59 matches
-
în lungime, și ne uitam unul la altul nevenindu-ne să credem cât am crescut în cele trei luni cât a ținut vacanța. Pe unii îi mai văzusem, dar mai erau alții care crescuseră nepermis de mult, se lungiseră, aveau tulei, o voce incredibil de groasă. Stăteam acolo, în groapa aia, și dintr-o dată mi s-a părut că ăștia nu sunt colegii mei și mi s-a făcut frică. În vara aia stătusem vreo lună la Bușteni și, după acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și trei de ani) În prima zi a Înscrierii la gimnaziu și după prima Întâlnire cu lumea străinătății. Cu o altă lume. Căci n‑o plăcuseră deloc pe ruda lor mai Îndepărtată, după mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră‑sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, când la masa de prânz le obligase să Întingă cu pâine În farfuria din care mâncaseră linte! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de talpe trec, Și-ntr-o mie cozi le lasă P-al ei sîrmali-elec” (Esmé, Florile Bosforului). Senzualitatea triumfătoare nu se ascunde și nu devine ipocrită: „Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic ca o Diană Sub al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană! Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis! De se vede, credeți mie, Sînu-i fraged ca prin vis!” (Sclave la vînzare). E faza spectaculoasă și facilă, cu efecte extrase din cuvinte străine, uneori incomprehensibile. Mai tîrziu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
mers o jumătate de oră. Ajunse la numărul de casă. O casă frumoasă, bine îngrijită, spunea că acolo locuiește o familie de gospodari. Ea se aștepta la o casă veche, prăpădită. În curte zări o căruță, un băiat vânjos descărcat tulei de porumb. Un câine furios se pregătea s-o întrebe -ce caută ea acolo! Marș, dulău, sări în apărarea ei băiatul din curte. Doamna învățătoare, poftiți în curte, mama vine imediat. Mamă, a venit doamna învățătoare, strigă copilul. Femeia ieși
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
Articolele Autorului De acum Macea din Pusta Aradului la Fâșia Ungariei va primi goști care să admire Monumentul Carte donat de familia Ardelean Ioan Alexandru însemn de comemorarea celor șapte Eroi măceni anonimi care conspirativ au luat dăuă cocii cu tulei și au plecat spre Alba Iulia.Pe drum au fost bătuți cu furcile dar visul împlinit.Botezul monumentului de marmură albă a fost asistat de o mare de localnici oficialități locale județene personalități arădene primar Înalte fețe bisericești.După Ceremonial
ALEILE PARCULUI CENTRAL MACEA LOC DE PELERINAJ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382435_a_383764]
-
pâinea) și cârnațul înseamnă bogăția casei. Țăranul din rodul cel bogat dă prima dată de pomană și celui sărac, pe urmă îl gustă și el, aducând astfel mulțumire lui Dumnezeu. Pițărăii sunt copiii ce au adunat din timp lemne, vreascuri, tulei (coceni) și au aprins focul în seara zilei de 23 decembrie. Focul odată aprins va fi menținut de pițărăi până în zorii Ajunului Nașterii Domnului, în 24 decembrie. Acest foc din noaptea Ajunului reprezintă în tradiția populară focul în jurul căruia au
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
văduvele de război în Anul Veteranului 2015.O asistentă selecta și-a plecat fruntea plângătoare prin flori și Diplome în fața unor urmași ai faptelor crâncene din istoria scrisă cu sânge. Vorbitorii, P.S Timotei, Arhiepiscop,Doru Sinaci, Horia Truta, Ioan Tuleu, Corneliu Pădureanu, Vasile Heredea au ținut să nu fie aplaudați aceste ofrande să le prmeasca cei sarbatoriti.Moderator, Zoltan Lovas a dat micrfonul uni nonagenar care a spus cât se înclină în fața istoriei scrisă cu litere de aur că o
DE ZIUA NATIONALA AU FOST CINSTITI VETERANII SI VADUVELE DE RAZBOI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383211_a_384540]
-
și trei de ani) În prima zi a Înscrierii la gimnaziu și după prima Întîlnire cu lumea străinătății. Cu o altă lume. Căci n-o plăcuseră deloc pe ruda lor mai Îndepărtată, după mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră-sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, cînd la masa de prînz le obligase să Întingă cu pîine În farfuria din care mîncaseră linte! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
