5,010 matches
-
putea mărita din nou... Cu Tobias, bineînțeles! Comandă un taxi, ceru șoferului să ia viteză! Era nerăbdătoare să ajungă acasă și să vadă ochii înmărmuriți ai bărbatului ei. Intră pe ușă ca o furtună. Tobias nu-și putea reveni din uimire. Se holbă la ea ca la o arătare picată din cer. Era aproape ca atunci când o văzuse la un bal studențesc. Numai farmec și foc. S-au plăcut din prima clipă. Și apoi tot ce a urmat semăna cu un
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
care nu ezită să verifice atât cotidianul infectat de mârșăvie și necredința, dar și problemele fundamentale care se dezbat în Parlament. Autorul descoperă un lucru uitat de toată lumea că astăzi, în contemporaneitate, se ciocnesc prezentul și trecutul.Cititorul descoperă cu uimire și cu mare mulțumire că un text început la Craiova în 1968 este finalizat la New York în 2008.Destul de rar, poetul își definește și propria condiție că în acest simplu catren:“Autoexilat în lumi bizare / Disec prezentul și necunoscutul / Spre
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1450799352.html [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > THEODOR DAMIAN - ÎNVIEREA DOMNULUI ȘI APARTENENȚA NOASTRĂ Autor: Theodor Damian Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Iar Toma a zis...” Domnul Meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28) Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morți a trecut de la experiența personală a copleșitoarei întâlniri la o experiență colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în fața inexplicabilului. Când spunem și noi, ca și Toma, „Domnul Meu” ne referim la
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
2016 Toate Articolele Autorului Motto: Iar Toma a zis...” Domnul Meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28) Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morți a trecut de la experiența personală a copleșitoarei întâlniri la o experiență colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în fața inexplicabilului. Când spunem și noi, ca și Toma, „Domnul Meu” ne referim la Iisus ca „Dominus”, Stăpânul Cel ce domină, stăpânește. Când la cuvântul „Domnul” mai adăugăm și cuvântul „Dumnezeu”, e și mai clar că vorbim
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
prologul Evangheliei sale. Deci dacă Stăpânul a toate a înviat, înseamnă că a murit. Ca Dumnezeu să învie parcă te poți aștepta câtă vreme El poate face orice minune. Dar ca Dumnezeu să moară, aici înțelegerea se blochează. Stăm în uimire chiar dacă știm că ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unicul Său Fiu L-a dat pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Să facă Dumnezeu un asemenea gest
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
adresare directă și apartenență clară. Noi suntem ai Domnului, Dumnezeu este al nostru. Acest lucru este confirmat din generație în generație în tot Vechiul și Noul Testament și până azi, într-un fel, culminând cu strigătul Sfântului Apostol Toma copleșit de uimire și bucurie:”Domnul meu și Dumnezeul meu!”(Ioan 20, 28). Cât este de frumos și de semnificativ să constatăm că la adresarea lui Dumnezeu către om la începuturi:” Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”..., aflându-ne în interiorul Învierii lui Hristos, dovedind
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
Prin acest semn vei birui!, l-a renăscut, pregătindu-l pentru marele său destin creștin, care-l aștepta. La vederea unei asemenea priveliști relatează Eusebiu, împăratul și întreaga lui oștire-care, mărșăluind alături de el, asistase și ea la minune-fuseseră cuprinși de uimire, întrebându-se ce putea să însemne acel semn pe cer. Tot cugetând la minune și adâncindu-se în gânduri, iată s-a lăsat noaptea fără ca împăratul să prindă de veste. Și în timp ce dormea i S-a arătat Hristos, Fiul lui
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Iisus Hristos. Acest fapt se numește Teocrație ortodoxă, exercitată sub sceptrul ecumenicității creștine. Aruncând privirea pe Epistola imperială trimisă de Constantin lui Saporie, împăratul perșilor în care face referire la grija lui Dumnezeu față de poporul său, rămânem înmărmuriți de plăcuta uimire, privind caracterul său profund ortodox, privind demnitatea sa de conducător ales, cum la puțini monarhi creștini, pravoslavnici le-a fost dat s-o aibă, privind mesajul duhovnicesc și eruditul cuvânt de învățătură: Păstrând credința dumnezeiască, câștig lumina adevărului. Călăuzit de
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
mai mare Împrejur și-n toată lumea Și cu toate-acestea, totuși Mi-am păstrat înțelepciunea. Am dat ochilor ce-au vrut, Inimii n-am pus răgaz Și mi-am zis că după truda Se cuvine și răgaz. Dar spre marea mea uimire Și spre marea mea-ntrebare N-am găsit nimica vrednic Și de prețuit sub soare. Mi-am întors atunci privirea Și în mine-am cugetat: Tot nimica este omul De e rob sau împărat. Si-nteleptul și nebunul Moștenesc aceeași
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464882680.html [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
Kant a scris chiar un studiu„Ce este iluminarea?”). Câmpul activității reflexive, orizontul interogației, perimetrul gândirii filosofice îl constituie esența lumii, sensul vieții, locul omului în comunitate, relația lui cu semenii și cu universul. Cunoașterea se definitivează în iluminare. Drumul uimirii lui Platon și al îndoielii lui Descartes, transformarea Ideii Absolute la Hegel, trăirea situațiilor-limită la Jaspers se înscriu toate pe o, în răspăr, coordonată a filosofiei, aceea de a fi comunicare. K. Jaspers percepea aceasta la nivel de „tendință”, iar
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/mesajul-in-comunicarea-filozofica-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
