48 matches
-
a situat în afara națiunii mîndre și prudente, expunîndu-se disprețului public, compromițînd cu acest prilej și noțiunea de intelectual în România". Nu mai puțin culpabil i se înfățișează Eugen Jebeleanu, în jocul său reversibil de la normalitate la anormalitate: " S-a plimbat, ușure, cu pași de cocor, cocostîrc și bărzoi prin smîrcuri, a înghițit broaște, șopîrle și șerpișori, fără să-i vie greață, și-a preumblat divina făptură de estet neronian și insensibil, cînd la Tokio, cînd la Paris, cînd la Roma și
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de protecție a secretelor: "O zână veni din pădure/ Cu cheile zăngănind ușure" etc.). De fapt, stepa, cheile, pustiul existau și în Poem și Baladă din anii 1939-1940, fiind regăsite după patru decenii. Modele culturale sunt luate frecvent ca pretexte poetice: Oscar Wilde, Rembrandt, Cântecul lui Roland, insula Noa-Noa a lui Gauguin, antichitatea
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Emil Brumaru Dacă vrei să mă iubești, Vino-n gară la Belcești Căci te-aștept cu trei calești. Prima o să-ți poarte trupul Pe care la noapte rupu-l Fără nici un pic de scrupul. A doua, cea mai ușure, C-un cal pag și roata-n mure, Rochia o să ți-o fure. Iar în ultima caleașcă Voi sta eu, suav și fleașcă, Bîndu-ți sufletul din ceașcă.
Cîntecel de gară dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11454_a_12779]
-
beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n ... Citește mai mult Sub teiul tău, în primăvară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cupa florilor beau rouăcu gust de tainică „Dorință”.Sub teiul tău, în miez de vară,purtând povara dorului,înmiresmați aburi de „ Doină”umplu pădurile de fagiși pân’ spre seară-n cânt șoptit,spre-a nu trezi în crânguri cucii,doinesc „ușure” dintr-un naitristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboarăca o plutire de egretăși creionează un conturde „Vultur”exilat pe-o stea,un râu săltând din piatră-n ... II. VISCOLIRI DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2141
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
tărie să-l absoarbă, să-nghită mașturul, să-i umble jignița. Beiul leuprados îi dă atunci să-și răsfețe gura-i hămesită cu rămâniacul cel menit. Îl dezmiardă cu preadulci sărituri și-l mângâie cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
iubire și, în general, de o afecțiune, pozitivă, - excluzând, iarăși, capra. Și aici tot Tudor Arghezi, care e numai poet, ne dă soluția. Cităm din nou, din memorie, - și dacă greșim ceva, să fim iertați. ..." Am luat ocara și torcând ușure, Am pus-o când să-mbie, când să-njure..." ș.a.m.d. Arghezi e buncu uitucii. Inversăm drumul acelei ure, făcând-o să umble după...mure... în voia ei, pentru că nicicând nu știm unde poate să ajungă. * Dar să lăsăm
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare? ce întrebare haioasă, ușure, ca un hohot inutil de râs, te pișcă scurt și rapid ca o muscă țețe pe care nici n-o mai vezi. o, dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trovai,/ dirò de l’altre cose ch’i v’ho scorte” Marian Papahagi: „În miez de drum când viața ni-e-mpărțită/ mă pomenii în beznă-ntr-o pădure/ de era dreapta cale rătăcită./ Ah, să spun cum era nu-mi e ușure / pădurea păduroasă, aspră foarte,/ ce-n gând presară iarăși spaime sure. / Amară-i că puțin o-ntrece moartea: / dar ca s-arăt ce bine-n ea aflai/ voi spune ce mi-a scos în cale soartea” Eta Boeriu: „Spre-amiaza vieții
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
bineînțeles. Vasăzică, talentul ieșit din comun al lui Gheorghe Crăciun s-a sprijinit pe o tenacitate la fel de formidabilă. Avea un veritabil „cult” al muncii: tot ce făcea făcea cu o mare seriozitate, chiar și cînd era vorba despre lucruri mai „ușurele”, de luat în glumă, sau despre ocupațiuni cotidiene, banalități, corvezi inevitabile. Iar meseria de scriitor însemna pentru el, deasupra a orice altceva, devoțiune, travaliu tenace, continuu, în conformitate nu doar cu un „cult”, ci și - mai exact spus - cu o
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
pe o frunte de hipopotam. Râul suspină, pinii se-nclină, Pasărea cântă sus, ocarină, Saltă și mânjii, fluturi subțiri, Numai iubita nu-i nicăiri. Ea e în toate, buze și sâni Cresc peste lanțul munților spâni. Naltă e talia, pasul ușure, Simți cum te pierzi, te urmează o pădure, Înveselindu-te, calcă pe jar Să te-nfrățești c-un bestiar, Astfel te mângâi, prea e uman Timpul, tu nu poți să-l prinzi în arcan. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: ARCAN / Boris
ARCAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360262_a_361591]
-
bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată ușure în cerneală. Dacă acei care astăzi dorm atât de profund cu capul pe perne de puf și-ar da seama pe ce dorm ei de fapt, toți ar avea coșmaruri. Din păcate însă, aproape nimeni nu are curajul să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ieși din han, se lăsă o tăcere de început de leat. Toți erau stânjeniți, și călugării, și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i cât acolo păroasele-i piciorușe. Zgomotul loviturii îl trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Evadare E pe-aici atâta vară, C-aș dori să fiu la țară, Aș dori să uit asfaltul, Să admir din nou înaltul. Să merg iarăși prin pădure, Frunza freamăte ușure. Grauri , gaițe și presuri, Basme, vechi povești, eresuri. După umbră să știu ora, La-ndemâna tuturora, Clipa să-și suspende zborul Șisă murmure izvorul. Bat potecile alene, Din poieni culeg catrene, Vântur frunzele uscate, Pace și singurătate. Lapidar și analitic
