5 matches
-
de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ura să poarte marfa sănătoși. Îi mergea repede gura: - Cu ce să vă mai servim? Marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin? - O cămașă de gata, ceru Stere, dar mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o scrisoare ceva mai groasă, cu poșta din zilele următoare". Scrisoarea "ceva mai groasă" era un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunt întotdeauna la locul lor și capătă o deosebită semnificație prin întrebuințarea cu sens propriu sau metaforic, dar mai ales atunci când devin epitete. Într-o mică măsură, la Nicolae Labiș se poate vorbi și de crearea unor cuvinte noi, ca: tutunie, cenușit: „În locul lor sosiră cu negri maci în minți Femei întunecate cu gura tutunie.” ( Pierderile) De asemenea, sunt frecvente situațiile când de la substantive poetul formează verbe, creații proprii, în cele mai dese cazuri după modelul popular. Astfel, întâlnim: a șănțui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
propriu sau metaforic, dar mai ales atunci când devin epitete. Într-o mică măsură, la Nicolae Labiș se poate vorbi și de crearea unor cuvinte noi, ca: tutunie, cenușit: „În locul lor sosiră cu negri maci în minți Femei întunecate cu gura tutunie.” ( Pierderile) De asemenea, sunt frecvente situațiile când de la substantive poetul formează verbe, creații proprii, în cele mai dese cazuri după modelul popular. Astfel, întâlnim: a șănțui - șanț, a se arici - arici, a mozaica - mozaic, a pomăda - pomadă. „Mozaicată-n vesele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]