40 matches
-
în stâlp, din mormânt, mormânt, pe toți tămâia, pe toți opt copii grijea, numai pe Sfetil, pe el blestema: - Nici nu te tămâi, ca pe toți de-a rând. Știi, tu, fierul, Constantine, el să muncezească și să putrezească, dar trupșorul tău să nu putrezească, Sfetil Constantine, pân' tu mi-ai aduce tot pe Voichița, că mi-a rupt inima." Dălți, tesle, fierăstraie, ciocane, cazmale de miner, zăbale de frâu, undițe, săgeți, pinteni de os, diademă din fir de aur, de
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
lui Bachus.În scurtă vreme deveni alcoolic. Maria era tot mai ocupată cu atelierul. Fata își căuta, cuminte, de școală. Într-o seară, Maria a întârziat mai mult decât de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lor. Bătrânul cuplu metodist cumpărase casa de la familia Zims, când aceasta s-a mutat la Cleveland. Carolyn Zim fusese așa de frumușică - aidoma lui Shirley Temple, dar fără gropița ei, mai curând avea ceva din senzualitatea Deannei Durbin grefată pe trupșorul ei de copiliță - de mami zicea că domnul și doamna se ceartă tot timpul, din cauză că doamna ar fi geloasă. Stătea la fereastră așteptând să o zărească fie și numai o clipită, în serile line, de la o distanță atât de mică
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
semințe. Botez Nicio legătură între placentele de la naștere și placentele de petrol ce acoperă oceanul și totuși așa se face că urme de petrol pot fi văzute până și în cristelnițe din care pruncii sunt scoși cu - parcă - alunele pe trupșor. A Streetcar Named Desire Pentru Anna Karenina doamnă mândră dar infidelă în conjugală juruință aruncarea sub tren a fost cam același lucru cu eventuala plonjare sub un tramvai numit dorință... Modificare de forme În noapte se aude un foșnet. Îl
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii-i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sînt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dragobete! azi e zi de Dragobete, băieți umblă după fete. însă fetele frumoase, acum sunt pretențioase. vor băieți cu bani în cont, cel puțin mașină Ford. vor să aibă și o vilă, iar soacra puțin...senilă! băieții caută fotomodel, cu trupșor tras prin inel. toți umblă după ceva, Dragobete, e ziua ta. Referință Bibliografică: Dragobete! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967, Anul III, 24 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DRAGOBETE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364405_a_365734]
-
Ediția nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea lui Vasilică I. Mama mea, mama mea!... Copilul, cu ultimele forțe, își luă mama în brațe. Cuvintele i se împleticeau pe buzele-i lăsate. Picioarele, aproape îngenuncheate, târau un trupșor ofilit, gata să se rostogolească peste sicriul din lemn de brad. ,,Maaaaaaaa-ma!”, atât am auzit cât a ținut slujba de înmormântare. Lângă el stateau trei fetițe, una mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat de palmă decât
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
Să-mi pun dorul căpătâi Și pe ochi să te mângâi... Și pe ochi să te mângâi... Și-am pus mâna suspinată Peste clipa-nfiorată De-așteptarea dorului, Dorului, păgânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu Peste cald trupșorul tău: Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea ce senină Care-mi dăruia lumină. Care-mi dăruie lumină... Te-am strigat, Te-am tot strigat Stelele le-am numărat: Dar nu steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
să mă bucur de acestă mare minune pe care Dumnezeu o hărăzește femeilor. Pruncul mi-era bolnav. Prea bolnav să reziste, după spusele unora. Inima mea de mamă bătea mai repede ca de obicei, mereu atentă la inimioara mică din trupșorul fragil care se chinuia să trăiască! Într-o zi, a început lupta cu moartea...lupta contra cronometru...în salvare, în drum spre Iași am realizat că poți pierde totul într-o secundă, că nu te poți opune morții, că nu
CU SUFLETUL ÎN SCĂLDĂTOAREA VITEZDA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340135_a_341464]
-
dragoste curată, Iar inima-mi tresaltă la glasul tău iubit. Sub cetina cea verde mă las abandonată Privindu-ți chipul tandru, ce mult mi l-am dorit. În sobă arde focul, iar flacăra-i vioaie Îmbrățișează-n taină al lemnelor trupșor. Doar pentru noi el face, căldură în odaie, Căci vine blânda noapte, cu șoaptele-i de dor. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: LÂNGĂ TINE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor
LÂNGĂ TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377641_a_378970]
-
