123 matches
-
înregistrarea succesiunii. De aici vi se va elibera și o copie după confirmarea de transfer, pe care o veți atașa cererii pe care o veți trimite Serviciului acționari și relații cu acționarii din cadrul Societății de Investiții Financiare „Oltenia“ (Craiova, str. Tufănele nr. 1, cod 200767). ( E. C.) ÎNTREABĂ: Domnul ȘTEFAN ARDELEAN, Timișoara. Acum câțiva ani am constituit un depozit în lei la Cooperativa de credit „Aurora“ din Timișoara în calitate de asociat. Cum pot recupera suma respectivă acum, după desființarea instituției? RĂSPUNDE: Domnul Tiberiu
Agenda2006-05-06-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/284688_a_286017]
-
1954) Călărași, Str. Dunărea, bl. L4, sc. 1, ap. 9 țel. 324553 14334 ALEXE FLOAREA (n. 1943) Călărași, Str. Cuza Vodă nr. 50, bl. A8, sc. 3, ap. 50 țel. 332039 14336 ANTON I. DUMITRU (n. 1951) Lehliu Gară, Str. Tufănelelor nr. 2, bl. 12, sc. A, ap. 2 țel. 640474 093685797 3328 BADEA DIMA (n. 1940) Călărași, Str. Prel. București nr. 2, bl. N2, sc. 1, ap. 39 țel. 316380 18001 BISU P. ȘTEFAN (n. 1949) Loc. Ulmeni țel. 093281795
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
femeilor de a ști asemenea lucruri. Însă am cerut răgaz de gândire, și poate că aș fi reușit să cântăresc lucrurile cum trebuie, căci vremea era favorabilă - începutul unei toamne extraordinar de frumoase, o vreme bună de jucat fotbal, cu tufănele reci și galbene în aerul proaspăt și sunete pline de vâsle și de cai tropăind pe alee. Mi-am luat liber o după amiază să îl întreb pe Einhorn ce să fac. Pe Einhorn nu-l mai ocolea acum norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
afunde, că toate la un loc anunțau începutul Levantului, încât nu-i trebuia închipuirii decât un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce?, unde?): Când am ajuns la Mănăstirea Agafton, toamna mirosea a nuci și frunze uscate. Totul părea acolo frumos și vechi: foșnetul stins al pădurii, satul de maici, cu căsuțe și pridvor țărănesc, liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de la maeștrii din secolului al xIx-lea la modernii pe care i-a depistat și Încurajat: Autoportret de Aman, trei Grigorescu (Intrare În pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie), Andreescu (Iarna la Barbizon), Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele În ulcică), tonitza (Katiușa lipoveanca, Nina În verde), Pallady (Natură statică cu mănușă neagră), Petrașcu (Autoportret cu beretă roșie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Iser, Dărăscu, Ressu etc. Zambaccian a avut vocație, a descoperit pictori și sculptori și a achiziționat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a celor care hotărăsc soarta educației, Dumitru Dascălu suferă efectiv pentru drama școlii românești. 15 septembrie O zi senină și luminoasă de mijloc de septembrie, când aerul este îmbălsămat cu arome de fructe date în pârg, de struguri parfumați, de tufănele și de mierea din razele domoale ale soarelui tomnatic. Străzile sunt animate de glasurile cristaline ale copiilor care merg spre școli și grădinițe, chemați de clopoțelul ce a recăpătat glas după trei luni de tăcere. Spre școala din apropierea locuinței lui
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică - pl. păsărici/păsărele, trăsurică - pl. trăsurele/trăsurici, tufănică - pl. tufănele/tufănici, paradigme în care una dintre forme, în raport cu singularul, este neregulată. Ambele observații (i, ii) merg în același sens, al tendinței de abandonare a tiparului regulat mai vechi în favoarea unei paradigme neregulate. Explicațiile pentru pierderea poziției "forte" a
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică - pl. păsărici/păsărele, trăsurică - pl. trăsurele/trăsurici, tufănică - pl. tufănele/tufănici, paradigme în care una dintre forme, în raport cu singularul, este neregulată. Ambele observații (i, ii) merg în același sens, al tendinței de abandonare a tiparului regulat mai vechi în favoarea unei paradigme neregulate. Explicațiile pentru pierderea poziției "forte" a acestui tipar
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică - pl. păsărici/păsărele, trăsurică - pl. trăsurele/trăsurici, tufănică - pl. tufănele/tufănici, paradigme în care una dintre forme, în raport cu singularul, este neregulată. Ambele observații (i, ii) merg în același sens, al tendinței de abandonare a tiparului regulat mai vechi în favoarea unei paradigme neregulate. Explicațiile pentru pierderea poziției "forte" a acestui tipar sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ascunde în pământ, sub scoarța copacilor sau sub covorul de frunze uscate. Oamenii și unele animale sălbatice își iac provizii pentru iarna ce va veni. În primele luni de toamnă se coc fructele se recoltează legumele și unele cereale, înfloresc tufănelele și crizantemele. Oamenii se îmbracă mai gros, folosesc umbrela sau pelerina pentru a se apăra de ploaie. În fabrici și gospodării se pregătesc conserve pentru iarnă. Copiii ajută părinții la culesul fructelor, legumelor și la prepararea conservelor. Toamna aurie Toamna
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
