9,257 matches
-
e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit un intelectual doct, vulnerabil, adesea dilematic și destul de amar. Autorul s-a născut în vechiul sat Lisa, din Făgăraș, ocolit, parcă, o vreme, de istorie. Este epoca ,preistorică", ,mitologică" a scriitorului și, abia acum dându
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
vreme!) cu un fragment din Radu Popescu în care vine vorba despre o luptă domnească ,den jos de București". Așadar, simplu punct de reper. Abia prin 1574, un călător străin îl vede ca pe un ,sat" de castori, construit din ,trunchiuri mari de copac înfipte în pămînt". O cutiuță din lemn, gata să se aprindă la prima scînteie. Așa rămîne și prin 1800 pe terminate, timpul în care poposește, scurt și plăcut, Dan C. Mihăilescu. Fel de fel de amănunte scoase
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de Alecsandri și Caragiale. Astfel, primul lucru pe care îl face emigrantul român odată aflat pe pământ american este acela de a-și adapta cameleonic numele la noul mediu lingvistic. Prin
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
prestigiul ce înveșmîntă în ochii femeilor pe aceia care au ucis, îl făcu să treacă de la coada butcei Domniței Ralu, la dînsa în pat. Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. Cum vezi dar, surceaua n-a sărit departe de trunchi și cred că și starea sa sufletească trebuie să fi fost la fel cu a mea pentru ca el, în floarea vîrstei, să fi lăsat, cu știrea lui, să fie otrăvit. Portretul acesta e unul dintre puținele lucruri ce-mi aparțin
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
ușii moartea este limpede ca mierea în August așa de limpede este această moarte și credincioasă mie când vine iarna o Doamne trimite-mi o moarte care mă-ngheață graiul apropiindu-mi-l mării și focului Doamne moartea atacă noaptea trunchiul copacului și somnul mierlei în beznă. * * * Vremea e ștearsă o Doamne cuvântul meu care venea amar și-ntunecat Doamne prea întunecat pentru pământ stins este chinul meu foamea băută cu inima în nopți ce sunt brăzdate de plugul cântecelor vremea
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Cu joc de cărți regale./ Îl aleg pe rigă și mă așez/ În cerul fruitat unde poemul/ Domnește peste întîrzierea lumii./ Pentru elegie orice carne vine să scîncească./ Mă rog, pentru că tăcerea ta mi-e frate/ Pe care-l am, trunchi de ocean, pe brațe./ Exilat în caliciu/ îngenunchez printre mulțimile/ Imnului" (Către soare șvariantăț). Frate cu Fundoianu, cu Voronca, cu Virgil Gheorghiu, autorul Metopei e un împătimit al vieții ușor melancolizate din pricina prea marii sale intensități și din această pricină
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
contenit să intereseze lumea. Unele par simple pretexte de meditație, cum e cea cu papuci dinainte sau una, la fel de modestă și abia dezvăluindu-și conturul sub o vegetație așa de opulentă, pe când alta, surprinsă pesemne iarna, e vegheată de un trunchi desfrunzit și melancolic. denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esențial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu. Ușile se pretau de minune la o lectură plastică precum aceea propusă în albumul de față. Dincolo de ele, abia sugerată
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
politica și filosofia europeană, națiunea, moneda, știința, amorul, alimentația, totul constituie o aventură a cunoașterii de sine. Cine se mai gândește astăzi, de pildă, că datorită tratatelor europene medievale stăm la masă pe scaune, drepți, "fără a înclina capul sau trunchiul", fără a sprijini coatele pe masă (ceea ce numai unii bogătași ori insolenți își puteau îngădui?) Fața de masă, furculița (simpatică ar fi definirea europenilor ca "furciferi"), pe care se sprijină o parte din temeliile vieții de astăzi, s-au impus
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Liviu Dănceanu Dacă secționăm trunchiul unui copac, vom descoperi cercurile concentrice, grație cărora arborele își deconspiră vârsta. Dacă privim cu atenție un șist mineral, vom observa stratificarea rocilor susceptibile de a se desface în plăci subțiri, sub acțiunea unei anume presiuni. Iar dacă ne învrednicim
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o comuniune cu vegetația și cu apa, și cu aerul proaspăt al înălțimilor. Din rădăcini urca sângele împreunat cu seve, în ramuri brațe se iveau noi muguri. Cu glasul retras în cercurile ce marchează
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
este, pe cât analiză, pe atâta confesiune. Criticul fixează cu metodă timpul fizic al operei. Reține riguros datele, implicându-le fără uscăciunea cifrelor, totuși prin cifre. Apariția omului în lume, apariția poetului, descins din unica tipăritură a poeziei tatălui, scrijelită pe trunchiul copacului din bătătura casei, din Bulzeștii Doljului, crescând odată cu concentrica așezare a creșterii copacului. Dramaticul insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția demonstrației, prin exemple, a fascinației simplului, complicat al exprimării sensurilor adânci ale emoției. Tehnica nerepetării
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
