18 matches
-
a intra în politică și a putea vota pe baza sistemului votului cenzitar. Ce a făcut din acest cetățean un negustor, un proprietar ? Rămâne o enigmă, dar nu neapărat una irezolvabilă. Familiaritatea cu mai marii zilei nu ține doar de turmentarea sa, ci și de emanciparea sa cetățenească. Cum ajunge acesta în casa lui Zaharia Trahanache ? Este membru simplu în câteva asociații și se declară cunoscut de către principalii actanți politici, fără ca nimeni să-l ia în seamă sau să-l recunoască
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
declară cunoscut de către principalii actanți politici, fără ca nimeni să-l ia în seamă sau să-l recunoască. Este dat afară de peste tot, dar se află peste tot și intră nepoftit, dar cu un cert aplomb care nu ține numai de turmentarea sa. E un mod de a reclama un anumit statut pe care i-l conferă noul regim democratic. Acest cetățean nu este autorul niciunui discurs, deși majoritatea personajelor lansează discursuri, uzează de anumite retorici și strategii persuasive. Toate personajele stau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
văzut trecând un stol de grauri. S-a unit lor și nu s-a mai întors niciodată. Giovanni a suferit foarte mult. Repeta: «M-a părăsit, ca să meargă la camarazii lui cei răi». Calabria are o conștiință foarte delicată, fără turmentările scrupulozității. Înainte de a acționa, simte nevoia să reflecte cu răbdare și să-și caute confortul și aprobarea din partea persoanelor competente și înțelepte. Dar, în fine, programează și acționează urmând cu coerență dictările conștiinței sale, arătând o forță și un curaj
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
preocupările, simțindu-se complet în largul său. Se poate spune că în mijlocul lor respira aerul de familie. În chip deosebit, se simțea unit spiritual părintelui Berri, care se oferea frecvent să-l substituie în momentele sale de prostrație și de turmentare. Don Calabria profita pentru a se refugia în conventul de la Santa Teresa degli Scalzi, la părintele său spiritual. Se ținea informat despre studenți, despre vocații, ba chiar și despre studiile care se desfășurau în casa camilianilor. Și era fericit când
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
antrena toată țara. - Cred că e la mijloc o diversiune. Nu tânjește nimeni după jigodiile noastre, încercă să-i liniștească avocatul. Același individ, care părea trimis aici să agite spiritele, se prefăcu că se clatină, deși chipul nu-i trăda turmentarea, și-l înfruntă iarăși pe Cervina. - Las-o, tataie, că măcăne! Cine mai investește acum fără să fie sigur că obține un profit baban? Îi ținu isonul doamna cu pechinezul în brațe. - Îl și vedeți pe Plagamat un prost! Globescu
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
vorbelor, completă: - În Orientul Mijlociu. Cel care râvnise să ajungă președintele yankeilor bănuia că relațiile dintre fosta ziaristă și ambasadorul itinerant se deterioraseră și se grăbi să-i facă plăcerea. - Nu-și putea amâna afacerile. Ele, înainte de orice! Omul care simulase turmentarea deveni cel mai lucid membru al contestatarilor. - Afaceri, afaceri, dar cu ce? Să nu-i fie interpretată poziția inițială, reveni Gilda. - Desigur, cu marfă românească. Pe Globescu îl trecură apele. Îl chinuia ceva și încă nu reușea să-și trădeze
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
detașament de pionieri urcând la tribună sau când privesc defilarea forțelor noastre armate.” Semnatara Își inventariază apoi sentimente... „trăite, intuite sau citite În cărți”... Înainte de a cumpăra de la chioșcul din colț „numărul din septembrie al unei reviste”. Urmează o totală turmentare, ca un leșin. „Nu știu ce s-a mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat să cumuleze mefiența față de mulțime, ca și față de „militanții” ei, care Îl vor suspecta ca „excepție”, Îl vor huli ca străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dalí, la care aspira Blecher, Îl apropie, dar Îl și separă de suprarealism. Fiindcă nu doar despre o opțiune pentru un anume curent literar ar putea fi vorba la Blecher. Este altceva și mai mult: consecința metarealistă, până la neverosimil și turmentare, a situării În chiar miezul negru al unei cumplit de „reale” existențe umane. „Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și ce dacă Lelia aceea se... Ce-ar ti vrut, adică? vroia să spună Nilă. Ar fi trebuit Lelia să nu mai mănânce și atunci nici nu s-ar mai fi... Dar atunci... hm... cum adică... ar mai fi trăit... Turmentarea marilor spirite îmi dădea o stare intensă de jubilațiune: cu o acuitate având de partea mea începutul vieții, nu mă speria nebunul lui Gogol, și contrariu a ceea ce îmi spusese orbul, râdeam de Dobcinski și Bobcinski, de Manilov și de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată scările de marmură în urma lui și năvălind în sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cartușele de Kent, pui totul deoparte. Nu întrebi, nu plătești, nimic. Între 10 și 11 sunt la Centrală. Oricine întreabă, sunt la ședință. Numai dacă mă caută tov. Pastramă, anunți la numărul notat aici.“ Ziua de lucru, adaptarea la necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de Gică și de Gina. Tolea ieșise din baie, zăcea pe canapea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de el. Dacă mă voi putea referi vreodată în mod natural la "eul" meu și nu la El, cel disociat, distant, fățarnic, arogant, ironic și disprețuitor. Dacă mă voi trezi într-o dimineață deodată singur, fără gânduri, fără suferințe, fără turmentări inutile, să mă pot apuca să fac ceva și să duc acel lucru până la capăt, fără întreruperi, fără a fi mereu interpelat de aceleași întrebări, gânduri, obsesii, îndoieli. Oare și după moarte mă va însoți tot El? Sau poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pătimașă, nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte, grăbite, smulse într-o clipă de neatenție a supraveghetorilor. M-am despărțit, cumva, cine ar ști să-mi răspundă, de altă iubită ? N-am știut să împlinesc suava înlănțuire, turmentarea posesivă, am pierdut iarăși, prea repede, cifrul dialogurilor păsărești. Mă îndrept, prin urmare, eliberat, spre vreo nouă captivitate, demență la fel de infantilă, în brațele partenerelor, unde îmi regăsesc, pentru scurt timp, înfrigurarea, simțurile, ferocitatea de puber întârziat și casant. Le împărtășesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin. Trubadurul întârzie însă la întâlnire. A adormit, uituc, gol și istovit, obosit de răutățile zilei. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
convins că a făcut un film și exact și impresionant despre Bird, aducîndu-i un adînc omagiu În vreme ce prin producția lui de cartier Îi face un deserviciu, pentru că și-aici apare un erou doar labil, fără vreo justificare credibilă pentru nesfîrșitele turmentări și droguri uzuale. La Întrecere cu Stone În perceperea mecanismelor creației, delicate pînă la inefabil și, deci, greu de recreat, dacă nu le ai și tu, pariu de percepție dintotdeauna provocator și ușor de pierdut, Eastwood ia bidineaua și zugrăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iubi efectiv, poetul îi vorbește femeii despre despărțirea inevitabilă (și despre "aspirația nesatisfăcută" pe care o nutrește pentru ea, într-o manieră care împrumută mult din limbajul comediilor lui Caragiale: "Femeie adorată, care, cu nimic demonic, mă turmentezi totuși, pentru că turmentarea e în mine și va muri odată cu mine". De altfel, mizeria (nu doar "sentimentală") în care trăiește poetul s-ar datora, după cum crede evreul Nusăm (personaj secundar, cu rol de raisonneur în ambele romane), pasiunii sale bolnăvicioase pentru acest tip
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]