1,393 matches
-
de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl călăuzea, ci conștiința unei filiații pe care o reprezenta ca naufragiat valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
ce să fac" (scenario.ro) etc. În mod surprinzător, construcția cu verb la conjunctiv nu este ilustrată în Dicționarul limbii române (Litera U), în care există doar un subsens în care complementul desemnează obiecte inanimate, mai ales abstracte: a urî trufia, lumea, fabulele, mîndria, scrisorile etc. Desigur, analogia contribuie la întărirea poziției în limbă a unei forme sau construcții: normalitatea îmbinării ,urăște să cumpere" poate să influențeze în timp și atitudinea noastră față de ,iubește să cumpere" (formulare care mi se pare
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
crede cândva. Și mă privise fix în ochi. Cunosc tineri teologi de astăzi, care mă impresionează prin educație, cultură, bun simț, tact... Nu vei auzi ieșind din gura lor, nesprijinită de bărbi dogmatice, vreo batjocură, vreo luare peste picior, vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu, nu pe ritualuri pui accentul, ca ortodox și ca fiu al naturii, și că te poți închina, la nevoie, și unui plop tremurător, în care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
politician că ar fi un arogant și un avid de putere. Se poate. Nu zic. Altceva însă mă preocupă pe mine. Pe mine mă bate un gând mult mai grav, mult mai primejdios decât faptul de a fi prea trufaș. Trufia, totuși, până la un punct, nici nu prea strică. Asupra mea cade, piezișă, umbra unei idei de-a dreptul îngrijorătoare... Se spune că firea unui astfel de ins moale, în fond, ca o șină de cale ferată la 42 grade C
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
dintre inocență și inteligență. Explicîndu-mi că expresia "sărac cu duhul" înseamnă "mic", "mărunt", "neînsemnat" la minte, nicidecum "prost" (mulțumesc, Părinte, dar unde am spus eu că înseamnă prost?), preotul Florescu încheie amintind că Sfinții Părinți socoteau că numai cei fără "trufia minții" simt nevoia harului dumnezeiesc. Dar eu ce spuneam, Părinte? Nu știu dacă mania contrazicerii cu orice chip e numaidecît creștinească.
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
văzut rîzînd niciodată. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonea că nu își destăinuia obîrșia că ar fi fost prea joasă, se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură, semne ce trecu urmașilor săi carii de nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
occidental, dar nu fals, căci surpriza sonoră e anticipată vizual. Prima imagine a lui Pașadia în roman e interpretarea, citirea semnelor de pe chipul său de către povestitor: "Ce frumos cap avea totuși! într-însul ațipea ceva neliniștitor, atîta patimă înfrînată, atîta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu glas tărăgănat și surd, se desprindea, cu amărăciune, o
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
interpretare a semnelor de pe fața primului Măgurean, așa cum l-a văzut Povestitorul în portretul din salon și cititorul încă nu-l cunoaște: se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a vedea aceasta în salonul casei lui Pașadia, către sfîrșitul romanului, cititorul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
pe seama dorinței de a-l îmbuna pe omul de la Cotroceni. Probabil că știrile privind inevitabila sa debarcare - să nu ne mirăm dacă ea se va produce chiar înaintea summit-ului de la Praga - l-au făcut să-și reconsidere poziția de trufie ciocoiască și de aroganță fără perdea. Brusc speriat, atotștiutorul și atotputernicul vătaf și-a adus aminte că are și el un stăpân și că s-ar putea să-l fi călcat pe bătături cu abuzurile sale. Faptul că nu mai
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
toate zilele excitație, emotivitate pasională, caracter aprig, ba chiar un anume... haz lugubru. Pornind de la culorile picturii fraților Van Eyck, imaginile răscolesc "viața, care mai avea încă, în multe privințe, culorile basmului" - predici, patimi, nebuni, lăutari, răzbunări, nestatornicia norocului, cruzime, trufie, lăcomie de bani, violență, nedreptate - dar și năzuința către o lume mai frumoasă (deși "nu era de bonton să aduci laude vieții și lumii"). Azi păstrăm imaginile iubirii cavalerești, ale religiozității (cu nostalgia fericirii veșnice și indiferența față de cea pământească
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
succesiunea evenimentelor, iar evenimentele sunt țesătură potrivită din comportamentul protagoniștilor. Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul; în viziunea lui Nicolae Bălcescu, are merite literare. Este o întrețesere de notații scurte. Aglomerări de imagini, ieșite din urziri și comploturi, din jaf, pustiire, răzbunare, trufie, iscusință, trădare, superstiții, semne, prevestiri. Totul se concentrează pe mișcare, pe spectacolul violenței și al concupiscenței, amestec de instincte și ticluiri, de descătușări individuale culese din documente. Este uimitoare capacitatea lui Nicolae Bălcescu de a însufleți datele documentelor. De exemplu
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
de artă." Protagonist în spectacole antologice ca Hamlet, Leonce și Lena, Iulius Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de demonul puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