revoltat împotriva opreliștilor, false sau adevărate, care-ar veni de la semeni, când în realitate le aveați în suflet, erau acceptarea orgolioasă și păguboasă a celui ce greșit se vede frânat și depinzând de voia celorlalți: "nu-mi răstigniți cuvintele/ pe trunchiurile voastre de lemn/ nu-mi țintuiți mâinile/ învățate să mângâie/ vântul pe cer// lăsați-mă să alerg liber/ prin singura mea tinerețe". În zadar, acum, regretele! Trebuia să fi insistat la vreme și să fi publicat atunci, chiar într-o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
și incertitudini: gheață și ghiață, gheară și ghiară; cheamă și chiamă). Desigur, explicațiile confuziei nu scuză eroarea, cu atît mai supărătoare cu cît maschează o legătură etimologică; o grafie ca a trunchea atrage probabil atenția mai ales din cauza legăturii cu trunchi, sau/și pentru că încalcă o normă (poate utopică) de pronunțare cultă. În unele citate actuale apar scrise greșit mai ales participiile verbului: "replica (...) a fost atît de truncheată încît este posibil ca telespectatorii să n-o fi înțeles" (România liberă
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
ce-i poartă pecetea. E creația unui om a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și rămuros al artei sculpturale românești. E dimineață și meșterul este în atelierul său. Modelează, reflectează, primește prieteni. Povestește și își aduce aminte ce-a fost o viață de om, 95 de ani, din care 75
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de aur" ceaușistă. La treizeci de ani de la bacalaureat, aproape jumătate dintre absolvenții unui mare liceu bucureștean părăsiseră țara. Harta internă a Republicii Socialiste România apărea desenată în cîteva linii, cu o claritate necruțătoare. Absolvenți ai unui liceu ce avusese trunchi unic, seria noastră a oferit un mare număr de ingineri, dar și de fizicieni, matematicieni, medici, arhitecți, avocați și profesori. Ba chiar și de actori, regizori, muzicieni. Nimic din ceea ce-i uman nu ne-a rămas, se pare, străin. Din
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
a face nici cu semitismul, nici cu antisemitismul. Când raportor de frunte la o astfel de organizație devine fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolșevic, e normal ca așchia să nu sară departe de trunchi. Și Vadim, și tatăl respectivului personaj provin din aceeași lume, a slugoilor lui Ceaușescu. Adică a tovarășilor cu „vastă capacitate intelectuală”. Ziarul „Ziua” a oferit de curând o nouă mostră din excepționala carieră de „foarte elocvent intelectual” a lui Vadim
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi crivate/ Cu șoldurile neînfășurate,/ Și-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,/ Au pus cu sînii luna în eclipsă,/ Și-au îndrăznit să-ntreacă-n rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime./ Au tulburat mișcările
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
coajă de pepene ce-s; în loc să crească, plajele s-au îngustat, refuzînd degeaba grefa digurilor. Șantierul de la Mangalia a crescut la dimensiuni sud-coreene și culori suedeze; unele femei din sat lucrează acolo (una din ele, macaragiță, are brațul gros cît trunchiul unui bărbat și bea o oală de cacao cu lapte dimineața). Umbrarele de viță au rămas aceleași, dau umbră generoasă și nepăsătoare, praful ulițelor se ridică, implacabil și dobrogean, la fiecare pas mai apăsat. este moleculară, pierzîndu-și forma mereu pentru
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
nu s-au mai auzit și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
parte, capacitatea naturii umane, în speță a gîndirii artistice, de a crea conexiuni și de a stabili rațiuni adînci între diversele componente ale realului. Deși lucrările de astăzi pornesc din aceeași realitate, ele nefiind, la origine, decît felii ample din trunchiuri de copac, intervenția asupra lor, fie aceea cromatică, fie asocierea cu metalul, desubstanțializează forma sau o transferă dintr-un registru material în altul. Rînd pe rînd, lemnul își exhibă propria-i natură, își dovedește disponibilitatea pentru a primi expresii multiple
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se/ Din Biblie din Palimpsest/ Și i se-ncolăcea pe trunchi/ Ca să devină mai modest.// Dar el se descojea anume/ De sine și de șarpe deci/ De plictiseală și de lume/ Ce încă-i atîrnau prin creci.// Și stăpînit de gînduri albe/ S-a spînzurat fără-ndoială/ De prima pasăre-ntîlnită/ În
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
va intra în ea” (Marcu 10, 15). Educația religioasă afirmă sufletul copilului și, în același timp, îl înalță prin iubire. Sunt voci care, în numele libertății de conștiință, susțin cu vehemență eliminarea disciplinei religie din școală, propunând soluții „ingenioase”: scoaterea din trunchiul comun sau înlocuirea orei de religie cu alte cursuri opționale. Un astfel de demers ignoră deopotrivă tradiția școlii românești, practica europeană, dar și impactul actual al educației religioase asupra elevilor. Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale și morale ce
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
alungi. Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul în Soare dar Soarele dă la o parte aripile ciocănitoarei cum două canaturi de ușă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]