38 matches
-
de Florin Faifer este excepțional. Scurt și cuprinzător. La antipod se situează eseul "Confidenta", care nu e alta decât Lucrezzia Karnabatt. L-am citit râzând, mereu de altceva, de la un capăt la altul. Și asta pentru că eseistul provoacă printr-o truculență bine ascunsă de umor, atât încât s-o facă acceptată. Această Egerie a femeilor - și nu a vreunei importante figuri istorice - s-a acoperit de ridicol prin mai tot ce a scris. Se percepe astfel astăzi, când maladia feminismului a
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Constantin Țoiu În general, azi se scrie prost, fără fantezie. De multe ori, incorect, trivial, scontându-se pe acceptul majorității ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare că începu a se calcula, proporțional, doar
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
în tușe caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
o subminare mai subtilă, care îl degradează și îl pulverizează în același timp, de parcă l-ar reflecta în cioburile uneia dintre oglinzile concave ale lui Valle-Inclán din esperpento-uri. Fragmentarea în imagini deformate și, în consecință, compromiterea integrității ansamblului generează grotescul, truculența și tragicul. În romanul scriitorului spaniol, deteriorarea și derizoriul, pe care mizează îndeobște abordările moderne ale miturilor clasice, sînt duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
vin în vizită la țară, la palatul Prințului de Condé. Trei zile și trei nopți de serbări fastuoase, de ospețe pantagruelice, de intrigi de curte, de povești de alcov, de aventuri de capă și spadă... Personajul principal, Vatel - Depardieu, cu truculența lui inconfundabilă - e maestrul de ceremonii și maestrul bucătar al întregii povești; un om pasionat de ceea ce face, un artist cu suflet de samurai: cînd inventatorul cremei Chantilly realizează că îl pîndește dezonoarea, pentru că peștele comandat pentru proxima masă nu
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
interesantă decît lauda unui condei anost, evident pînă-n pragul etichetării contondente, sub pragul onorabilității, ce s-ar cădea a avea o mai precisă suspensie analitică, de tipul "glume neroade" (?) sau "aberațiile d-lui Grigurcu despre mine" (care sînt, mă rog?). Truculența nu-l prinde pe Alexandru George, care s-ar cuveni a-și întoarce impulsul arogant spre distilări demonstrative, spre probe mereu impunătoare prin logică și civilitate. Uneori, e drept, acestea se înscriu salutar în prim-planul controversei. Astfel, la un
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
conceptul filosofic. Nichita nu scrie cu căldura simțurilor umane, ci cu o rigoare științifică ține o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip pertinent, fără a recurge niciodată la truculențe și fără a friza niciodată, cum se pretinde, "demolarea", n-am artificializa, n-am sărăci oare nepermis limbajul critic? Avem simțămîntul că atît prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și culturale, cuprinse în capitole separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte. Suplețea limbajului și fragmentarismul e, deopotrivă, o metodă și o viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări lente de senzații și detalii. Romanul
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului și supraomul. Cele mai atrăgătoare pagini sînt cele privitoare la corespondența filosofului, citatele fiind de o truculență izbitoare. De pildă, fragmentele de scrisoare din ultimii ani, cînd, atins de coptura nebuniei, Nietzsche se privea pe sine ca încarnarea lui Dumnezeu, așa cum reiese din epistola din 6 ianuarie 1889, către venerabilul Jacob Burckhardt: „Mi-ar fi plăcut mult
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
neostoit artistul. Sar spune, îl aspiră irezistibil, dar nu pentru un plonjon abisal suscitînd mobilizări psihanalitice, - cîtă vreme ținta avută în vedere rămîne proeminent fizică și căutătorul îmbrățișează, înaintînd, un traseu cu ieșinduri de modelaj volumetric. Nu sînt asimilabile, desigur, truculențele acestui modelaj, retorica lui implicită și pînda singulară ce prefăcea instabilul în monumental, injectînd seu de oaie în vinele cadavrelor, pentru rezultate exorbitant patetice - ecorșeurile obținute de Honoré Fragonard, umane și animaliere, Om cu mandibula, Cal si calaret - azi descoperite
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante are un efect paradoxal asupra cititorului: expresia găsită e atît de suculentă încît sleiește obiectul pe care are menirea de a-l descrie, talentul juristului golind lumea prin exces de truculență. E ca și cum spiritul lui, înarmat cu acizii tari ai analizei corozive, absoarbe tema și o digeră repede, lepădînd-o apoi ca pe o pieliță chircită și uscată, din care memoria cititorului nu mai reține decît verdictele scurte, dar în nici un caz
