3,448 matches
-
de filmat. Așa le trebuie! Fiindcă de multă vreme în țara asta fiecare face pipi când vrea, fără să țină seama de buletinul meteorologic; bine că nu a văzut ministrul Vlădescu reportajul, că le băga concitadinilor-bucureșteni niște accize de își udau pantalonii în fund... Fila a șaptea. Din cugetările filozofico-erotice spuse unui reporter tv de către sosia lui Arnold Schwartzeneger, domnul parlamentar Dan Iosif: ,Nu înțeleg de ce colegii noștri vor să violeze Constituția..." Cam nimeni, dar, poate, Pithia sau nepoată-sa Mafalda
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
mele cârteli se va întreba: "Dar ce ai făcut tu ca să schimbi toate acestea?" Mulțumesc de întrebare! Ceva-ceva am făcut. De pildă, vreo două sezoane am săpat, am însămânțat iarbă, am fixat în jurul dreptunghiului verde un gărduleț de sârmă, am udat micul spațiu ecologic și, pentru o vreme, am ameliorat, pe vreo douăzeci de metri pătrați, hâdoșenia compactă a străzii. Nutrit cu rousseauisme și rudimente de teorii privind "psihologia maselor", îmi imaginam că nu va trece mult până când frumosul meu exemplu
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
halat alb, ținând în mână o găleată. Azvârle conținutul găleții pe culoar și abea dupa aia strigă: atenție! Vă închipuiți ce spectacol! Oameni (bărbați și femei) sărind din pozițiile delicate în care erau, să se ferească pentru a nu fi udați de zeloasa îngrijitoare. A avut dreptate colegul meu. Pe de altă parte, de unde vin aceste scăpari? Educația deficitară, ar fi un răspuns. Soluția? Conștientizarea necesității unei educații bine făcute. Primul pas? Să ne amintim, cât putem de des: Primul precept
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
lumina și culoare. Rigiditatea cărturăreasca se destinde și ea într-o baie de limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
cunosc nici o umbrelă care să se deschidă și să se închidă automat, pentru a satiface cerințele ambelor grupuri. După cum spuneam, aveam la mare prețuire umbrela aceasta, încît o strîngeam cu mare grijă și, la întoarcerea acasă, după ce se-ntîmpla să o ud într-o zi ploioasă - lucru inevitabil, de altminteri - obișnuiam să o las deschisă, pe hol, ca să se usuce. S-a-ntîmplat ca mai mulți prieteni să ne dăm întîlnire într-o zi pentru a lua masa împreună într-un sătuc din apropiere
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
petrecut așa și nu trebuie să înfloresc adevărul, nici măcar pentru a da o aură mai mare de mister întîmplărilor istorisite. Realitatea a făcut ca asupra noastră să se abată o furtună, nu un taur furios, iar umbrela mea s-a udat cu ultimele picături de ploaie. Mai tîrziu am pierdut această umbrelă, ca de altfel și pe cele dinaintea ei, în pofida faptului că se deschidea automat. Acum vreau să verific dacă nu cumva aș putea găsi o umbrelă care, odată pierdută
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
nou la școală sau să-i scoatem cu zbiciul din Casa Domnului, precum a făcut Cristos cu negustorii din biserica Ierusalimului... Învățătorul e ca și un grădinar. Precum grădinarul grijește ca pălămida să nu împiedece creșterea și dezvoltarea florilor, le udă în secetă, și le apără de viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul îndepărtează toate datinile și faptele rele ale tinerimii, îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
din moarte, pentru că mereu se trăiește din moarte. Și într-adevăr, tatăl lui Leandru venea acasă tîrziu, murat de Dunăre ori de Sava, care se deosebesc clar, fiindcă fiecare rîu altfel respiră. Și mereu cam pe la miezul nopții strănuta de ud ce era cam de zece ori, de parcă număra. Leandru, care încă din copilărie purta numele de Radaca și Miljko, luase de mic pilda bunicului și a unchiului în ale zidăriei. Era priceput în ale dulgheritului și în cioplitul marmurei; știa
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cu lumînarea în mînă, slujba de utrenie era pe sfîrșite. Încă înainte să intre în biserică, observă că în mănăstire se desfășura ceremonia înhumării unei icoane. Era străveche, din Pelagonia, și înainte să o așeze în mormînt și să o ude cu vin, Leandru reuși să vadă icoana. Unde era reprezentată Maica Domnului care alăpta pruncul și un om cu barbă - de fapt Ioan Botezătorul - stînd lîngă ei. Copilului îi căzuse sandaua din picioruș și omul de lîngă femeie apucase bareta
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
sângele i se scurgea în stomac. Scriu și nu iese o scrisoare. Scriu și devine un text. E de două feluri: o scrisoare și un text. Nu e același lucru. Îl sun pentru că vreau să-i aud vocea și mă ud toată. Pe urmă pun receptorul în furcă. Pe urmă mă fac covrig în pat și mă mângâi, strâng cuvertura într-un colț și fac din ea un obraz, mă lipesc de el și gem un pic. Pe urmă mă scol
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ce poartă vina morții în arest a unui băiat de șaisprezece ani - Bălășoiu de numele său -, a și fost amendat cu 10% din salariu, pe o lună întreagă. Preț de treizeci de zile amărâtul de gardian va mânca pâine neagră, udată de lacrimi... Cazul Bălășoiu a intrat în vizorul presei, se așteaptă o expertiză medicală. Se va mai scrie, poate, și după aceea. De la groapă, mortul nu se va mai întoarce, pe când poliția este eternă. Când îi moare generalul, i se
