3,966 matches
-
mii de oameni, pe atunci eram cu totul liberi și "scriam" doar pentru noi... Dan a murit în 91 și atunci am scris ultimul text cu umbra lui în suflet. Dan a murit straniu, într-o noapte, singur, gol și ud, electrocutat de un calorifer electric, care i-a vărgat pielea. Textul era așa: " Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
și robi de odinioară de pe moșia părintelui sau. După un timp, cînd contururile ar începe să se distingă, junele ar remarcă un soi de uniformă de o sărăcie de necrezut: toată lu-mea are niște pantaloni care par tăvăliți prin nisip ud, albiți de atîta purtare, cu partea de jos în franjuri, căscați pe la genunchi sau rupți pe coapsă. Unii au pantalonii tăiați sus de tot, încît li se văd bine picioarele goale și înnegrite de soare, alții deasupra genunchiului, sau sub
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
Șam se recomandă cititorilor săi). Sau: "am și-o cocoașă/ mi-a dat-o mama cînd era cămilă/ în rest sînt o fire veselă/ cînd plouă îmi vine să merg la cinema/ dar stăpînul îmi pune lesă/ sînt un cățel ud rabd și tac/ fac colăcei mici și galbeni/ mă gîndesc la bunul dumnezeu" (ibidem). Sau: "mama mare era un abajur/ bunicul era un ceainic/ eu eram o măslina mică mică/ pe o farfurie japoneză" (Șam și vacă). Sau: "aerul din
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
spune în față adevărurile pe care le ascundea în discursuri. Semănau atît de mult cu cei care asistau veșnic în toate satele din deșert, încît însuși senatorul se simțea sătul pînă-n gît de aceeași adunare seară de seară. Avea cămașa udă de sudoare și încerca să și-o usuce pe trup cu briza caldă a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
obiecte i se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
că nici nu poți/ vorbi cu brizele mării? Și neînstare să citești în cerul/ gurii unui delfin? Atît de ros de hamurile vieții/ și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe spate/ Soarele urca pe Rîu de frate" ( Cerul pe apă). Avem a face cu stilul unui ortodoxism liber, străbătut de curenți biologici: "Îngerul îmi citise cartea cumplit/ Omorînd-o cuvînt de cuvînt/ Și la sfîrșitul cititului sfînt/ Cu gura
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
să nu se rupă firul - nu s-a rupt, te-a adus la lumină, te împleticeai după luptă, orbit, căutând aerul. Firul nu s-a rupt dar mi-a prins mie pașii cum dansam de spaimă și bucurie, cu faldurii uzi de sângele jivinei ucise. Pas cu pas firul se încurca în oglinda în care privirile noastre s-au întâlnit și au țesut căi fără număr până când într-o zi oglinda s-a spart s-a spart de puterea unei priviri
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad în doi ochi uzi ca plajele peste care milioane de urme duc spre patul pustiu în care n-a mai dormit nimeni cu nimeni.
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
Miruna Vlada Tu adormi mereu primul. Tu ești cel obosit. Gladiatorul târât de picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu totul. Frigul e făcut din ghemotoace mari de păr ud, înghețat. Frigul e apropierea. Prin somn mă privești ca pe un zid colorat. Te strivești în vis de un zid colorat. Frumusețea mea te închide în cutia ei de conserve. Nu e numai privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor
Pe marginea somnului, eu by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4816_a_6141]
-
Pe marginea somnului, eu Tu adormi mereu primul. Tu ești cel obosit. Gladiatorul târât de picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu totul. Frigul e făcut din ghemotoace mari de păr ud, înghețat. Frigul e apropierea. Prin somn mă privești ca pe un zid colorat. Te strivești în vis de un zid colorat. Frumusețea mea te închide în cutia ei de conserve. Nu e numai privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
se întunecă dintr-odată. un zgomot înfundat de pene. de aripi lovindu-se și ele de lucruri ascuțite. mă înclin de trei ori așa cum fac de fiecare dată în fața unei coțofene. ca să țin răul departe de mine. mirosul de fier ud și de mucegai amintindu-mi cripta capucinilor e tot mai puternic în acest cub negru unde nu știu cine m-a adus. apoi se întredeschide o ușă care sunt sigură că nu există. pași. tăcere. pași. lumina albă și rece decupează alene
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
chiar ajutor de contabil, un omuleț taciturn și anonim, un somnolent vasiliu inutil și utopic, un toxicoman de deșertăciune, puțin alcoolic și decadent, sau, uneori, în zile bune, chiar un bufon de cârciumă, de ce nu, Un deznădăjduit cu pantofii mereu uzi, un nimeni care suferea considerabil de frig, cu impresia că mâna i se lipește de clanță, și asta nu e niciodată plăcut, desigur, exacerbarea acestei senzații polare poate duce oricând la agravarea unei boli psihice pe care medicii nu știu
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
de ger, "Nănosule! Ce faci, mă, nu vii jos, la Sălcii?" Nane își dibui cu greu prietenul printre siluetele care acum se buluciseră la tejgheaua din fața ospătăriei. Pe lângă pliurile de stofă și blănurile lucioase, își făcu loc șerpește gluga complet udă și peticită a Rățoiului. Iar pe deasupra capului său, Nane văzu cum răsuflau fierbinți bucățile de dovleac copt. În toată această mișcare, prăvălia peruchierului, care nu era decât peste drum, se topise în preocuparea lui, iar degetele căutau deja prin fundul
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
grota timpului m-am definit sunt doar o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de nume morții mei fără
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
luat-o la fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și uite că tot nu se făcuse noapte. Dîrdîind, cu buzele vinete de frig, ștergîndu-și franjurii de muci care-i atîrnau peste bărbie cu dosul mînecii canadienei ude, făcea semn mașinilor care zburau parcă prin dreptul ei. După felul cum arăta, de bună seamă că nu prezenta destulă încredere. Și dacă s-ar pune în mijlocul șoselei, la viteza cu care trec ăștia... În mijlocul acestui gînd opri exact în dreptul
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de cătină, iar cu degetul în albie îți spune "Ninucika, apa e totul". Tu știi, apa e mâna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară pe care o învățăm de mici, de mici ne învață preoții cu odăjdiile ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Te voi găsi firește pe cărarea ce duce spre ascunsa avere montană cu brațul înălțat de valul văzduhului cald cum o pasăre căutînd mîngîierea în clipa aceasta țintuită pe-o culme în timp ce Soarele-și face încă de lucru trage argila udă a șesurilor ca pe-un năvod plin de pești o dăruie altui pisc capricios ce nu-l recunoaște. Visuri Visuri visuri înfundate aidoma țevilor de la canalizare cum să cîntărești nimicul care-i lipsește visului nimicul care-i prisosește zecimalele lor
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
febră cabotin galopând câmpiile melodiei de porc-trandafir de ningea din cărți de jos în sus praful experienței de viață Dragă moarte noaptea pe la trei jumate nu-mi găsesc ochelarii pipăi toată camera toată casa cumva ajung la fereastră perdelele par ude de sărut nu aprind lumina iau o carte și mă așez pe marginea patului transpirația mea miroase a lut cartea miroase a clei de oase mă gândesc la conținutul vieții mele mă gândesc la conținutul acestei cărți deschid cartea fiecare
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
de bărbați agresori, femeile îngenuncheate, revolta lui, toate vânturile care îi suflaseră sub aripi nu mai sunt acum decât fâsâieli fără valoare. În timp ce spatele slăbănog al lui Cico, omoplatul mișcător ca o pasăre, tricoul gri, părul lui adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]