273 matches
-
bronz patinat și ajung și la peste patru metri înălțime, cântărind aproximativ o tonă fiecare. Lateral, șezând pe un scaun și fumând tacticos, însuși Cragiale își admiră personajele, detașat și puțin zeflemist. Siluetele stilizate îi reprezintă pe Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul Turmentat, Goe, Zoe, Mam’mare, Chiriac, Mița, Veta, Zița, Rică Venturiano, Mamița, Trahanache, Cațavencu și Pristanda. Figurile personajelor amintesc de chipul marilor actori care i-au interpretat de-a lungul timpului: Lucia Sturdza Bulandra, Alexandru Giugaru, Constantin Tănase, Dem Rădulescu, Grigore
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
frică decât de toate simbolurile religioase îmi este de ateismul fanatic. Mai încrâncenat decât al celor mai fanatici credincioși.Cel mai frică mi-e, mai exact, de oamenii care nu râd. E motivul pentru care eterna problemă a eternului cetățean turmentat nu știu, pur și simplu, cu cine să votez. Mă gândesc acum și la acei oameni cuminți, care nu s-au repezit în arenă, deși au în mod sigur o opinie, dar fripți cândva cu ciorba militantismului, simt probabil nevoia
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
impresionantul nostru nou stadion cu formula: „Bună seara, Budapesta!” Dar, și mai și, ceva ce depășește orice logică, o televiziune bască relatează întâmplarea a patru sute de suporteri ai echipei din Bilbao care, cu mintea în ceață, aidoma unor cetățeni prea turmentați, chiar s-au deplasat la Budapesta, sperând să vadă acolo meciul de fotbal care, în realitate, avea loc la București. Nimic de comentat. Și, pentru noi, nimic de înțeles: habar n-avem cum poate cineva să încurce Bucureștiul cu Budapesta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
Toamna trecută, filmând la Război pe calea undelor, am făcut un experiment. Într-un autobuz, am pus la difuzoare vechi emisiuni de la Radio Europa Liberă. Așteptam aduceri aminte, orice fel de reacții. Nu s-a produs nimic. Cu excepția unui cetățean turmentat, poate cam instabil psihic, care pretindea că a fost închis, nimeni nu a reacționat deschis. Cred că vina îmi aparține: nu a existat o relație clară, asumată de ambele părți aflate în fața și în spatele camerei. Stăteam acolo și pândeam, fără
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
fi creată oriunde în lume și trece în revistă galeria personajelor și ipotezele avansate de exegeții caragialieni, de-a lungul timpului, fiecare străduindu-se să justifice apartenența la universul antropologic național, cea mai amplă fiind cea legată de semnificația Cetățeanului turmentat. Autorul are dreptate când afirmă: "Firește, nu toți românii sunt bețivi precum Cetățeanul turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul" se afirmă citându-l pe Marian Popa, în recenta lui istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de exegeții caragialieni, de-a lungul timpului, fiecare străduindu-se să justifice apartenența la universul antropologic național, cea mai amplă fiind cea legată de semnificația Cetățeanului turmentat. Autorul are dreptate când afirmă: "Firește, nu toți românii sunt bețivi precum Cetățeanul turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul" se afirmă citându-l pe Marian Popa, în recenta lui istorie literară... "ajungând la concluzii dezolante." Văzându-l pe Ion Brezeanu, jucând în Cetățeanul turmentat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul" se afirmă citându-l pe Marian Popa, în recenta lui istorie literară... "ajungând la concluzii dezolante." Văzându-l pe Ion Brezeanu, jucând în Cetățeanul turmentat, scriitorul însuși crede că acesta este "simbolul unui popor întreg" (p. 26). Autorul apreciază în fiecare capitol al cărții că a pricepe mesajul creației caragialiene nu e un demers facil; cunoașterea întregii opere oferă prilejul înțelegerii ideilor, deseori ascunse. Răscoala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și imprevizibile. Norocul e prea puțin și lume prea multă. Norocul e mai schimbător ca Proteu..." (p. 133). Dincolo de aceste speculații mai mult sau mai puțin mitologice, există în opera lui Caragiale suficiente momente când motivul norocului este evocat. Cetățeanul turmentat își aruncă norocul în gârlă; pe Cațavencu îl părăsește norocul, acesta trecând de partea Zoei. Lefter Popescu, Anghelache, Zoe, Zița, protejatul din Lanțul slăbiciunilor etc. trăiesc sub zodia acestui