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
e. * Pe litoral au fost plantați primii palmieri dintre cele cîteva sute care vor întări specificul național, în viziunea ministrului Agathon. Probabil ca să crească mai repede, fiecare palmier a fost dotat și cu un agent de pază care să-l ude și să-l ferească de obrăzniciile cîinilor din România insensibili la frumosul exotic, dar și la prețul piperat al palmierilor importați la ordinul lui Agathon. Apropo, cum se cheamă firma importatoare și cui aparține? * Vădit iritați că n-au putut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care ar fi fost oare amintirile mele din acele vremuri? Noi eram, fără îndoială, ultimii reprezentanți ai unei ordini de lucruri străvechi. Schimburi comerciale rare. Supunere în fața unor cicluri. Imobilitatea gândirii. Fabricarea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os fără gust, fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat’! Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns acolo
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
coșuri de gunoi, să admirăm sticlele de plastic plutind pe lac, statuile fardate strident și obscen cu grafitti, să n-avem voie să ne așezăm pe iarbă undeva la umbră, pe iarba și-așa arsă de soare căci n-o udă nimeni... Ah, de-am fi fost la Zürich! Ne-am fi răcorit cu apa rece din cele câteva sute de fântâni care împânzesc orașul, îngânați de glas de ape am fi plonjat printre lebede în Limmat-ul curat ca lacrima, ne-
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
de la extincța speței, ființe cu nerv și înzestrate cu ferocitatea de la care li s-a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spațu generos, udat de ploi vesele și bătut de vânturi regeneratoare, atunci primii vizitatori ar vedea țâșnind după fluturi și tupilându-se după gușteri, zvelț patrupezi dințaț de tip stradal, aparent inofensivi, nelătrători, jucăuși. Eroare, fatală eroare Tigrul tasmanian, la ora mesei, s-
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
este CNSAS-ul. Orice altă instituțe sau persoană care-și arogă o astfel de misiune comit o infracțune. Mare și tare, dl. Timofte știe cine a executat și cine n-a executat activităț de "polițe politică" și, cu plaivazul chimic udat între buze, aplică O.K.-ul pe fruntea cui vrei și cui nu vrei. Nu știu dacă șeful S.R.I. e dotat cu puteri supranaturale, dar îl avertizez, așa cum avertiza domnia sa în urmă cu trei ani, că riscă să dea de
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
și se cunoaște cu toată lumea. Totul este la vedere. Ce mănînci, ce bei, ce bucurii, ce supărări, ce obiceiuri, ce facturi sînt de plătit și cu ce sume. Această așezare exclude și secretele, și ierarhiile. Cu toții dăm zăpada din fața porții, udăm curtea și spălăm rahații lui Bobiță de pe trotuar, cîinele salvat din ghearele hingherilor cu complicitatea noastră, a tuturor, ne împrumutăm lopeți, mături, bani. Sîntem egali, ce mai În nopțile de vară, legăturile se strîng mai tare. Poate și mai primejdios
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
în care locuiau daco-romani, strămoșii noștri”<footnote Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Trinitas, Iași, 1994, p. 26. footnote>. Acest fapt ne reamintește nouă, românilor, că provenim dintr-o viță creștină nobilă care a crescut fiind udată cu sânge de martiri. Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel martiri de la cuvântul grecesc μάρτυρ, care înseamnă martor. Aceștia au dorit a se afirma ca și creștini
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
plăcută când dintr-odată stâlpii care susțineau clădirile publice din întreg orașul au început să verse toți niște picuri ca de lacrimi. Ba chiar și piețele și străzile principale, fără să fi căzut peste ele nici măcar o rouă, s-au udat și s-au înmuiat cu apă nu știu de unde, iar drept urmare îndată s-a răspândit zvonul că într-un mod inexplicabil însuși pământul ar fi vărsat lacrimi pentru că nu mai putea răbda nelegiuirea săvârșită atunci, încât, spre rușinea firii omenești
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer, încropind "dialoguri" cu Dumnezeu, versurile ei nu sunt altfel decât mediocre și triviale: "când mă uit în jos,/ în ude oglinzi/ îmi strevăd slăbiciunile./ Dar și puterea:/ Cine se măsoară cu mine, moare.// Ca un bețiv/ violent uneori,/ mă bate/ vântul./ Însă nu mă îndoi.// Tu, Doamne, mă lovești, ca tocmai Tu/ Să mă ridici în brațe, apoi?" (Trestia); "iată
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu dezvirginarea lor le-am facut și o spălare datorită bălților de pe străzi. Mai bine odată cu noii adidași îmi luăm și o bărcuța, cred că
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94508_a_95800]
-
colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu dezvirginarea lor le-am facut și o spălare datorită bălților de pe străzi. Mai bine odată cu noii adidași îmi luăm și o bărcuța, cred că
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94526_a_95818]
-
să mă audă ca după o bombă detonată între mine și ei *** rămân mereu nume goale să le umplem cu alte ființe le extragem cu ochii bine legați dintr-o pălărie de cer le modelăm până la pământ din pământ le udăm cu lacrimi să le crească mâini nervoase picioare lungi alți ochi mai adânci larg deschiși peste lume
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]