10 matches
-
cu fruntea că-l pripea, Până apă că-l trecea! Miru din cap îi scotea; Din numele lui -Stoian, Îi punea nume: Hasan. Of, Hasan, Celi-Hasan! Pe de altă parte, unele varinante ale baladei atribuie un rol de seamă în turcirea silită, nasului trădător -Niclocea. Acesta ar fi fost de față la moscheia din Vidin, când, îi tăia, îi dă’n gură de-o mânca”. Mai tarziu, în momentul când se răzbună asupra nasului perfid, Stânga după cum arată o altă variantă
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
-i comunice acestuia dorința să. Momentul socotit prielnic a fost scăpat însă din cauza că mai mulți dintre turcii prezenți știau românește. Polcovnicul Solomaon reprezenta pe atunci mare autoritate militară în țară. Acum însă, Stânga se folosi de împrejurarea că după turcire fusese pus găvaz (slujitor armat) al pasei și ca atare avea libertatea de mișcare. Găvaz la pasă-l punea Și credința că i-o lua. Până la primăvară, Tot că găvaz îmi umblă. El a putut să-și organizeze ceață, apoi
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Iar Nicolae Costin adăuga în "Istoria Țării Moldovei": „Pre proastă cale purcese Ștefan Vodă cu aceste, izgonirea și silirea armenilor, socotind că el stinge ocărîta viață a frățini-său; și va înoi bunul nume al tătini-său". “Faptele frăține-său” erau turcirea și trădarea lui Ilieș, pe care le relatează Gheorghe Șincai în istoria sa, consemnând și pervertirea lui Ștefan însuși: "Ștefan văzând că nu-și poate plini pofta, și-au băgat în inimă să omoare tot Divanul, și după pilda frate
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
nu trage „acasă“. Deși poartă turban și șalvari, foștii vecini îl recunosc și îi cer să se reîntoarcă la soție. Acesta își neasgă identitatea, afirmând că se numește Ismail, dar ține să le spună că soția este prima vinovată de turcirea sa. Mărturiile vecinilor o vor ajuta pe Stana să obțină separarea. Ni co lae nu este singurul, și alți bărbați plecați în Imperiul Otoman cu diverse treburi, fie nu se mai în torc căsătorindu-se acolo, fie trec la islam
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fanariote, cu jandarmi ideologici și ieniceri specializați în lingușire, trăiește un om singuratic, dominat de sentimentul ratării și al morții; a făcut războiul în Est și Vest, este un om de stânga și, pentru că are simțul justiției și nu îngăduie turcirea spiritelor, este băgat în mai multe rânduri în închisorile comuniste; scapă și, acum, când destinul lui se apropie de sfârșit, meditează la ceea ce a fost și la ceea ce se întâmplă în jurul său; cu luciditate, cu ironie, cu disperare. EUGEN SIMION
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
în alte țări, «căci eu, a spus, mă duc la marele împărat și iarăși curând mă voi întoarce». Și s-a jurat cu mâinile pe cinstita cruce înaintea întregului popor că crede în legea creștinească și nu are gând de turcire. Și în noaptea următoare a sfărâmat acea cruce, pe care jurase și a aruncat-o și în privată”. Să ne amintim că evenimentele, reluate și de Nicolae Iorga, se desfășurau în plin Ev Mediu, în care ideologia religioasă domina întreaga
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
colonie romană 346. Radu, fiul Vișei (istoricii sunt în dispută dacă această Vișa, sora comisului Bratu, care i-a făcut lui Mihnea mai mulți copii, a fost ori nu a doua soție a lui sau doar ibovnică), a scăpat de „turcirea” ce pare să fi fost molipsitoare în familia lui Mihnea (el moare în 1601 - avea numai 36 de ani-, probabil la Istanbul). L-a salvat maică-sa - zice cronicarul: „După mazâliia lui Gavrilă-vodă, au dat domniia iar Radului-vodă, fecior Mihnii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată dar care pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce avea să vină nu o
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Nouă, lașității cu răsplată". Să mai atragem atenția asupra strictei actualități a unei atari perspective? Principiul veghetor de ieri nu s-a perimat. Îl putem repeta cu același accent al convingerii, inclusiv emoționale: Nu sîntem dintre aceia care cred că "turcirea" este condiția iremediabilă a intelectualului român. Curajul, libertatea și omenia și-au găsit și la noi destui apărători. Unii le-au plătit cu existența. Datoria noastră este de a înnoda - peste istorie și peste vremi - o legătură cu acești înaintași
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
și, în primul rând, de Bucureștii pe care îi iubea nespus -, Aurel Dumitrașcu nu a fost niciodată dispus să facă vreun compromis pentru a-și îmbunătăți poziția socială. El se arată, de altfel, atent (și neplăcut impresionat) la cazurile de „turcire” ale unor colegi de generație, ca Narcis Zărnescu, sau de piruetele morale, deloc inocente, ale celor de la Scânteia tineretului sau Viața studențească. Pe lângă epistole, muzica este cea care hibridizează în cea mai mare măsură jurnalul lui Aurel Dumitrașcu, transformându-l
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]