urmă, într o cruntă mizerie, tocmindu se păstor al unei turme de porci. Cuprins de regrete și remușcări, dar și de oarece edificări, se întoarce acasă cu gândul că ar fi fericit dacă ar ajunge argat în casa părintească. Spre uimirea sa, tatăl îl primește cu mare fast, dându i veșminte curate și pregătind o masă mare, pentru care a sacrificat vițelul cel gras. „Și aduceți vițelul cel îngrășat și l înjunghiați și, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de copil, credeam că tot ce se întâmpla acolo era un joc de oameni mari care începuse când am ajuns noi și preotul era șeful jocului. Cam pe la mijlocul
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de copil, credeam că tot ce se întâmpla acolo era un joc de oameni mari care începuse când am ajuns noi și preotul era șeful jocului. Cam pe la mijlocul bisericii stăteau bărbații smeriți
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
o facă. Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea comentariilor și a exclamațiilor lor
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_dar_unde_s_c_george_petrovai_1365166311.html [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
prilej. -Ai aflat ceva despre tâlhar? -Este în Ierusalim mărite la un stabiliment al arhiereului Caiafa. Vi-l pun în față când doriți. E al domniei voastre acum! Am aflat de curând unde se ascunde acesta. Procuratorul nu-și ascunse uimirea și nici bucuria. -Impresionant! spuse el. Felicitările mele Hasim, știam eu că ești cel mai bun! Să-ți spun însă un mic secret care acum ți-l pot spune și ție. Închipuie-ți că arhiereul Caiafa mi l-a dat
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
pentru care voi lupta cu toată puterea ființei mele. Era o bună gospodină, harnică, modestă necerând niciodată nimic pentru ea decât Leon să o iubească. Nu a durat mult și casa lor a devenit de nerecunoscut, model pentru vecini și uimire pentru toți care i-au cunoscut înainte. Lea, fire veselă și comunicativă, s-a făcut repede recunoscută ca o femeie de treabă, intrată în rândul gospodarilor, alături și împreună cu Leon. Repede a intrat în uitare tot ce se vorbise cândva
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1420092402.html [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
pe fața-i morocănoasa și, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se în dimineața posomorâta și rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând cu încântare clădiri vechi și piațete somnoroase. Orașul capătă personalitate cu fiecare privire curioasă pe care i-o arunc. Ne salută și el cu prestanta și mândria de care se bucură orice oraș respectabil. Respira un aer
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
fără să mai gândim ce facem. Doream să ajungem la locșoarele noastre din bancă și să luăm poziții de îngeraș cu mâinile la spate. Ce cuminți... cu buzunarele pline de caise crude! Toți le zvârleam în grabă pe sub bănci. În uimirea sa, domnul Arsu s-a transformat în stană de piatră cu mâinile încrucișate la piept, lăsându-ne să alergăm disperați pe lângă el. După câteva minute a intrat și dumnealui în clasă, prefăcându-se că nu vede podeaua plină cu verziturile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de bunica, m-am apropiat cu mult drag și cu un anume interes de această carte cu autor că o mlădița. Spre marea mea bucurie, lecturarea ei mi-a creat starea unei sărbători și adeseori gândul meu a făcut, cu uimire, câte un popas la vârstă fragedă a acestor scrieri, vârsta până la împlinirea celor 12 ani când, iată, se poate scoate capul în lume publicând o carte”, scrie autoarea Elenă Buică în prefață cărții. Copilul-autor îți vorbește „că un adânc sfat
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
bunica, m-am apropiat cu mult drag și cu un anume interes de această carte cu autor că o mlădița. Spre marea mea bucurie, lectură acestei cărți mi-a creat starea unei sarbtori și adesori gândul meu a făcut cu uimire câte un popas la vârstă fragedă a acestor scrieri, vârsta până la împlinirea celor 12 ani, când, iată, se poate scoate capul în lume publicând o carte. E un pas care se înscrie printre cele rare, un pas încărcat cu multe
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
de atâta risipă de frumuseți de gând la pragul comunicării largi. Cititorul avizat mă va confirma, cred, și va fi de acord cu mine că ne aflăm în fața unui volum de zile mari. Nicolae Georgescu Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), sau uimirea rafinată a poeziei din „Frigul însingurării” Colegul meu din paginile revistei sibiene „Rapsodia”, Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), prin acest volum de poezie m-a făcut să mă sprijin pe lumina cuvintelor sale cu sufletul înfrunzit în melancolie. Sfidătoarea sa blândețe
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
însingurării” Colegul meu din paginile revistei sibiene „Rapsodia”, Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), prin acest volum de poezie m-a făcut să mă sprijin pe lumina cuvintelor sale cu sufletul înfrunzit în melancolie. Sfidătoarea sa blândețe, stăruința de a fi în uimirea rafinată a poeziei, nu-i decât un zbucium de sensuri și rosturi, urcuș pe scara lui Iacov cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit al trădării.” (Un ou brâncușian). „În miezul meu cel mai sonor/ îmi adun inima,/ să o pun în cuvinte.” (Dincolo de limite), mai adaugă el. De o sobrietate remarcabilă, teluric până spre uimire, poetului Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu nu i se poate atribui o temă preponderentă, el abordând subiecte foarte diverse, pe care poezia le poate asimila, ferindu-se în felul acesta de jurnalism și didacticism. Având sentimentul naturii, trece ca un voievod prin
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
în jos...” Unde merge D-na?” aud...și recunosc o voce cunoscută. E Gheo, un fost ofițer, coleg de școală cu ex. Îi zic, pe scurt, ce vreau să fac...să iau o gustare, flori...să ajung... Mă uit cu uimire la chipul lui, ca și cum îl vedeam prima dată. Are un zâmbet larg, din care nu pricep nimic. După desființarea unităților militare se putea angaja profesor de geografie (și ar fi fost bun, că explică bine)...dar cine mai alege azi
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_plang_oamenii_.html [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini
DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]