8,927 matches
-
exilatul imperial al Romei severe. Ce să mai zicem de Timișoara... Las Brașovul, drag mie, la urmă. Dinadins, ca oricare ființă la care ții, și pe care din politețe n-o pui în frunte. Numai dacă aș aminti de legenda ucenicului împins în gol, de pe acoperișul Bisericii Negre în construcție, de meșterul zidar hapsân, incapabil să suporte o critică. Ucenicul susținea cu glas tare și fără să se lase intimidat de șefi că zidul bisericii nu era drept. Zidul, pe terminate
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
oricare ființă la care ții, și pe care din politețe n-o pui în frunte. Numai dacă aș aminti de legenda ucenicului împins în gol, de pe acoperișul Bisericii Negre în construcție, de meșterul zidar hapsân, incapabil să suporte o critică. Ucenicul susținea cu glas tare și fără să se lase intimidat de șefi că zidul bisericii nu era drept. Zidul, pe terminate, trebuia refăcut. Atunci, meșterul, enervat și neacceptând să fie contrazis, i-a făcut vânt ucenicului de pe schele, iar băiatul
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
să suporte o critică. Ucenicul susținea cu glas tare și fără să se lase intimidat de șefi că zidul bisericii nu era drept. Zidul, pe terminate, trebuia refăcut. Atunci, meșterul, enervat și neacceptând să fie contrazis, i-a făcut vânt ucenicului de pe schele, iar băiatul se prăbuși în hău... Eu cred că asta ar fi definiția ce ar putea fi adusă continentului numit Europa, ca și civilizației în general: teritoriul unde este admisă critica și unde totul înaintează pe temeiul afirmației
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
și unde totul înaintează pe temeiul afirmației adevărate și căreia nu i se poate opune nimic fals. Ideea aceasta, Consiliul Europei ar fi găsit-o la Brașov și n-ar fi greșit propunând ca simbol al ei statuia mică a ucenicului martir ce se poate vedea în partea de sus a Bisericii Negre. Să nu uităm că la Sibiu, în anul 1554, a apărut prima carte românească tipărită, Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța adresată judelui din Brașov, de legendarul
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
al reveriei" despre cum nu te plictisești în Capitală. Urmează Constantin Bacalbașa, cu amintirile lui de brăilean care-a tras pe uscat, autorul unei duioase istorii despre orașul care nu mai e la fel. Apoi Ion Alexandru Bassarabescu, despre bucuriile ucenicilor de prăvălie și despre paradele ofițerești. Șerban Cioculescu, emoționat cum nu-l aflăm în critică, exersîndu-și exegezele pe poezioarele de stradă, banale, dar atît de catchy: ,am citit de atunci prea multe cărți, m-au emoționat nenumărate figuri, întîmplări și
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-a stîrnit prin incantația sa în răspăr, aidoma unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din dos am ieșit/ Mă fugăresc prin cojile apei, mă aleargă prin mit" (Cavaler sfîșiat). Detestîndu-și nesatisfăcătoarea ipostază spirituală, urîndu-și eul la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
să mai candideze", a rostit fără să clipească premierul, de parcă sondajele s-ar autogenera!) există de multă vremea în mintea celor mai nesătui dintre toți stăpânii țării, de la fanarioți încoace. Deocamdată, Ion Iliescu a respins aberanta propunere a fostului său ucenic. Nu din instinct democratic, cum probabil am fi tentați să credem. Ci pentru că o astfel de propunere n-ar avea, pur și simplu, cum să treacă prin parlament. Oricât s-ar opinti pesedeii, oricât de autoritar îi controlează pe U
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
2000 a primit premiul Academiei Franceze pentru Terasă la Roma, roman ce urmează să apară în colecția "Cartea de pe noptieră" a Editurii Humanitas. Capitolul I Meaume le spuse: "M-am născut la Paris, în anul 1617. La Paris, am fost ucenicul lui Follin. Al lui Rhuys Reformatul, la Toulouse. Al lui Heemkers, la Bruges. La Bruges iubeam o femeie, iar fața mi-a fost în întregime arsă. După Bruges, am trăit singur. Timp de zece ani am ascuns un chip hidos
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
s-au întîlnit față în față. S-a petrecut într-o minusculă capelă laterală. Un ungher înghețat, în marele spital din Bruges. E frig. Penumbra zidului de susținere îi învăluie. Slujnica stă de pază. În fața fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