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
voie să spun... Ceea ce era în atmosfera vremii. Nici una din cele două fraze nu pare, cert, o invenție. Asemenea replici nu pot fi născocite... decât prin mijlocirea geniului... Și, totuși, ele par replicele unei Comedii... ale unei Utopii de infinite truculențe, ce nu avu încă timpul, deocamdată, să fie imaginată. E ciudat că eu, deși prieten bun cu cerchiștii sibieni, nu am pătruns niciodată, de fapt, sau nu am fost cooptat în cercul lor. Una, probabil, că mi se păreau, - ca
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și cultural cuprinse în capitol separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte: „Cu un impuls fenomenal de energie ne am trezit prin poartă propulsați și aterizați pe o planetă vie, care la o privire lapidară avea
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
celorlalte unsprezece cărți editate, nu marșează pe linia modalităților facile de atragere a cititorului, îi solicită acestuia atenția concentrată, recurgând la un joc subtil, inteligent. Construiește eseuri poetice prin fructuozitatea decelării și a panoramării inefabilului sentimentelor umane, sau prin intermediul aparentei truculențe a întrebărilor, în fapt modalități abile și obligatorii pentru un jurnalist „rasat”. Lansarea de carte a cărei eroină a fost doamna Maria Diana Popescu, acest excelent eseist, poet, jurnalist (redactor șef adjunct la revista Agero, Stuttgart, Germania) a fost o
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
ne¬s¬fâr¬șită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amă¬nunțită a fenomenelor po¬li¬tice, sociale și cultural cuprinse în capitol separate des¬co-perim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comen¬ta¬riului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte: „Cu un impuls fenomenal de energie ne am trezit prin poartă propulsați și aterizați pe o planetă vie, care la o privire
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
-poetul “ fericirilor apocrife“ Prin faconda expresivă și precipitată, produs al unei oralități ingenioase, poezia lui Sorin Grecu din volumul “Mizerias “, Editura GRINTA, 2012, Cluj-Napoca, având un titlu symptomatic, care exprimă o stare de sărăcie maladivă, are ceva din verva și truculența soresciană. O deosebire îi așează, totuși, pe cei doi poeți în loje diferite: Sorescu sugera, forțâmd ingenuitatea limbajului, o mentalitate și o psihologie, teatralismul poeziei sale fiind mai degrabă o expresie a verosimilității, iar nu o convenție.Sorin Grecu, dimpotrivă
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ideație, exprimare și chiar în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt în recursul la bizarerii, la alăturări ciudate. Cu trecerea anilor poetul își mai temperează întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
poftește tainul de osanale porția caldă/ de tămâie: spuma de sânge/ El însuși - Forma perfectă a existării - e ca hingherul la pândă// El Stăpânul e Măcelarul// e Hingherul” (Apocalipsa după Marta). Pe de altă parte, aceeași oroare de cabotinism și truculență, care constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas R. Pynchon), marcată de truculență fantasmagorică, propunând lumi alternative, ficțiuni istorice, operând cu fantasticul și fabulosul ș.a.m.d. Reprezentativi pentru prima formulă ar fi Gheorghe Iova și Gheorghe Ene, pentru a doua Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, iar pentru a treia Mircea Cărtărescu, George
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
O dimineață în curte, La cinematograf și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur al dicțiunii simplisime, și truculența lui Dimov, la care discursul trosnește de încărcătură! Își dau întâlnire, la acesta, achiziții ale fostului student (în filozofie, biologie, teologie), neajuns în posesia vreunei diplome academice dar cu remarcabilă cultură de bibliotecă. Nu numai că poliglotul survolase prin câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
supune experimentului psihiatric oficiat cu cinică, părtinitoare, asasină acribie de medicul Lazaretului. Textul calificat al călăului-psihiatru se acuplează monstruos cu comentariul sardonic al victimei. Sfârșitul îl decide totuși "mânia populară". Al. Ecovoiu găsește cele mai corozive expresii pentru a sugera truculența și happy-end-ul bastard al "loviluției": "Un popor are numai ceea ce merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru aceasta trebuie să te naști liber
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]