s-au scuturat. Iar teascul strugurii îi stoarce Și curge-mbătătorul must. O fată gânditoare toarce, Privind spre drumul cel îngust”. Coadă mare la cuptorul de uscat prune al Bucuricăi. Țăranii stau la rând cu lăzile pline cu prune de Tuleu sau din cele „ursești”, pentru a le usca pe gratii, la foc domol. Sub nucul țatei Bucurica, unde este construit cuptorul, toamna e lume multă. Ce bune sunt prunele uscate! Toată iarna sorbi din compotul făcut din ele, aromat cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Cordea strămoșul, căsătorit cu Paraschiva Popa Moisă, fiică de preot, scări curate totdeauna, la parter unde, de obicei, era o cameră pentru cei vârstnici o magazie - cămară, unde pe rafturile din lemn nu lipseau bulionul, chiar de zarzăre, magiunurile din „tuleu” sau „agen”, putina cu varză, merele în rafturi, pe un singur rând, mere mari domnești, pere de toamnă dar și cele de iarnă din care se făceau mâncăruri delicioase fie de post fie cu carne; pe lemne tăiate după formatul
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
după ce se întâlnise cu Deea. Știa ea soră-sa să dreagă busuiocul în locul lui. Doar îi era frate și i-a promis că va fi cuminte în relațiile cu fata. Când a venit ora întâlnirii parcă era un adolescent cu tulei deasupra buzei superioare, aflat la prima lui întâlnire. S-a dus direct în piața de flori și a cumpărat cel mai frumos buchet de trandafiri roșii. Știa că-i plac trandafirii roșii, aceasta fiind culoarea sa preferată. De aceea Andrada
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
după ce se întâlnise cu Deea. Știa ea soră-sa să dreagă busuiocul în locul lui. Doar îi era frate și i-a promis că va fi cuminte în relațiile cu fata. Când a venit ora întâlnirii parcă era un adolescent cu tulei deasupra buzei superioare, aflat la prima lui întâlnire. S-a dus direct în piața de flori și a cumpărat cel mai frumos buchet de trandafiri roșii. Știa că-i plac trandafirii roșii, aceasta fiind culoarea sa preferată. De aceea Andrada
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
salvat viața a două tinere, pe care tatăl lor a hotărât să le vândă datorită lipsurilor materiale. Ajunul Crăciunului aduce cu sine foarte multe obiceiuri și tradiții. În 23 decembrie, seara, pițărăii (copiii) ce au adunat din timp lemne, vreascuri, tulei (coceni) aprind focul. Focul va fi menținut de pițărăi din seara zilei de 23 decembrie până în zorii Ajunului Nașterii Domnului, în 24 decembrie. Focul din noaptea Ajunului reprezintă în tradiția populară focul în jurul căruia au stat ciobanii să se încălzească
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ ÎN BANATUL MONTAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357619_a_358948]
-
îi adăugase casei o verandă, iar podul părea să fi fost transformat în mansardă, cu un balconaș de fier forjat spre stradă. Grădina de pe coasta dealului fusese cultivată, ca pe vremuri, cu porumb, cules deja acum, iar o parte din tuleii tăiați de curând zăceau stivuiți pe margine. Da, își spusese, toate aste ar fi fost bune dacă ... Portița nu era încuiată, intrase în curte, urcând agale povârnișul pavat cu cărămidă de lângă împrejmuire. Pavajul ăsta voise să-l înlocuiască, fiindcă devenea
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
cu cărămidă de lângă împrejmuire. Pavajul ăsta voise să-l înlocuiască, fiindcă devenea prea alunecos iarna, cu niște trepte largi, cimentul pe care-l procurase pentru ele l-a lăsat până la urmă nefolosit în șopron ... Vântul se stârnise pe neașteptate și tuleii de porumb rămași netăiați prinseseră să foșnească. Zgomotul lor abia auzit îi trezea alte amintiri. De câte ori nu stătuse la pândă în capătul grădinii, sau ceva mai sus, lângă liziera pădurii, auzind mereu freamătul ăsta, parcă fără sfârșit, când bătea Coșava
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ERAM FERICIT! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ERAM FERICIT ! La vremea brândușelor autumnale, Ce încântau poieni la Almașul Mare, Ne mijeau în obraji noi tulei, Prefăcându-ne în tinerii flăcăi. Umblam cu simple salopete, Nu prea aveam succes la fete, Eram doar viitorii muncitori, Pentru toți, acei simpli muritori. Pădurea ne era sala de bal, Cu frunze înroșite-n areal, Priveam în jurul nostru sfioși, De