merge după crîmpeiul de noapte în care se afundă. Un bob de strugure se umflă și plesnește. La începutul verii prunele renglote crapă. Cine nu e cuprins de iubire cînd copilăria plesnește ca un fruct?" Ea spune: "Nu știu." Meaume, ucenicul lui Johann Heemkers, merge după lumină, după lumînare și după degetele roz, merge după slujnică, după umerii luminați, de-a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă de tîrgoveț
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
acidul. Bărbia, buzele, fruntea, părul, gîtul lui Meaume sînt arse. Fiica judecătorului e atinsă la mînă. Urlă. Durerea fiecăruia este atît de vie că urlă cu toții. Meaume este dus la meșterul său. Heemkers cheamă un medic care-l îngrijește pe ucenic. Ochii n-au suferit leziuni. Dar fața e toată o rană. Mai tîrziu, rănile se umplu de puroi. Suferă ca un cîine. Cînd febra îi trece, vrea să reia legătura cu fiica judecătorului. Se duce s-o caute pe slujnică
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
fiicei lui Jakob Veet Jakobsz. La insistențele lui Jacob Veet Jakobsz, al cărui apropiat este, marele Heemkers (fără a-i ascunde lui Meaume presiunea la care îl supune magistratul care face aproape ce vrea în orașul liber Bruges), îi cere ucenicului să renunțe la fiica prietenului său. Vanlacre e condamnat la o amendă. Heemkers îl convinge pe ucenic să accepte suma fixată de judecător. Meaume încasează banii. Tînărul gravor pare aproape senin, deși trădarea fiicei judecătorului și tăcerea ei continuă să
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
fără a-i ascunde lui Meaume presiunea la care îl supune magistratul care face aproape ce vrea în orașul liber Bruges), îi cere ucenicului să renunțe la fiica prietenului său. Vanlacre e condamnat la o amendă. Heemkers îl convinge pe ucenic să accepte suma fixată de judecător. Meaume încasează banii. Tînărul gravor pare aproape senin, deși trădarea fiicei judecătorului și tăcerea ei continuă să-l chinuie. Și-a reluat lucrul în atelierul lui Heemkers. Își lăcuiește plăcile de cupru prin tamponare
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
sînt azi studiați în Facultatea de Litere. Iar din grupul lor, Radu Petrescu, deși evaluat superlativ, pare să fie și cel mai îndepărtat de ceea ce presupune largă audiență. Radu Petrescu nu și-a înrămat nicioată un jurnal în rama atrăgător-didactică Ucenic la clasici, așa cum a făcut Costache Olăreanu, nu a produs nici spectaculozități comic-livrești de tip Ingeniosul bine-temperat ca Mircea Horia Simionescu, nu a avut nici activități care să-i aducă notorietate de editor super-specializat ca Petru Creția. înglobînd toate acestea
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
după Luca, aceea a opțiunii salutare făcută de Maria cea dornică de cunoaștere, sora ursuzei și robotitoarei Marta. Manualul războinicului luminii se deschide cu un motto din aceeași Evanghelie, care definește explicit raportul maestru-discipol și măsura valorii fiecăruia: Nu este ucenic mai presus decât învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său." (Luca, 6, 40) Dincolo de reperele creștine declarate ale textelor lui Coelho, se poate vorbi și de un sincretism spiritual, greu de evitat în spațiul brazilian, zonă
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Maria cea dornică de cunoaștere, sora ursuzei și robotitoarei Marta. Manualul războinicului luminii se deschide cu un motto din aceeași Evanghelie, care definește explicit raportul maestru-discipol și măsura valorii fiecăruia: Nu este ucenic mai presus decât învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său." (Luca, 6, 40) Dincolo de reperele creștine declarate ale textelor lui Coelho, se poate vorbi și de un sincretism spiritual, greu de evitat în spațiul brazilian, zonă a interferențelor de tot felul, în care Sfânta
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
mare, la care dădeam și eu, des, în schimbul câte unei napolitane, ori rahat sugiuc, turcesc; nu se compară cu ăl românesc. Când Garabet prăjea cafeaua, Urziceniul se umplea de mirosul oriental și de un norișor vânăt. Eram, dacă vreți, un ucenic, binevoitor, al armeanului poliglot. Manivela, roata aparatului de râșnit, era lustruită de palmele generațiilor de antecesori, căci era o mașină veche de tot, din cele care, la orice ar sluji, au "un aer julvernian", zic acum. Ce mai știam eu