de nectarul amintirilor sublime. Totul pare un gherghef de visări, un ștergar de regăsiri, o altiță brodată cu multe împliniri. „Lângă iesle, divina mamă-fecioară, pe tulpina ei de vis. Îngenunche de fericirea de a fi dat pământului Logosul divin în trupșor de Făt-Frumos. Către intrare, luminați și pe dinăuntru de către luceafăr, magii călători revarsă darurile pământului la picioarele Pruncului. Luceafărul călător aprinde candela credinței deasupra peșterii din Betleem și luminează drumul în spațiul celor o mie de galaxii.” (Preot Dimitrie Bejan
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând pe nas aerul. Ceva-ceva îl ademenea. Luă seama la mama ursoaică. O văzu lăsându-se pe toate labele mormăind. Saltul făcut de-aceasta îl încredință că totul e bine. Și o urmă. Alergă și
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
vindecă sub geană Ca gânguritul de copil A mamei crudă rană... Dar, dormitând neîntrerupt, Nu știi ce-i fu a pierde De-a vieții vrajă vie rupt, Oprită să-l dezmierde... Căci în răstimp, chiar zânele Sosiseră să-și scalde Trupșorul gol și mânele În lacul ce smarald e... Ba chiar Prințesa Broaștelor În verdea ei mătase Precum e pânza moaștelor În apă se-mbăiase. Ci numai ea având puteri, Fiind cândva brotacă Vrăjită de strigoi-muieri, Putea să mai desfacă Blestemătorul
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
o pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer și apă. O prinsese și-i răsucise cu iuțeală gâtul, azvârlindu-i capul rupt. Și-astâmpărase cumplita sete cu picurii sângerii, iar cu trupșorul despuiat de pene și pârlit la un foc firav își stăvilise grozava hămesire. Nu gustul pielii ațoase și al oaselor fragile, ci doar actul în sine al hrănirii îi adăugise ceva putere și câteva clipe în plus timpului său, neprețuitului
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Nu, nu doare. E tare bine aici, în cădiță. O, o, o!, dar e chiar minunat. Mămica îi mângâie ușor pielea cu un burete moale și catifelat, pe care tăticul pune, din când în când, ceva gălbui și plăcut mirositor. Trupșorul băiatului se umple, deodată, de ceva albicios. Parcă ar fi vată. Sau vată pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în oraș. Ia cu mânuța din spuma care-i acoperă pielea. Vrea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
crește împreună copilul, deja am lacrimi în ochi de fericire, simt și o invidie jenantă, cât de bine le va fi, cât de bine ne-a fost nouă, întinși pe patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
azi la înot și rămăsese la o măsuță, așteptându-i pe Brian și pe Adam. Brian își făcuse apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se gândească la el. Stătea scărpinându-și fața ciupită de vărsat cu unghiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină a poposit o păsăruică cu trupșor cărămiziu și spatele de cenușă. E tăcută, vioaie și întoarce capul roată împrejur. De-a curmezișul drumului trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mândruță...” “... Foaie verde de alun, Omule cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu? Nu mi-e greu trupșorul tău Ci mi-e greu năravul tău, Că pe la câte cârciumi treci, Pe la toate îți petreci Și-mi dai fân doar pietrele Și grăunță stelele, Stăpânaș, stăpânul meu...” Frumos glas! Dacă posesorul său ar fi putut face mai multă școală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
capul meu. 276 {EminescuOpVI 277} - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce fel de vamă ți-aș da? - Să-mi dai Viță pe murgu'! - Eu pe murgu-nu L-oi da Că mi l-o dat socru - meu Să-mi poarte trupșorul meu. - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce fel de vamă ți-aș da? - Fie-mi curvă maică-ta! - Eu pe maica nu ți-oi da Că ea nu-i de seama ta. - Ia dă-ți tu Viță vama! - Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Câte strălucesc mie-mi înnegresc, De nimic nu pociu să mă veselesc. Ah, noroc pismaș, ah, noroc cumplit, 433 {EminescuOpVI 434} Ajungă-ți atât de când m-ai muncit, Ăst foc ce mi-l dai, când o mi-l iai, De trupșorul meu milă o să ai? Este lucru de mirare Eu atât să te iubesc Și inima pre-ndurare Să nu pot să ți-o pornesc. Legea, firea poruncește Câți ne iubesc, să-i iubim, Iar nu cumplit vrăjmășește Cu ură să-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste: Pieptule ce pînă azi Știu și decît să arzi, Aflînd acum unde mergi, Bate În ceasuri Întregi. MÎinilor nu vă-nlemniți, Ci vă dați să pipăiți Și să strîngeți binișor Acel minunat trupșor. Picioarelor, alergați, Săraci, nu mai trepădați, Duceți-vă să-ntîlnesc Stăpîna care-mi slăvesc.” Cum voi arăta mai tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]