132 matches
-
ce vreți de la mine duhuri ale nimicului colțuroase priveliști ca niște dinți cariați doi cocoșați mă urmăresc : unul o poartă pe stânga altul pe dreapta și-s mereu împreună ca acele ceasului acum s-ar putea să mor într-o tutungerie în miros de țigări de foi și de lapte cald ori în poiana premiului nobel lângă fluturii chirciți pe-o grămadă de bălegar 4 Lacul Bled liniștea lui care mă poate ucide mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
mărunțișuri, țigări proaste, chibrituri, ziare din Piața, desigur, Chibrit) Femeia neagră se alungește printre pietre și îmi întinde miezul încremenit în dulce, de papaya! ... în magazia de cărbuni Maia s-a spânzurat. Plângea bunica, ofilită, mică, cu mărgele multe, peste tutungeria din Piața Chibrit ... Plătim mândria din primii ani de școală "bunicul este ceferist și toți băieții lui sunt membri de partid!" Cum se aprinde (ah allumette), cum se stinge acest timp ce m-a trăit ... pământul roșu umed, limba aspră
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
topea în gură mai bine decât untul. De coteai spre Calea Moșilor, dădeai de-o mare plăcintărie a unui sârb, care, pe lângă produsele de patiserie, oferea iaurt din oale mari de pământ, iaurt țapăn, de-l tăia cu cuțitul. O tutungerie simandicoasă - unde puteai găsi nu doar produsele tabacului, ci și ziare, reviste de tot felul -, despărțea zona alimentară de cea industrială, cu acel îmbietor magazin universal "5000 de articole", ce te îmbrăca din cap până-n picioare, pentru toate anotimpurile, pentru
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
aibă dreptate? * Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini, de un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați, iuți, cu cozile foarte subțiri și lungi. Acum, după masă, e
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
din trei în trei zile doctor honoris causa; și maică-mea speră s-ajung doctor în litere s-o vindec de plămîni - n-am ajuns. Te invidiez că ți-ai luat înapoi prăvăliile; Ezra Pound visa și el o mică tutungerie - n-a avut parte. Cînd anafura mucegăiește trebuie îngropată cît mai adînc să n-o scurme șobolanii sau cîinii, deși, la inflația asta de îngeri, ce mai contează un șobolan cu aripi sau un cîine în zbor? Pe la noi însă
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
niciodată din românia tata nu va pleca niciodată din românia dacă mori nu vei mai pleca niciodată din românia șampoanele pe care le adun din băile hotelurilor tale, europa au toate același parfum ca apa de colonie mărgăritar cumpărată din tutungerii nu înțelegi că lucrurile nu-s chiar atît de diferite acolo unde tu nu vei mai ajunge? * istoria e o bucată de zid într-un oraș din centrul europei istoria e un colț într-o fotografie în fiecare aurolac jerpelit
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
și sfârșitul carierei sale. Ca atâția alții, după mărire, și Eugen Alimănescu a cunoscut dizgrația, decăderea: dat afară din miliție, exclus din partid, ajuns după gratii, îl regă- sim în anul 1954, domiciliind undeva în București, obscur gestionar la o tutungerie. Din sumar În revista ARGEȘ (nr. 4, aprilie), lăudabil, poetul Mircea Bârsilă scrie despre recentul volum antologic semnat de unul dintre colegii săi de generație, Marian Drăghici, a cărui carte a fost elogiată și de revista noastră prin textele semnate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
mai stat astăzi la masă?”... Inainte de a intra în examen,un student a primit o misiune din partea unui coleg,care ieșea din sala de curs.Să cumpere din banii unui profesor un pachet de țigări.A alergat la o tutungerie.Când s-a întors,a fost invitat în sală. A tras un bilet de examen de pe masă.A citit numărul: ”13” .Ghinion!Asistentul l-a încurajat. In timp ce lectura biletul cu numărul fatidic,profesorul a exclamat retoric:”Oare,unde
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
entuziasmantele experiențe pe șoseaua de centură. Zoffi, "eroul modern" din cea de a doua povestire este, în schimb, extrem de serios și, în felul lui rudimentar, un meditativ. Așa era pe băncile școlii și așa va rămîne pînă la sfîrșit, în tutungeria pe care o administrează după moartea tatălui și cînd își derutează clienții pensionari, propovăduind platonismul, în interpretare proprie. În jurul lui gravitează cîțiva prieteni mai mult sau mai puțin ciudați, între care un fost profesor de filosofie concediat din cauza alcoolismului. Privind
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
ciudați, între care un fost profesor de filosofie concediat din cauza alcoolismului. Privind casele, oamenii, mașinile, norii de pe cer și punîndu-și întrebări,"eroul" ajungea la concluzia că "nu avea nici o legătură cu ceea ce vedea, nici cu discuțiile la care asista în tutungerie, cu mama lui sau prin oraș. Aceasta deși vedea bine că toți ceilalți merg la tîrguit, își rezolvă problemele, se curtează, se iubesc, se despart, se trag pe sfoară, își taie unul altuia beregata, mor...". Spre deosebire de alienații unui Moravia, de
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