cuvânt și a comicului stârnit de el. III. Caragiale abisal este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pavel. Înainte de a adormi, întins pe divan, mă uitai la el: sforăia alături, și drept cum era și lung, cu gura ușor întredeschisă și cu scufița ce trebuia să-i țină de cald, mișcată oblic pe frunte, semăna cu cetățeanul turmentat al lui Caragiale. Dar poate fiecare din noi arătăm așa în timpul somnului, măcar câteodată. Se gândea uneori la Statuia Libertății, ar fi vrut ca viața să-i fi fost un simbol, asemeni acesteia - ciudățenie aberantă, nemărturisită, grandoare la temelia modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Familia”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „Orizont”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Tomis”, „Tribuna”, „Urzica”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ziarul de Iași” ș. a. A făcut parte din conducerea revistelor „Scorpion” (1990), „Rampa și ecranul” (1990), „Cetățeanul turmentat” (1991), „Timpul” (1993-1995), „Scena și lumea” (1996), „Revista română” (din 1996). În 1994 a scos foaia umoristică „Sacoșa”. A alcătuit, ca „umorolog român”, o antologie de umor universal din secolul al XX-lea, Revelionul abstinenților (1996). U. este, indubitabil, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
inocent. „Vagabondul” ucide obscenul făcând dintr-un banal centru de panificație un fel de axis mundi. El este pe rând „haiduc”, sinucigaș privind „frânghia de la cer”, cerșetor așteptând în gări trenuri care nu vin, patetic neobacovian în anii ’90, „babuin turmentat” în căutarea somnului pierdut ș.a.m.d. Iconoclast și duios, revanșard și sfidător, insomniac și rebel, I. este un poet reprezentativ al generației sale. SCRIERI: Hârtie igienică, București, 1999; Manifest anarhist și alte fracturi, București, 2000; Mamijuana - Cele mai cunoscute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
cocoșelul tău care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică.”. Coținutul biletului Miței (pierdut de Nae și găsit de Pampon) și cel al scrisorii lui Tipătescu (pierdută de Zoe și găsită de către Cetățeanul turmentat) e cunoscut și de concubinul Înșelat (Crăcănel, ce e agresat de Pampon care-l crede Bibicul) și, respectiv, de Trahanache, soțul care Învață pe de rost textul scrisorii și i-l tălmăcește abil lui Tipătescu, aplicându-i un duș rece
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Știi...”, se confesează, justificându-și osteneala, și cerând clemență, domnul din Petițiune) ori căutând un amic („De atâtea ceasuri acuma bunii camarazi Îl caută, alergând prin Întunericul nopții de colo până colo, când În birje, când pe jos - degeaba!”). Cetățeanul turmentat Își explică oboseala cinstit: „Fă- Ți idee (sughite), de alaltăieri-seara până azi-dimineață s-o duci Într-un chef!...”. Câte un amic nu doarme din cauza unei măsele vinovate (Tomiță, din Duminica Tomii, „toată noaptea nu putuse Închide ochii din pricina unei măsele
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
identitatea, pe cel care l-a pălmuit), Pampon recurge nestingherit la același merchez. Pentru a supraviețui sunt Îngăduite, Într-o lume cu morală elastică și tranzitorie, și furtișagurile (până și Cațavencu, cel care falsifică polițe, subtilizează scrisoarea de la Cetățeanul turmentat), și chiar și șantajul, cu singura condiție a salvării aparențelor de onorabilitate. Se joacă de plăcere sau pentru a scăpa de plictis, când nu e vorba de interes pecuniar. Unii mai mereu câștigă (gajul fiind tertipul), alții pierd În mod
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Iată-i... La orice masă de la berării, birturi, cafenele, dacă sunt trei mușterii, unul desigur este un intelectual...”. Și, bineînȚeles, În funcție de local, și băutura e alta, alta decât emblematicul capuțin. Mitică cere Țuică, băcanul conservator face cinste cu Țuică, Cetățenul turmentat bea de toate: „CETĂȚEANUL: [...] Ba că dă-mi-o, ba că nu Ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o Țuică... un-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
prizonierul unor poncife critice (comparația dintre Negruzzi și Flaubert); fie scrierea autohtonă e prezentată ca excepție ireductibilă în opoziție cu opera străină, mereu raliată la o tipologie anume (e cazul lecturii la O scrisoare pierdută, unde eseistul exagerează importanța Cetățeanului turmentat). Astfel, deși cuprinde și interpretări plauzibile, cartea este alterată în esența ei de caracterul tezist. Din păcate, lucrurile nu se opresc aici, pentru că protocronismul lui P. va fi adoptat și transformat într-o armă de luptă ideologică de criticii din jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
