75 matches
-
numele. De puțin timp se încheiase ceremonia în care primise Ordinul Steaua României în grad de mare ofițer, eveniment care se petrecea în ziua cînd tocmai împlinise 97 de ani. Cum e obiceiul, bucuria se stropea cu un păhăruț pentru că udătura nu merge singură, nu lipsea, firește, nici uscătura. Ion Irimescu era în formă, starea lui de cumpănită mulțumire sufletească învingea osteneala, ce căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el depăna istorii
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
cu Jean Reno și Gérard Depardieu în rolurile principale). Dar ploaia torențială i-a lăsat două minute lui Tais toi înainte de a se stârni, două minute care au fost suficiente ca să convingă spectatorii că umorul său spumos, irezistibil, merită o udătură până la piele. În aer liber s-au mai proiectat reclame vechi din perioada prerevoluționară (ultima datată 1986 " ne spun cu strictețe organizatorii) sau pelicula rusească Volga Volga (regia Grigori Aleksandrov, 1937) care, cu un promotion de genul "muzicalul pe care
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
nu ajungem noi la Crâșma din drum? Ajungem! Cine are să-i tragă o mâncare pochească și un somn de catană? Noi! Cine alcineva? Adică cum vine treaba asta cu mâncarea pochească și cu somnul de catană, Pâcule? Da’ la ceva udătură pentru gât nu te-ai gândit? Numai că eu întreb degeaba. Ce, tu te mai gândești și la alții? Nu. Nici vorbă. Tu știi doar de gâtlejul tău. Si atât. Cu răsuflarea grea a boulenilor și cu vorbele mai mult
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muții. Care tot își spun câte ceva măcar prin semne, dacă nu pot grăi. Da’ voi, canci. Atunci dă-i drumul, ce mai aștepți? Măi Dumitre! Tu crezi că vorbele vin așa cât ai bate din palme? Mai bine toarnă niște udătură din bardaca ceea, că am așa ca o...cum să-ți spun eu? Am un fel de sete de nici nu pot vorbi. Așa spune, Pâcule! Numai că nu sunt eu cel cu turnatul vinului. Mitruță, ia drege tu ulcelele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iasca? Am trăit s-o văd și pe asta. Că smintiți am văzut - a grăit cu țâfnă prefăcută Pâcu, privind semnificativ la moș Dumitru. Să știți voi, aiștia botezații, că Pâcu are dreptate. Unde s-o mai văzut botez fără udătură? i-a sărit în ajutor moș Dumitru. Costache! Umple și tu oala ceea cu vin din cel din care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Priceputu-m-ai? Priceput, Pâcule. Vineee! a răspuns profesional crâșmarul. Asta nu înseamnă că tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oameni. Costache! Flămânzi și însetați ca în astă seară parcă nu am mai fost niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat...Indată au zăngănit țoiurile cu rachiu, ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată. Să trăiți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că și așa suntem storși de vlagă - și-a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a vorbi: La mine în sat, oamenii îs cuminți și trăiesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe lopeți și mântuim treaba îndată... Inserarea i-a găsit osteniți, dar mulțumiți că toate treburile au fost puse la locul lor...Măriuța crâșmărița a făcut de mâncare pe gustul cărăușilor. După ce a terminat treaba, Costache s-a ocupat de udătură. Era firesc să se întreacă pe sine în a o descânta, pentru că de această dată era și el dornic să se omenească alături de prietenii lui... Când masa era în toi, Măriuța i-a făcut atenți: Mâncați pe săturate, dar mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de un chitic de pește de mă usuc, Pâcule. Usucă-te, că și eu mă usuc. Cum să nu te usuci, dacă tragi din lulea ca un turc? Ce are a face luleaua cu uscăciunea din gâtul meu? Unde-i udătura, frate? Tu crezi că poți mânca pește fără să ai alături o ulcică cu vinișor de la mama lui? Nu poți. Așa că la pofta ta de pește adă și o oală cu vin. Apoi om mai vedea noi... Când ulcelele au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu ți-ai găsit omul. Crezi că nu am priceput încotro bați? Dacă nu pricepeam înseamnă că degeaba am făcut o viață umbră pământului. Vorbele nu țin de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întorcea cu ofranda, Pâcu a clipit de câteva ori, bodogănind de unul singur: Noroc că mai sunt și oameni cu ochi ageri în casa asta, că altfel ne uscam ca păpușoii toamna. Are vedere ageră numai când îi vorba de udătură, dar când îi vorba de treabă nu vede nici la doi pași - l-a pișcat moș Dumitru. Costache, tu ori ne-ai uitat, ori ți-au slăbit și ție vederile? Tu nu vezi că ulcelele îs uscate ca șleaul în mijlocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cărăuși, nu tebuie să-l firitisim? Doar nu ajunge șef în fiecare