27 matches
-
viitorii cercetători ai arhivelor otomane” (p. 145). Nu știu acum la ce tratative universitare - culturale româno - turce și la ce document făcea referire Nicolae Iorga, dar ele circumscriau un deziderat permanent exprimat de istoricul român, acela de a fi formați turcologi români, cercetători ai relațiilor româno - turce, obiectiv reiterat și în anul 1928, într-un studiu al său despre „Cronicile turcești ca izvor pentru istoria românilor”. Într-un alt context, pe alte meleaguri, ghidul turc de la Topkapı Sarayı Müzesi din Istanbul
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicist_stelian_gombos_1370509859.html [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
fortăreței hazare Sarkel), Douglas M. Dunlop și Abraham N. Poliak; popularizați de Arthur Köstler (în cartea "Al treisprezecelea trib"), consideră că o parte importantă a evreilor vest-europeni, așa-numiții așkenazi (sensul nou nemți; sensul vechi, antic sciți, Saka) - denumiți de turcologii din Turcia musevî türkler, adică turcii mozaici -, sunt descendenții comunităților hazarilor evrei. În lucrarea lui Köstler se subliniază că hazarii "„și-au ales acestă religie (mozaică) în anul 740, deși nu avuseseră nimic în comun”" cu evreii. Autorul și autorii
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
pe nume Toq-temür semnalat în documente chinezești în jurul anului în care Basarab a înfrânt corpul expediționar al regelui Carol Robert d'Anjou. A fost avansată chiar ipoteza că tatăl lui Basarab I ar fi fost descendent direct din Ginghis-han (cf. turcologul László Rásonyi). Variantele numelui Toktemir răspândit la popoarele turcice și la mongoli: Toktemir, Toktemür, Tokdemir. Modern, în Turcia, Tokdemir și Demirtok. În unele transliterații se preferă grafierea Toq și cratima (de ex. Toq-temir). Temir, demir, timer, timir, temür etc. "fier
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
Crimeea. În 1924, de teama determinării cu care autoritățile sovietice lichidează orice ambiție națională, pleacă în Daghestan la catedra de limbi a Institutului Pedagogic din orașul Temir-Kaan-Șura, azi Buynaksk. În 1926 face parte din delegația care reprezintă Daghestanul la Congresul Turcologilor din Întreaga Uniune de la Baku unde se stabilește înlocuirea alfabetului arab cu cel latin în toate teritoriile turcice. Se discută și despre adoptarea unei gramatici comune în Republicile Sovietice turcice. Pentru o scurtă perioadă de timp este profesor în orașul
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
castă disprețuită; de inegalitate privind drepturile individuale; de inegalitate la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de egalitate de pedeapsă". Marele turcolog român Mihai Maxim, relatează într-o lucrare a sa modul în care se desfășura predarea cizyei sau harciului, în anumite timpuri și locuri, cităm: "[...] la predarea capitației sau a haraciului emirului musulman în divan, acesta îl lovea după grumaz pe
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
a haraciului emirului musulman în divan, acesta îl lovea după grumaz pe nemusulmanul venit cu capul plecat și spinarea încovoiată, spunându-i: ""Plătește-ți darea, tu, dușman al singurului Dumnezeu!"", după care un slujitor îl arunca afară." Tot renumitul nostru turcolog mai spunea: "Asemenea prescripții, ca și aceea de a purta semne distinctive pe veșminte au rămas în vigoare până în epoca sultanului reformator Mahmud II (1808 - 1839) și, parțial, chiar până la reformele lui Ataturk. Diferența dintre statutul musulmanilor și cel al
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
istorici occidentali care arată moderația practică a stăpânirii musulmane, deși tot ei subliniază rolul cheie de puternic instrument de presiune socială al jiziei întru islamizarea, în timp, a masei mari a populației acestor țări subjugate de islam. În acest sens, turcologul nostru de renume mondial Mihai Maxim, spunea: "Cât privește atitudinea față de supușii contribuabili, aceasta era dictată în primul rînd de interese economice și nu religioase, la fel ca odinioară în statul sasanid ori selgiuchid. Găsim scris într-o « Carte de
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
mic decât plătea domnul Țării Românești. Când și cum s-a ajuns la tratativele dintre Ștefan cel Mare și turci constituie „încă un mister” (Gorovei-Szekely). Documentul, o sulh-nâme („carte de pace”), a fost descoperit de Aurel Decei și, neavând dată, turcologul român l-a plasat în anul 1479. Prin această „carte”, domnul se obliga să plătească anual un haraci de 6.000 de florini și să fie prieten prietenilor și dușman dușmanilor sultanului. Mehmed Mustafa și Mihail Guboglu au considerat că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vechii culturi românești, îngr. Andrei Pippidi, București, 1985, 189-191; Andrei Pippidi, Despre Ienăchiță Văcărescu, RITL, 1987, 3-4; Eugenia Dima, Limba traducerilor laice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din