iar în viața privată, tipul arivistului, lipsit de principii și de scrupule, care se conduce după dictonul lui Machia velli „scopul scuză mijloacele“. Faptele sale o dovedesc: falsifică o poliță pentru a primi împrumutul de la bancă, îi sustrage scrisoarea Cetățeanului turmentat, îi șantajează pe liderii politici locali, iar în final acceptă umil să conducă festivitățile de sărbătorire a victoriei adversarului său. La polul celălalt se situează Ștefan Tipătescu, încadrat de Garabet Ibrăileanu în tipologia juneluiprim. Cuvântul tip de la care este derivat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
punctul culminant al piesei) este urmat de arestarea lui Cațavencu, care provoacă o încăierare generală - metaforă scenică a unei lumi haotice, absurde, violente, dominate de prostia agresivă, de tirania beției de cuvinte, justificând ironia lui Tipătescu, care îi spusese Cetățeanului turmentat: La alegători ca dta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu (apăsând), onorabilul d. Cațavencu! Profitând de învălmășeală, Cațavencu se sustrage arestării, dar pierde pălăria sub căptușeala căreia ascunsese scrisoarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu (apăsând), onorabilul d. Cațavencu! Profitând de învălmășeală, Cațavencu se sustrage arestării, dar pierde pălăria sub căptușeala căreia ascunsese scrisoarea. Aceasta este găsită de către Cetățeanul turmentat, care o înapoiază andrisantului, adică Zoei. Finalul vesel, specific comediei, marchează stingerea conflictului și încheierea relației antagonice dintre cele două personaje. Astfel, la festivitatea de sărbătorire a candidatului ales, Cațavencu îl roagă pe Tipătescu: Să mă ierți și să mă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
putere (Zoe, Tipătescu, Trahanache) cu publicarea unei scrisori compromițătoare. Evenimentele se desfășoară într-un orășel de munte în jurul unei scrisori de amor pe care o trimise Tipătescu doamnei Zoe Trahanache, iar aceasta o pierduse. Scrisoarea a fost găsită de Cetățeanul turmentat și de la acesta a fost furată de Cațavencu, politicianul care o folosește ca armă de șantaj. Zaharia Trahanache este un "încornorat" naiv, imaginându-și scrisoarea o plastografie, dar este abil în a trage sforile în politică. La fel de priceput este și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încornorat" naiv, imaginându-și scrisoarea o plastografie, dar este abil în a trage sforile în politică. La fel de priceput este și Cațavencu. Într-o învălmășeală, acesta din urmă pierde pălăria în care se afla scrisoarea, este găsită din nou de Cetățeanul turmentat și adusă "adrisantei", doamnei Zoe. Politicienii trebuie să susțină candidatul propus de centru, pe Agamiță Dandanache, iar Cațavencu, în lipsa scrisorii, se mulțumește să conducă manifestația în onoarea celui ales. Farfuridi și Brânzovenescu sunt gata oricând de trădare, "dacă interesele partidului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Un personaj interesant este polițaiul Ghiță Pristanda, care a învățat, de la soția lui, să fie diplomat în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
execută, însoțind mișcările de ticuri verbale ("curat..."), cuvinte pronunțate incorect ("renumerație", "famelie", " momental", "bampir"). Din rațiuni pragmatice, se preface a fi docil, servil, acționând în numele comandamentului suprem: " datoria". Într-o societate în care valorile au fost răsturnate, rătăcește, dezorientat, Cetățeanul turmentat. El este onest, nu are pretenții și aspirații politice și așteaptă disciplinat să voteze; găsește o scrisoare cu care "tulbură apele", fiind furată de Cațavencu, dar tot el asigură liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia "O scrisoare pierdută
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița); raisonneurul (Nae Ipingescu, Brânzovenescu); funcționarul servil și lingușitor (Ghiță Pristanda) după Pompiliu Constantinescu. Comicul de nume sugerează o trăsătură dominantă, un caracter: Zaharia Trahanache amintește de zahariseală (ramolisment); trahana (cocă moale); Ștefan Tipătescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]