1,983 matches
-
făcut apoi una cu pământul. Personajele sunt definite prin laitmotive, expresii preluate de Enquist din documentele epocii, dar poate totuși cam des folosite. Guldberg se gândește mereu la pădurea de arbori imenși doborâți de furtună, unde nu rămâne, triumfător, decât tufișul neînsemnat, și se compară pe sine cu un "călcător în teasc" pomenit de profetul Isaia, care zdrobește popoare și restabilește puritatea. Reverdil, preceptorul evreu elvețian al regelui, care lucrează zadarnic la legea abolirii iobăgiei, visează la iluminism ca la un
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
înlăturat-o, nu de teamă, ci din repulsie față de termenii tociți. Asta însă nu l-ar fi împiedicat pe Alcibiade, bunăoară, să mă trateze în stilul său atât de colorat, de bogat în lexic, suculent, ca să aflu ce mitocoseam în tufișurile Grădinii Botanice, în miez de noapte și nici nu mai pomenesc în ce companie, ori cum am subtilizat un săpun Lux din galantarul unui shop, iar de la Mall un televizor digital, cu efecte de relief și cu diagonala maximă, cu
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
indicii au fost. Si ce dacă nu erau clare. Poate acum trei ani sau marțea trecută o frunză le-a zburat de pe un umăr pe altul? A fost și ceva pierdut care se înălța. Cine știe dacă nu mingea prin tufișurile copilăriei? Au fost clanțele de pe la uși și butoanele soneriilor pe care cândva urme pe urme s-au așezat. In sălile de așteptare valizele una lângă alta au stat Poate într-o noapte același lucru l-au visat și după ce s-
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
trupul celui de dinăuntru pe acele vârfuri de cuie." Un alt episod amintește de celebra colecție de atrocități a lui Ivan Karamazov. În timpul unei deportări spre Kazahstanul de Nord, un copil de 12 ani încearcă să fugă ascunzându-se în tufișuri. Kaghebiștii observaseră intenția și, vrând să se "distreze", au asmuțit o haită de câini care l-au sfâșiat. Imaginea patrupedelor cu câte o bucată din corpul copilului în gură este teribilă, mai ales că toate acestea se întâmplaseră sub ochii
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
de oameni, le-a fost fatală și urieșilor. (Oare virusul guturaiului?) Iar dacă robustul Yeti a supraviețuit, o extraordinar de profitabilă timiditate îl ține departe de oameni, care dacă găsesc câte un smoc de blană, un fir de mustață, prin tufișuri himalaiene. La americani, scumpul dispărut obișnuiește a fi așezat pe un scaun, bine boit, spre a-i atenua paloarea cadaverică, în cele mai bune haine și cu pantofii lustruiți, în timp ce rudele, apropiații își iau rămas bun de la el, ciocnind cupe
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
în disperarea despărțirii finale. Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
lui Ludvík Vaculík (cunoscut editor și autor de samizdat în anii „normalizării” impuse de tancurile sovietice) în acea ediție clandestină de prin anii ’70, împodobită cu fotografiile tuturor protagoniștilor ei, unii în ținute mai mult decît sumare, surîzînd în spatele unor tufișuri (toți sînt personalități marcante ale vieții intelectuale underground de după ocupația sovietică). În mijlocul volumului, nudul splendid al unei blonde avînd drept unic accesoriu o pisică. Fără explicațiile lui Jiøí Na ëinec însă, toate aceste mostre de „desidență ușuratică” ar risca să
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
dau altui copil, nu mai venim în parc". În fine, tot tacîmul. Ochelarii de soare mi-au căzut pe jos și am mai văzut doar cum îi strivește roata unei trotinete, mi-am smuls vesta, mi-am aruncat geanta în tufișuri. Comportamentul clasic. Ciudat, totuși, pentru că n-am crescut în mahala. Mă uit în jur. Dau nas în nas cu realitatea și se fac țăndări toate imaginile mele. Urlete și zbierete isterice, gesturi violente, ca și limbajul, smuceli, înjurături, palme peste
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
noastră pe estradă și părăsind orchestra cu instrumentele pe umăr. Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
coborârea înfricoșătoare prin Cheile Lupului. Tremuram de nerăbdare să văd iar zborul tainic al muzicanților prin văzduhul deasupra parcului și al apei. Și, iată, cei trei cu instrumentele lor lucitoare pe umeri ridicându-se tiptil din orchestră, furișându-se printre tufișuri, pe sub ulmi...Dar când să se înalțe în aer, au dispărut, nu-i mai vedeam. În zadar mă holbam să-i descopăr undeva deasupra bazinului, a brazilor. Pe unde s-au strecurat, mi-era cu neputință să înțeleg. Căci deodată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o linie, Au fost de curând prin mine, Au făcut curățenie, se apropie, doar, Sărbătoarea“. Ziua e clară lângă noi, aud cum mai cade o nucă pe acoperișul de ardezie, pune punct oare cărei fraze? Animale noi se învechesc prin tufișuri, dar mâine va fi mâine. În vara asta a mea, indiană, frunzele arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
cu magiun, Și cu susan în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu zahăr candel, bun De supt în întuneric; oh, nu-l ceartă Mama lui mare, caldă,-aromitoare Care-i adoarme-alături, a iertare, Cum un tufiș ce-n frunze fructe poartă Și uneori chiar ți le dă, lacom să muști, Sub plapumă, cu gura ta pură de puști...