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
pentru femei căsătorite. Întîlnirile fundamentale creează de fapt sistemul care ordonează destinul și adună, împreună, energiile, vibrațiile, dinamismul, spiritualitatea. Maeștrii stimulează, acolo unde depistează că este cazul, încrederea în sine, deschid ușile cunoașterii, arată drumul posibil al împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul acelora care-și asumă responsabil acest traseu. În 1995, grupul despre care vorbeam a pus la cale apariția revistei Atipon (tipon s-ar traduce prin a tipări), numai cu și despre artiști. Principiul este să
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
ar putea să se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
corporațiile tipografilor, la editori, librari și la toți cei care "materializau" cultura... În edict, se constată: Se tipăresc foarte puține scrieri bune... încât putem spune că este un fel de rușine... etc. etc. Este înfierată energic mizeria profesiunii tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată înfloritoare în secolele trecute. În sinea lui, edictul seamănă leit cu orice alte decrete ale României contemporane... Este singurul aspect, mizerabil, de comparat cu domnia Regelui-Soare. În
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
-lea, al lui Matthew Arnold. Situația se complică prin amestecul unei mentalități de putere. Anumiți intelectuali apuseni, nu se sfiește a sublinia autoarea noastră, împărtășesc încă porniri autoritariste ("travestiuri medievale"), care le forjează o mască de "stăpîn", în opoziție cu "ucenicul vrăjitor" din Răsărit, care le subtilizează uneltele și le pune în primejdie edificiul socio-cultural. Fenomenul negativ cel mai grav din sfera non-occidentală este fundamentalismul. Pe cînd discursul post-modern are audiență, în speță, în mediul satisfăcut de sine al învingătorilor, discursul
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
un sistem de vase comunicante. "Legătura ombilicală", de mai multe ori destăinuită în Studiul introductiv de Barbu Cioculescu, de "faptul banal" de a fi recunoscut în personajul liricii mateine, pe autorul său. "Asemănarea tipologică" detectabilă în personaje, confidentul din Remember, ucenicul din Craii de Curtea-Veche, pornirea fiecăruia pe panta confidențelor, de la Pașadia și Pantazi la Conu Rache din Sub pecetea tainei, imaginile versurilor transmise uimitor de original prozei. Straturile de filtrare ale sensibilității imaginii: imaginea din oglindă, răsfrângere a spațiului exterior
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
asupra acestui encomium la adresa lui Iosif al II-lea, căci ăsta este cuvîntul lui Horea, și dacă n-au nici un dubiu în privința autenticității lui. Faptul de a fi fost rostit în cadrul Lojii masonice vieneze arată că Horea nu mai era nici ucenic, nici calfă, avînd gradul III, căci altfel n-ar fi fost îngăduit să vorbească. Textul din Litere nu e absolut impecabil retranscris în română (de pildă, prepoziția de nu era rostită de Horea die, ci ghe, ca în Ardeal), dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
voi înceta să spun, scrie Dan Ciachir, că rolul de ferment, rodul sacerdotal de mărturisitor al tovarășilor săi de idei, valorează mai mult decît opera scrisă a lui Noica. Iar filosoful nu s-a limitat la atît: și-a pus ucenicii în legătură directă cu Cioran și cu Eliade (dovadă Epistolarul). Căci, în cele din urmă, nu programul lui Noica utopic și încîlcit a triumfat - mă refer la antrenoriat și la... "cultura de performanță" -, ci refacerea punții și regăsirea sursei originare
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
pentru alura sa „părintească” față de învățăcei (astfel ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea pe sine ci pe student. Aflat în mijlocul și nicidecum în centrul ucenicilor săi, avea față de aceștia un aer părintesc în sensul bun al cuvîntului și o satisfacție pe măsură. Nu cred că am mai văzut un actor care să se poarte în viața de toate zilele atît de simplu și de firesc
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]