ERAM FERICIT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359222_a_360551]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DESTIN MUT Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ascund azi anii prin tuleii vieții, târând destinul scrijelit prin cărți, doar demnitatea-mi râde-n fața sorții, cu preambulul meu aplaudat de toți! Am măsluit intrări în suflet de poeme, descântec am făcut prin nemuriri de lut, cu rugi am prins eternul, pe armonii
DESTIN MUT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342865_a_344194]
-
cândva, să ai grijă de sufletul tău, să te păzească Dumnezeu de rele căci relele te îmbătrânesc și te câinesc!” Venise, mamă, și această vreme, venise prea repede, de-acum chiar că nu mai sunt copil, mi-au dat și tuleele și-am trecut și printr-un război. Seara, fără să-i spun lui tata, am plecat la Dej; îl mințisem pe tata că trebuie să ne prezentăm la Cluj pentru a ne înregistra că am venit din misiunile noastre. Gândul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin grâul pâinii nu trecuse, vai, atâta iarnă cu miros de vatră nici harul mamei, mâna din covată, nu se făcuse somn în flori de mai. Ne tot creșteau tuleii hărți pe suflet, și-n podul palmei ne făcusem cruci să nu te pierd prin lungi tăceri de cuci, când ierbii tale i-aș fi fost, doar umblet. Ne rătăcise viața firu-n zări, călcau cirezi de timp cu nori pe
ZBOR DE ZĂPEZI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371456_a_372785]
-
Articolele Autorului Se topește deja neaua, Bulbii-s în explozie, Mugurii de lapte beau a Zeilor ambrozie. Își scot puța pețiolii Din zăpada mieilor, Lapții-s goi, caliciul gol li-i Încă, ghioceilor. Soldățeilor de iarbă Abia de le dau tulei Pe la subsuori și barbă, Prea sunt cruzi, prea tinerei... Ici și colo, săltând clisa Prinsă între chingi adânci, Ies lăstari cărora li s-a Rupt buricul ca la țânci. Musculițe parcă bete Zbor spre soarele firav, Din pământ iese-un
PARCĂ-L VĂD PE TOPÂRCEANU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373211_a_374540]
-
din Romania Satul meu Satul meu e amintirea mamei, Năframa împănată legată înapoi, Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ale persanilor. Este, de departe, cea mai vârstnică dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât s-o Îmblânzească. Niciodată n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De nu-i merge un-te-mbii Pe cărarea fântânei Să-mi sting focul inimei. 257 17 - c. 628 {EminescuOpVI 258} R. JOCURI DE COPII - MNEMOTEHNICE 329 Tuci, tuci, tuci Pân butuci Mîncare-aș pîne cu nuci. 330 Mere rața pân tulei Ca și cum e rândul ei, Dar găina cîrcîea Că zicea c-a me și ea, Cucoșul cotcoreza Că zicea că n-a lăsa, Zicîndu-i că-i poruncește Ca și când o cocoșește. 331 Mere racul a peți La broscuța-n pipirig; Află broasca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mic în mijlocul unui gălbenuș de ou... Prin albuș el vede numai de jur împrejur coaja oului și [se] zvârcolește ca o furnicuță în centrul lui... și tot crește, crește, pare că-i înghimpă ceva umerii... Aha! gândi el, îmi cresc tuleii "... Apoi se simți din ce în ce crescând, acu aripele i - erau mari... era cucoș. Cucurigu! strigă el, primblîndu-se într-o ogradă deșartă sub un gard, peste niște bulgări de piatră și pin glod, în care-i rămânea urmele labelor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
RÎde cu lacrimi pe fețe, Ploaia verii pe timp lin” și: „Dar n-atingeți nicidecum Pe frumoasa mea Ioană, Pe românca macedoană, Floare cu plăcut parfum, ......................................... Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic ca o Diană Sub al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană!”... Aceste grațioase făpturi beau pînă la fund cupa desfătării, dar, Încă o dată, Bolintineanu evită să ne introducă În „cămara de misteri”. Reputatul lui senzualism este destul de decent. La vedere rămîne doar expresia celei mai clare pudori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]