primelor brume care-i găsesc cu recolta în hambare. Pe câmp se fac arăturile de toamnă. Curând se va semăna recolta anului următor. Tot pe câmpul întins cârâie și ciorile. Ele caută de mâncare pe pământul proaspăt arat. Florile toamnei, tufănelele și crizantemele se mai bucură încă în acest sfârșit de toamnă, iar păsările călătoare se pregătesc să plece în țările calde. Rândunelele nu mai găsesc hrană. Doar vrăbiile, sticleții, pitulici rămân, căci se mulțumesc și cu firimituri primite de la copii
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada Umbră și - mai rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează în marginile unei palide cumințenii: „Coboară ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
un cartier care era pe gustul meu, când am avut, deodată, senzația că realitatea se transformă în altceva, într-un spațiu și într-un timp ireal, că am văzut undeva acest peisaj. Casa îngrijită, cu verandă, cu grădiniță colorată cu tufănele în spatele unui gard verde, proaspăt vopsit, mi s-a părut o iluzie, regăsirea unui peisaj cunoscut, în care trăisem cândva, în altă viață, în care eu eram și nu eram același de acum. Pe gard, o tăbliță albastră indica Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic de vlagă. Aseară, când m’am întors de la organizația de bază, de unde am fost parțial debarcată - fapt de care mă simt și turburată, dar și bucuroasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cel mai apropiat mănăstirii și vremii de atunci era o masă bună. Costache bucătarul a făcut patru feluri de prăjituri fără economie de zahăr, ca în timp de pace. Jucăriile sosiseră din București, maicele cele mai cunoscute îi aduseră dis-de-dimineață tufănele din grădinile lor, starița, o cămașă țărănească frumos cusută cu șabace. La orele 5 i-am frânt turta pe cap, el așezat pe o doniță în care pusesem o sticlă cu vin, i-am tăiat moțul (tricolor, nu roșu), copiii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Gabriela Ursachi Încîntătoare sînt orhideele! Nimeni nu contestă. Dar nu rezistă la roua și bruma tufănelelor noastre", scria Cezar Petrescu prin anii '30, cu înverșunare metaforică împotriva "transplanturilor" artificiale ce ar fi pus literatura română în imposibilitatea de "a lega vreun rod". Fără rădăcini în pămîntul natal, răsucit după cum bate moda occidentului, autenticul românesc ar fi
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
cădea în cap și din cap pe carte în tăcerea complice a toamnei. Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
fost în stare. Ceea ce cred că a contribuit în primul rînd la armonia domestică a fost grădina rostuită cu migală, săpată, udată, cu brazde bine hotărîte, unde numai Manole avea voie să spună ce flori se pun: trandafiri, hortensii, iasomie, tufănele. Asta ca să nu mai vorbesc de primăvăraticile narcise, brîndușe și lalele. Pe urmă mai era nucul, cu hamacul de sub el ; în vipia verii toată familia se cuibărea la umbra lui ocrotitoare. Și mai era ceva. În casa asta nu s-
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
Adrian Popescu "O, dalii, tufănici și crizanteme"- scria Baconsky. " salvie levănțică iasomie trandafir"- scria Mazilescu. Textul primului poet, din volumul din 1956, Dincolo de iarnă senin-autumnal, melancolic, era un elogiu al anotimpului, somptuos- împlinit, unde enumerarea citată avea, cred, un rol incantatoriu. Enumerarea din textul celui
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
probabil puțin patetic, pentru unii, puțin ironic, pentru alții, dar este oricum convingător stilistic. Să constatăm apoi cursul urcător al enumerărilor, atât la unul, cât și la altul. De la daliile estete, baconskyiene, ușor convenționale, ai zice, livrești, "Dalia culthorum", la tufănici, niște crizanteme mai modeste, cu flori mărunte, mai regionale, numite dumitrițe, la superbele simboluri solare ale crizantemelor, universal considerate nu doar semne ale "longevității și imortalității", dar ale "plenitudinii". Mai mult, ele sunt emblema casei imperiale japoneze (vezi Dictionnaire des
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
de tablouri s-a înbogățit succesiv cu lucrări ca " Intrarea în pădurea de la Fontainebleau" (100,000 lei) și "Portret de femeie bălaie", "Pe malul Siretului" și "Peisaj la Posada" semnate de Nicolae Grigrorescu. Acestora le-au urmat "Peisaj de la Moinești", "Tufănele cu ulcică", "Lăutul", "Trandafiri albi", "Flori pe scări", "Autoportret", "Cap de copil" și "Laura Cocea" semnate de Ștefan Luchian. Theodor Pallady a întregit colecția cu "Pont Neuf" și "Noutățile zilei" precum și altele pe care Zambaccian le cumpăra cu fiecare ocazie
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
și ea se erijează practic într-o importantă și valoroasă istorie a picturii românești. Ea cuprinde capodopere de netăgăduit a maeștrilor din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea cum au fost Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică), Theodor Aman (Autoportret), Ion Andreescu (Iarna la Barbizon), Nicolae Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie). Perioada interbelică este reprezentată în colecție prin capodopere semnate de către Theodor Pallady (Natură statică cu mănușă neagră), Nicolae
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
asemenea stafiilor ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]