul nostru e TRECUTUL.Nu e asta o minune?"Cu noi viitorul trece!" spunea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ÎMI E DOR Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 489 din 03 mai 2012 Toate Articolele Autorului ÎMI E DOR Mi-e dor de grădina cu otavă, Cosită pe sub merii Ionathan, De troscotul din vechea ogradă, Prin care copil mă tăvălem. Mirosul proaspăt de lucernă, De mugetul boilor din șură, Care aveau o foame eternă, Primind mâncare pe măsură. Referință Bibliografică: Îmi e dor / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 489
ÎMI E DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358581_a_359910]