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]
-
Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiș în flăcări. - Am fost abandonați, a spus, surâzător și pierdut și m-am gândit că portbagajul e plin cu nitroglicerină. - Am fost abandonați, și nici luna nu o să se mai arate pentru multă vreme. Poem lui Gabriel Daliș se va
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
astea sălbatice le-am cultivat 70 de ani și tocmai acum le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au plăcut amneziile seara erau acolo dulci ascunzișuri naivități veninuri pe care nu le știa nimeni doar eu și mierla de tufiș în umbra verde a copilăriei. 1 februarie În poezie ești întotdeauna singur îmi spunea betiana astăzi la ora șapte de fapt niște cuvinte visate spre dimineață și cu cât ești mai singur cu atât este mai bine știam lucrul acesta
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
trup mort. Nu poți să crezi. Ce să caute un cadavru în mijlocul unei fotografii? Doar nimic nu prezicea un cadavru aici, doar noi am luat instantaneele și nu era nimeni acolo ce semăna cu un om mort. Era doar un tufiș, un tufiș și atât. Verde, des, parfumat, iar în spate cineva juca tenis. Nepăsători, doi tineri, jucau tenis. Și cineva privea cum ei joacă tenis. Și cerul era senin. Aerul cald și primitor. Numai că în fotografie, cadavrul se încăpățânează
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Nu poți să crezi. Ce să caute un cadavru în mijlocul unei fotografii? Doar nimic nu prezicea un cadavru aici, doar noi am luat instantaneele și nu era nimeni acolo ce semăna cu un om mort. Era doar un tufiș, un tufiș și atât. Verde, des, parfumat, iar în spate cineva juca tenis. Nepăsători, doi tineri, jucau tenis. Și cineva privea cum ei joacă tenis. Și cerul era senin. Aerul cald și primitor. Numai că în fotografie, cadavrul se încăpățânează să persiste
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
surâd, oamenii joacă tenis, fac sex, se duc la cinema. Asta e viața. Asta e viața? Aici sau dincolo de fileu? Un joc și atât. Și cine e cel ce privește? Și cine suntem noi? Am luat niște poze. Atât. În tufiș nu mai e nimeni. Ce dovadă avem că era cineva? Doar pelicula fotografică nu înseamnă viață. E doar o relație, o transpunere. Și totuși, era cineva mort în boscheți. Nu, nu, nu era nimeni, nicio urmă", îmi spune inspectorul. "Nici o
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
cei care ne-au invitat: cine ar putea să nu-ți pară drăguț după crocodilii uriași și sângeroșii rechini ai acestor stabilimente? Dar cea mai grozavă impresie o produc vizitatorii: copiii. Sunt mii, zeci de mii. Peste tot, pe sub toate tufișurile, în cuștile maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și portalul grădinii, sau stăteau întinși cu țâțele roșii și impertinente pe dalele sparte în arșița
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Pe malul unui iaz zări o fată numai în zdrențe păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe care se oprise" Frecându-și iarăși cu putere elitrele una de alta, cum făcea de obicei când vrea să obțină mai multă energie, - creanga pe care se oprise provizoriu, - scoase un" Cerule iubite, fă să se mărite
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
SINTEZĂ), să-i reconstruiesc tipologiile, via artele numerice și digitale, și asta pînă acum cîteva zile. Am abordat tema transexualității, observând dezangajat viața unor transsexuali (artefacte ale tehnologiei și ale dopajului) și am aflat că sunt depășit de operatorii din tufișuri (telefon mobil, via noi tehnologii spațiale și nanotehnologice) care transmit senzualitatea orală a unor minore de 12 ani, direct prin satelit. Am plecat de la o constatare: instrumentele informatice și tehno-biologice transformă percepția corpului, propunînd concepții inedite, un nou antropomorfism. Este
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
vigoare și dârz - al bunicii. Pe când al tău - cum ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă deodată în fața ochilor. Un tufiș de liliac înfrigurat și stingher... Până n-ai rostit vorbele astea în fața cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
rămâne din noi după ospățul pantagruelic, alzhimeric , de sâmbătă seara, al bunului Dumnezeu dintre blocuri. Doamne, să mă hrănești Doamne, aș vrea să fiu mâtza ta cu gheare și aripi și pureci mici între gherutze! Să mă salvezi toamna din tufișuri însângerate de măceși, din gura flămândă a câinilor fără stăpân. Să mă duci la tine acasă, pe acoperișul blocului cu 13 etaje. Să mă îngădui iarna întreagă la gleznele tale, la poveștile tale cu îngeri păzitori, cu poeți glorioși, cu
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
și pe care seara-l înflăcărează, litere fără cuvânt / lângă pietre, suspendate. /.../ Litere ghiftuite / de lumină, fredonate, / cu una singură / lipsă", - poemul "dă de vorbit" rugului de spini ce amintește de suferința cristică, "La dreapta / sau la stânga, coperta / fără de titlu. Tufiș / verde iarbă și frunze / de ciulini, stânci ieșite din apă. Cer / desprins /.../ Cer / verde-auriu, fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]