Muntenia, Iași, 1988, 40-49; Tudor Mateescu, Ienăchiță Văcărescu, turcolog, MS, 1989, 3; Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei, îngr. Alexandru Condeescu, București, 1990, 209-212; Micu, Scurtă ist., I, 121-123; Manolescu, Istoria, I, 93-96, 99; Rotaru, O ist., II (1994), 86-91; Dicț. analitic, II, 264-266; Dicț. esențial, 873-875; Marcel Crihană, Lingviști și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Romîniei pe regiuni au oferit o imagine mai complexă a masei toponimice, în care toponimele terminate în -ui/-lui nu mai apăreau atît de unitare structural și, implicit, etimologic. Unii dintre autorii acestui Dicționar /Tezaur (Gh. Bolocan, Dr. Moldovanu) și turcologul Emil Suciu au reluat problema de pe alte poziții documentare și de „tehnologie“ lingvistică. S-a observat astfel că, pe lîngă numele de ape (Băldălui, Bădălui, Bănăgui, Bahlui, Buhui, Bîrlui, Covurlui, Chirui, Călmățui, Desnățui, Gemărtălui, Gurgui, Hurjui, Icui, Suhurlui, Teslui, Turlui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diferite de-a lungul celor cinci secole de dominație otomană la nord de Dunăre. Studiile și lucrările consacrate acestei probleme datorate lui N. Iorga, P.P. Panaitescu, C. Giurescu, C.C. Giurescu, Aurel Decei, Mihail Guboglu, completate în ultimul timp cu lucrările turcologilor Mihai Maxim și Gemil Tahsin, au elucidat multiple aspecte ale relațiilor dintre Țările Române și Înalta Poartă, dându-se un răspuns argumentat la întrebarea de ce n-au cucerit otomanii țările noastre, altfel spus de ce n-au fost transformate în pașalâcuri
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
trupelor otomane, în principal a akângiilor, avea un impact puternic asupra locuitorilor, care se retrăgeau în locurile întărite, apărate natural. Pe lângă factorii de ordin militar, trebuie să luăm în calcul factorii economici, diplomatici, geo- strategici, analizați și argumentați de istoricul turcolog Mihai Maxim , de care, cu greu, poți să nu fi de acord și dacă, totuși, vrem să răspundem mai pe scurt la întrebarea de ce n-au transformat otomanii Țările Române în pașalâcuri, putem spune că nu era în interesul otomanilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
intrare în dicționar), deci 369 de substantive în total. Unele dintre ele sunt formații în care se recunoaște o structură internă: sufixele -log (alergolog, anatomopatolog, dendrolog, eminegolog, epodemiolog, etruscolog, fitopatolog, fiziopatolog, futurolog, gastroenterolog, gerontolog, oceanolog, paleoantropolog, politolog, scientolog, sexolog, terminolog, turcolog), -tor (conductor 2, dăunător, floricultor, înălbitor, machetator, rașchetator, reparator 2), -or (debarasor, francizor, retușor, supervizor), -ist (automatist, autostopist, bagajist, balcanist, baterist, caloriferist, contorsionist, deltaplanist, editorialist, filigranist, finanțist, folkist, generalist, malagambist, microfonist, monumentalist, nomenclaturist, percuționist, proiecționist, pucist, punkist, radiofonist, salvamontist, sociolingvist
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
de mai târziu al Sonetelor lui Shakespeare, care s-ar putea ca, în silința la învățătură, să mă fi întrecut considerabil. Nu-mi amintesc să fi existat atunci între noi vreo comunicare deosebită. Ore de istorie ne-a ținut, pasager, turcologul Aurel Decei, care se comporta și cu noi, nu în dascăl obișnuit, ci în om de știință: era deasupra noastră, ca și a lucrurilor. La filosofie, profesor mai statornic mi-a fost Victor Iancu (pe atunci, și asistent universitar la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Alexandru Gonța stabilea, însă, că drumul lui Orda n-a atins niciodată țara în care stăpânea Litovoi și că, în realitate, este vorba de o falsă lectură a numelui în cauză, făcută de istoricul D’Ohsson. Cercetările ulterioare întreprinse de turcologul Aurel Decei, care a putut consulta în original textul persan în cauză, au confirmat susținerea lui Alexandru Gonța, stabilind că în realitate Beseremban era Wl. Brzesk, un castelan și apărător al Sandomirului cucerit de tătari în 1241. Despre brodnicii, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Paris începând din 1947), Emil Turdeanu (slavist, din 1947 rămâne la Paris, fiind „maâtre des recherches” la CNRS), Alexandru Ciorănescu (filolog, doctor la Sorbona, cercetător la CNRS din 1948), Bazil Munteanu (subdirector; profesor de limba și literatura franceză), Nicoară Beldiceanu (turcolog, din 1948 se stabilește în Franța unde publică și lucrează la CNRS și EPHE), George Barbul (memorii despre Ion Antonescu); în Portugalia și Spania: Alexandru Busuioceanu (profesor de istoria artelor la Universitatea din Madrid), Victor Buescu (lector, Universitatea din Lisabona