EVADARE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355913_a_357242]
-
viață, mai vânătă, mai stinsă În burgul vechi de care îmi legai Adolescența mea trudită și învinsă - Năvod de stele, vis și putregai. Îmi pare toamna mai fără conture Cu miros de rășini și de inert Decât altdată barca ei ușure Ce reteza nădejdile pe sfert. Alți oameni defilează pe’nserare Ca să-și înghită porția de timp. Burghezi mărunți, ei nu duc în spinare Nici besne mari, nici țăndări din Olimp. Încătușat pe-o rână în restriște A amuțit și parcul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Evadare E pe-aici atâta vară, C-aș dori să fiu la țară, Aș dori să uitasfaltul, Să admir din nou înaltul. Să merg iarăși prin pădure, Frunza freamăte ușure. Grauri, gaițe și presuri, Basme, vechi povești, eresuri. După umbră să știu ora, La-demână tuturora, Clipa să-și suspende zborul Și să murmure izvorul. Bat potecile alene, Din poieni culeg catrene, Vântur frunzele uscate, Pace și singurătate. Lapidar și analitic
EVADARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357051_a_358380]
-
am preschimbat în miere“. Eugen Lovinescu a sesizat capacitatea poetului de a transforma zdrențele în muguri și coroane, iar veninul, în miere. Acest contrast lexical în expresia poetică pe care poetul o continuă în Testament: „Am luat ocara și torcând ușure / Am pus-o când să îmbie, când să înjure, / Am luat cenușa morților din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră“, ilustrează mesajul poeziei. De altfel, în strofa următoare, autorul sublinia tocmai rolul poeziei de a demasca „stăpânul ca
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de durerea mea, voi fi ușure, o iasmă a disperărei mute, pînă-mi vei zice că nu-i adevărat ceea ce-ai zis... Spune, te cred... minte, te cred... Este așa... tu spune că nu-i așa... Voi fugi apoi, voi duce pustiurile sufletului în pustiurile pământului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tu taci, hienă... cadavrul unui suflet disperat este dulce, nu-i așa? [SCENĂ] [MAGDALINA-]ADINA Da, am omorît-o, fiindcă te iubeam... te iubesc... Mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de crima mea... voi fi ușure ca [o] binecuvântare... ușure ca un blestăm. [MIRON-]ȘTEFAN Spune... mă iubești?... Mă iubești tu...? [MAGDALINA-ADINA] Te iubesc. [MIRON-]ȘTEF[AN] Atâta așteptam ca să am dreptul d-a te omorî. [A C T U L IV] La fine sau și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui suflet disperat este dulce, nu-i așa? [SCENĂ] [MAGDALINA-]ADINA Da, am omorît-o, fiindcă te iubeam... te iubesc... Mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de crima mea... voi fi ușure ca [o] binecuvântare... ușure ca un blestăm. [MIRON-]ȘTEFAN Spune... mă iubești?... Mă iubești tu...? [MAGDALINA-ADINA] Te iubesc. [MIRON-]ȘTEF[AN] Atâta așteptam ca să am dreptul d-a te omorî. [A C T U L IV] La fine sau și în actul IV la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi elaborat la deplină viață individuală, sau viața individuală domină cu paguba idealităței și a universalităței. În cazul întîi îi sunt sustrase caracterului rădăcinele din cari-și trage el nutrimentul pentru esistența sa în parte (particulară), corpul eteric e prea ușure și liber și nu ne ascunde neci o trăsură mai precisă, neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate a cugetului atât de predomnitoare, care n-au reușit de-a deveni oameni (... ), apare așadar personalitatea ce-a devenit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orce esces de felul acesta, spre a reașeza elementele în deplina lor puritate. O dirigență care nu merge la actor cu cercetarea până-n temei aceea nu-și împlinește deloc misiunea sa. O instrucțiune complectă va arăta până și cel mai ușure consunet și va trata literile după valoarea lor absolută. Multe apucături artificioase se pot întrebuința aicea cu succes. Schimbarea sunetelor se va putea ridica ușor prin o pronunțare din început marcată a literelor cerute, lucru care devine apoi obicei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
l, parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora corespund cu aspirațiunea următoare sunetul palatinal k, sunetul limbal t și sunetul labial p. Ceste din urmă pot acuma să esperieze modificațiunea cumcă, esprimate cu o ușure aspirațiune a organului ce le produce, ele prin asta se-nmoaie. Așa trec sunetele aspre palatinal, limbal și labial k, t, p în sunetele moi g, d, b. Pentru că aste din urmă împărtășesc cu cele dentîi originea lor din același
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
volubilitatea poate să producă o pronunție ușoară, repede și totuși auzită cu deplina ei preciziune. Cea mai [mică] greutate văzută întru învingerea unui sunet, cea mai mică siluire a elementelor vorbirei aduce la moment un element conturbator în cursul cel ușure al conversațiunei. Fără volubilitate, or vorba capătă accente prea tari, prea multe contraste și prea multă intenționare (Absichtlichkeit), sau ea sacrifică cursului vorbirei preciziunea și chiaritatea sensului. Spre formarea tonului de conversațiune vom recomanda actorului astfel de piese în cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]