zi. Și cum să rămânem așa cu gura arsă? Și zi așa... Firitisire, firitisire, dar nu cu gâtlejul uscat... Păi?... Bine, Pâcule. Așa vom face, dar cine plătește udătura? Nu numai udătura, ci și mâncarea, și nu una oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-l firitisim? Doar nu ajunge șef în fiecare zi. Și cum să rămânem așa cu gura arsă? Și zi așa... Firitisire, firitisire, dar nu cu gâtlejul uscat... Păi?... Bine, Pâcule. Așa vom face, dar cine plătește udătura? Nu numai udătura, ci și mâncarea, și nu una oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale lui Pâcu era cea de seară, la întoarcerea de la târg sau la dus spre târg, când drumul era greu și nu reușeau să-l străbată într-o singură zi. La vreme rea, tot greul cărăușilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răstoarne ceaunul pe fundul de lemn. Moș Dumitru a dezlegat ața de la piciorul mesei și a tăiat bulgărele de aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe firul. Am uitat, Pâcule, uita-m-ar boalele. M-o furat povestea ta și pace - a răspuns Costache de lângă hornoaică. Ei, dacă te-ai adunat, fă bine și chicură ceva udătură în ulcica asta uscată ca toaca. Râzând, Costache și-a făcut datoria pe deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-o lipit de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stați în mijlocul drumului. Parcă tot mai bine-i într-o casă de om. Între timp, moș Dumitru și-a făcut apariția, cu oala plină în brațe... Bine ai face, Catincă, dacă ne-ai pune dinainte ceva de-ale gurii, fiindcă udătura fără așternut îi ca nunta fără lăutari. Dacă îți zăbovi oleacă, am să vă fac niște turte coapte pe plită și alături am să pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a ridicat, cam cum făcea moș Dumitru. După ce i-a cuprins cu privirea pe toți cărăușii, a poruncit, dar mai mult a rugă: Eu aș zice să ne golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii de la masa alăturată au rămas la locurile lor, privind după cărăuși... În
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și răsuflarea grea a boilor... Cărăușii - urcat fiecare în carul lui - îndemnau boulenii cu glasuri domoale. Se simțea oboseala atât în oameni cât și în dobitoace. Flăcăi, ascuțiți-vă dinții, că acușica ajungem la o mâncărică ca aceea și... Da’ udătura n-o pui la socoteală, moș Pâcule? - l-a zgândărât Mitruță. Când ai mai văzut tu că, Pâcu, nu pune băuturica la socoteală? Unde ai mai văzut mâncare fără udătură?... De-andoaselea am văzut. Da’ nici aceea nu-i treabă cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că acușica ajungem la o mâncărică ca aceea și... Da’ udătura n-o pui la socoteală, moș Pâcule? - l-a zgândărât Mitruță. Când ai mai văzut tu că, Pâcu, nu pune băuturica la socoteală? Unde ai mai văzut mâncare fără udătură?... De-andoaselea am văzut. Da’ nici aceea nu-i treabă cu chibzuială... În scurtă vreme, au ajuns la capătul drumului din acea seară. Se înserase de-a binelea. Odată cu ei au ajuns și doi mușterii pe care cărăușii îi cunoșteau din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte serios Hliboceanu, deși nu era nevoie. După ce fiecare cărăuș a făcut ce trebuia ca animalele să fie îndestulate, s-au pregătit și ei, de masă. Cu fețele limpezite de apa de la izvor, păreau mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o pierdea din ochi pe mama Maranda. ― Asta nu Înseamnă că ne veți lăsa cu plăcintele pe masă și cu vinul neîntrebat de sănătate. Așa că „mai Îndemnați!” Nene Mitrule - dacă nu te superi - mai roagă butoiul cela să sloboadă ceva udătură, că oala ceea s-a dogit de când stă goală - a intervenit soția lui Petrică, stârnind voia bună a musafirilor... ― Mâine seară Îți vine ție rândul să povestești ce ai făgăduit, tată Toadere - l-a făcut atent Petrică. ― Dacă Îți avea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suferință despre care doctorul Weich de la Cernăuți i-a spus că n-are vindecare. Noroc mare, mare noroc că cei cinci copii sunt deja bine rânduiți cu toții pe la casele lor. Când și-a dat seama că a slobozit o nouă udătură, fără control și fără simțire, s-a îmbrăcat sumar și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dată? Luna viitoare... Răspunsurile au adus bună dispoziție și multe zâmbete pe buzele tuturor. Stropii de pergamute și licorile volatile își făceau lucrarea. * * * Un grup de trei-patru domni au polarizat, ca un magnet, în jurul unei mese încărcate cu bucate și udătură din belșug, încă vreo câteva doamne din rândul celor mai puțin interesate de dansul din ring și au purces la depănarea unor amintiri din viață, la evocarea unor întâmplări ce le-au marcat existența și la condamnarea vehementă a clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]