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a Occidentului liber. Dl Neagu Djuvara contribuia la realizarea acestor eroice misiuni. Fără îndoială, prin activitatea sa secretă, dl Djuvara însuși a avut de înfruntat nu o dată pericole și dificultăți personale. Ceea ce s-a întîmplat, cam în aceeași vreme, istoricului turcolog Aurel Decei sau celui care a condus ocuparea ambasadei reperiste de la Berna, Oliviu Beldeanu - care au fost răpiți dincolo de Cortina de fier - s-ar fi putut abate și asupra d-sale. Cu curaj, cu patriotism, dar și cu o surprinzătoare
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
are de bibliografia celor "demascați") s-a redus la o descindere în noul sediu, impropriu, al institutului - o poștă dezafectată - și la indignarea că, la ora prînzului, nu i-a găsit acolo decît pe director, pe Andrei Cornea și pe turcologul Renata Tatomir, iar "de muncit, nu se muncea" (ce înseamnă în capul bietului ziarist munca unui cercetător din domenii umanistice dă exact măsura competenței lui în temă). l Abia citind ADEV|RUL LITERAR & ARTISTIC de sîmbătă 15 iulie s-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
prevederile legii (p.16), cu timpul epurarea este acceptată fără probleme întrucât noțiunea de „particular” tinde să dispară, cum reiese din cazurile prezentate: este vorba de biblioteci ale unor personalități decedate (ca scriitorul N.M.Condiescu, fost adjutant regal) sau arestate (turcologul Aurel Decei, de pildă, și în acest caz confiscările de cărți și manuscrise sunt primele acțiuni ale Securității), ori e vorba de biblioteci ale unor școli sau muzee, între care unele vechi și cu mare tradiție, și în care controlul
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
original al celor mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea engleză, p. XII-XVI), semnată de Dan Zamfirescu, directorul editurii, care, evocând profilul complex al scriitorului, savantului și omului politic Dimitrie Cantemir, relevă, între altele: "Opera lui de turcolog, cel dintâi turcolog de talie și influența europeană, capătă astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu descoperirea de către profesorul Virgil Cândea, în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea engleză, p. XII-XVI), semnată de Dan Zamfirescu, directorul editurii, care, evocând profilul complex al scriitorului, savantului și omului politic Dimitrie Cantemir, relevă, între altele: "Opera lui de turcolog, cel dintâi turcolog de talie și influența europeană, capătă astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare au devenit însă posibile abia o dată cu descoperirea de către profesorul Virgil Cândea, în 1984, a manuscrisului
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Cândea însuși - au restabilit dreapta apreciere pe plan european a operei cantemiriene 10. Dar, cum ne previne cu deplină justificare D-sa, "tot ce s-a scris până acum despre cartea lui Cantemir, evaluarea operei și, astfel, aprecierea competenței de turcolog a autorului ei vor trebui revizuite în lumina unui fapt nou: descoperirea manuscrisului original". În fond, operă nu a fost publicată niciodată în versiunea latină a autorului și "nici măcar în întregime", căci "Tindal nu a tradus, ci mai degrabă a
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
New York, Barcelona, Madrid, Avignon, Washingthon, Cannes. Poate să însemne chiar vizita aceasta. Scurtă și tulburătoare. Visul unei nopți de iarnă la Istanbul. Și poate că totul ar fi fost mai puțin reușit dacă ghidul nostru nu era profesorul de istorie, turcologul Mihai Maxim, directorul Institutului Cultural Român de la Istanbul. Tobă de carte, scormonitor de documente și de povești aiuritoare legate de istorie, de scriitori români trecuți pe la Constantinopole, de scrisori, de iubiri, de obiceiuri, de tradiții, înghenunchindu-mi prejudecățile, profesorul Maxim a
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
căpitani de armatori, adică un fel de șefi, dintre care cel puțin trei - doi frați în veacul al optsprezecelea și unul în veacul al șaptesprezecelea - sunt cântați în foarte frumoase cântece populare și aromânești și grecești. - Interesant! - Mai mult, un turcolog al nostru (care a murit acum zece ani) - Nicoară Beldiceanu - a descoperit în primele recensăminte financiare ale turcilor, doi ani după luarea Constantinopolelui, în târgul Cărpiniș (cântat în cântecele bătrânești ale lui Nicolo Giuvara - cel din secolul al XVII-lea
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Pamuk, laureatul Nobel 2006, „pentru că a descoperit, în căutarea melancolicului suflet al orașului său natal, noi simboluri pentru ciocnirea și înlănțuirea culturilor”, născut în 1952 la Istanbul, tradus în toate limbile vorbite astăzi, are în România, datorită doamnei Luminița Munteanu (turcolog de prestigiu, profesor doctor, șef de catedră la secția de Limbi orientale a Universității București) o „voce” întru totul cuceritoare. După ce a ajuns în topul lecturilor din Germania (Berlinul fiind considerat a treia mare metropolă turcă din lume - în Germania
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]