etc. Vizita lui și a nelipsiților lui amici la o celulă muncitorească de cartier, încheiată lamentabil, scoate și mai bine în relief nivelul la care se situează și unii și alții. Frecventată de pensionari și mai confuzi decît cei din tutungeria lui Zoffi, dar recurgînd la un limbaj diferit (contradicții, gîndire dialectică, ideologie reacționară, luptă de clasă, lupta intelectualilor împotriva forțelor reacționare, liberali de doi bani), celula din povestirea lui Celati surprinde căderea în derizoriu a unui fenomen cîndva meritoriu, tratat
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
au înțeles și ei. E douăsprezece a zis Lazăr. Stau pînă la patru, că la cinci se schimbă portarul de la cămin și nu mai pot intra. Un pachet nou! I-a fost adus pachetul: nou, cum se cumpără de la orice tutungerie. L-a desfăcut și, încet, tacticos, a dat carte după carte, să le controleze. La ora patru s-a ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că rolul fetei brunete și subțiri a fost interpretat de mama, pe-atunci în vârstă de 18 ani, iar cel al tipului scund și clăpăug de tata, care tocmai se certase cu tata-mare și, neavând unde dormi, înnopta într-o tutungerie, pe-o saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile tulburi și îndepărtate de dinainte de nașterea mea, s-a mai petrecut un fapt (deloc de ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stat o oră, pe ceas, fără să fie Întrebat ce dorește. Este foarte adevărat că și cetățeanul era dat dracului deoarece el nu dorea nimic. Dar nici așa desconsiderare nu se poate tolera. Așa că Doamna de la Alimentara va trece la tutungerie unde oamenii sunt mai hotărâți și se evită cazurile de indisciplină și atitudine dezinteresată În servici față de clienți. Și, o ultimă schimbare, ca să nu vă plictisesc: buticul meu va avea o firmă nouă. Mi se face chiar acum la „Drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum făcuse și „generalul” și Îi Întrebă dacă mai găsește pe undeva ziare. La tutungerie, să trăiți, veni răspunsul, cum ieșiți imediat pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum făcuse și „generalul” și Îi Întrebă dacă mai găsește pe undeva ziare. La tutungerie, să trăiți, veni răspunsul, cum ieșiți imediat pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă o dată mai scurt de data asta și, ducându-și palma stângă la gură, trecu mai repede peste cronicile muzicale, de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deloc pe Ceasornicar. Și doar venise de zeci de ani în târg; se bucuraseră, atunci, că aveau un meșter de ornice; știa să repare și cutii muzicale. Cel venit, burlac, nu ieșea niciodată la plimbare, nu mergea la birt, la tutungerie, la nunți, la popicărie ori la înmormântări. Când - într-un târziu - își luase nevastă, se știe cum se isprăvise povestea. Din zori până-n seară, meșterea arcuri și rotițe; în răstimpuri, ieșea în curte pentru a-și admira hulubii ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
33 de ani și zece luni. Am făcut-o în „regie proprie” (pe banii mei, adică), astfel încât am ars etapa concursurilor de debut. Pe data de 8 iulie 1976, în jurul orelor 6 PM, când împlineam vârsta amintită, intrând într-o tutungerie în care se găseau și ziare, am dat de „Gazeta literară”. O cumpăr, o întredeschid, sau, mai curând, ea se întredeschide la pagina lui Nicolae Manolescu, - pe care pot citi, în diagonală (și nu fără un nod în gât) aceste
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
condiții oricât de complicate. Iar când nu sunt complicate, Alex. Leo Șerban le face să fie!) Exemplar e, din acest punct de vedere, Lisboa III. Urmăriți-i numai textura: „Lisboa/ cu cizmăriile tale/ cu băcăniile tale/ cu tinichigeriile tale/ cu tutungeriile tale/ cu farmaciile tale/ cu drogheriile tale/ cu pastelariile tale/ cu patiseriile tale/ cu prăvăliile tale cu fermoare/ cu ferometalele și feroneriile tale/ cu florăriile tale și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
fermoare/ cu ferometalele și feroneriile tale/ cu florăriile tale și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurându-se cu greu/ printre...” Iar acum începe textura texturii: „cizmăriile/ și băcăniile/ și tinichigeriile/ și tutungeriile/ și farmaciile/ și drogheriile/ și pastelariile/ și patiseriile/ și prăvăliile tale cu fermoare...” Și, după un spațiu, încheierea tuturor nodurilor: „Lisboa/ ca o floare/ de aluzejo și fier forjat.” (p. 86) Nu-i singura dată când imaginea centrală a unui
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
la care se referea uneori în poeziile și povestirile lui. De Campos auzise vag despre Borges, dar literatura acestuia nu-l prea interesa. Îndărăt la Lisabona Cititorii familiarizați cu poezia lui Pessoa își amintesc, probabil, de un poem despre o tutungerie, scris de heteronimul lui Pessoa. Alvaro de Campos, desigur, cu mâna lui Pessoa. De Campos era un fumător inveterat (exact ca Pessoa), dar nimeni nu știa că țigara nu era decât un apendice agreabil, atașat la un joc magic. Esența
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]