recompense materiale puse în joc, a existat o necesară miză a proiectării concurenților pe orbita vieții muzicale; curată și calmă, întrucât totul s-a petrecut la vedere, anihilându-se astfel încă din fașă suspiciunile ori frisoanele alimentate de ambiții și trufii păguboase. Răsfățate în acest an au fost instrumentele cu coarde (parte dintre ele, căci dacă harpa și chitara s-au văzut admise, de ce nu ar fi avut acces, la urma urmei, și pianul). Mai mult, ipostaza restitutivă individuală, solistică a
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
totdeauna un sîmbure transcendent (în altă parte, glosînd opera abatelui Henri Brémond, eseistul nostru ne reamintește adevărul intuit de poetica medieval-scolastică, după care "în tot ce e frumos se manifestă chemarea unei transcenderi"), se lărgește exclusivist zona praxisului, se impune trufia tehnicii nemăsurat proliferante. Oficiază sacerdoții utilului pentru care valoarea lucrurilor e determinată de eficiență. Reținem îndeosebi următoarea considerație cu bătaie în adîncime: "Bernard Groethuysen observa un esprit de possession tipic enciclopediștilor, un spirit burghez de capitalizare, de tezaurizare. Știința însăși
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
denumiri, specializându-se... Astfel, avem numiții Af, Hema, Kețef, Meșhit, Mahale, - lăsând de o parte sublima ierarhie... Gabriel, Mihail etc. Spre deosebire de creștinism, iudaismul vede, așadar, o imanență naturală în rău, nu o stare divină (perfecționistă) prin revolta pedepsită, cândva, pentru trufia îngerilor. Diferență adâncind și mai mult una de alta cele două religii... „Principalul leac - citim la pagina 115 - ce trebuie opus amăgirilor lui Satan... nu este altul decât Tora (direcția de bază a credinței). Ori de câte ori poporul lui Israel este pus
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
o lasă fragilă și aurie, la vedere... Nu cred că mai este mult până ce jocul acesta cu frica și încercarea de a o metamorfoza în ceva bun, și care nu e, după cum m-am lămurit între timp, aparținător unei nevinovate trufii, jocul acesta va lua sfârșit. Și dacă nu neapărat liniștea, măcar împăcarea, transfigurarea faptelor înfloritoare, poezia și toate celelalte încrengături minore ale scrisului, mă vor lăsa, ori le voi părăsi eu, ca să mă reocupe în altă dimensiune, ca pe un
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
adevărata carte de vizită a unui autor cu o biografie destul de greu de dibuit. În aparență, după cum mi-am dat seama. Fiindcă detaliile de viață bănățeană, felul cum pătrunde regula jocului pețitului, de exemplu, disputa în plină ceremonie dintre două trufii, a socrului, care se lasă îndelung rugat să-și încredințeze fata, a prezumtivului ginere, când amândoi se salută țeapăn și stau de vorbă ca și cum nu s-ar fi văzut vreodată și ca și când le-ar fi cu totul străin motivul întâlnirii
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
că nu poți să spui tu român despre un străin ceea ce spun ai lui și am două proiecte în această direcție. Unul privește domeniul în care mă pricep mai bine, și anume ecoul, receptarea operei lui Proust în România. Am trufia de a scrie acestă carte în limba franceză, să vadă colegii mei de la secția de specialitate cît pot în această direcție. Celălalt este o carte pentru publicul român despre Proust într-o perspectivă și mai veche și mai nouă, nu
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
am înfruntat: Să-ți vezi de drum, Doar nu te așteptam pe tine! De ce te-mpotrivești, Mândrie, Cu ochii doar m-a întrebat. Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. b) El mă mângâia El mă mângâia. Și degetele sale Nu erau cinci, Ci șase. Nu șase, Ci șapte. Nu numai șapte, Ci opt. Și nici numai opt, Ci nouă. Nu nouă, Ci zece. Nu zece, Ci treisprezece! Plăcerea de
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
facă-n lumină. Program Să mergi în direcția piezișă în căldura virtuală în fraza timidă ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum un borhot stelele intră pe furiș în sălile de joc îi adulmecă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică apoi se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață întreagă să fandezi fără să fii spadasin doar atât cât ea să ajungă în partea cealaltă a corpului fiindcă doar din partea cealaltă se va
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Ascultați-mă pe mine, că știu ce vorbesc. Lucrez la Salvare de douăzeci de ani, o viață de om. Sigur, noi încercăm să salvăm oamenii, dar fiecare are un har și un amar. Restul nu e treaba noastră, e o trufie să credem că este. Dumnezeu le face și le desface pe toate. Aramă sunătoare, mai adaugă el ca pentru sine. Când ajunseră într-un târziu la aeroport se înserase de-a binelea. Evis obosise, dar se străduia să zâmbească. Să
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
că așa va fi, dar sperase o clipă contrariul. Era de fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare ar fi vrut acum să vorbească cu cineva, cu oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe - era prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
motive diferite. Dar păcatul nu e numai al celor care au scos pe piată aceste istorii, ci și al celor care apelează la ele ca la o instanfa supremă, ca la un minister orwellian al adevărului. Nu mă acuzafi de trufie. De câte ori n-am căzut și eu în acest păcat!... Sobă începuse să dogorească și în camera se făcuse destul de cald. Daniel mă asculta în tăcere, cu capul rezemat de spătarul înalt al fotoliului. La un moment dat, mi s-a
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]