179 matches
-
Nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii. Mereu tăcut, cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține un sandviș sau altceva de mâncare. Răducu le mulțumește frumos cu voce stinsă și mănâncă liniștit
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
peste tot dai de ipostaze obiectivate ale sinelui, de autoscopii. Sau, mai simplu: bărbatul și femeia, artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_adrian_iurco_p_dan_caragea_1372758304.html [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
că va da în altceva. Însă se stingea, ca și cum asta le-ar fi fost voia. Aflați unul de altul la o aruncătură de băț cu țarina, șleampăți la zorit amândoi, tot găseau răgaz privirilor piezișe, să nu care cumva o uitătură să reînceapă arțagul și celălalt să nu fie pe fază pentru a da la timp cuvenitul răspuns. Cineva-i asemuise cu doi copii bătrâni, ce-și poartă sâmbetele pe poza unei tinere drăguțe și pe juma dezbrăcată - furată de un
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara.html [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
în colțul gurii și cu o cană mare plină cu cafea fierbinte. -O, s-a sculat prințesa.Vrei cafea? o întrebă Dalia pe Gențianne, rânjind și scoțând la iveală un colț de dinte.Semăna cu Baba Cloanța și avea o uitătură de criminal. -De ce mi-ați luat lucrurile? Vă rog frumos să mi le dați înapoi, căci vreau să mă schimb. -Da, ia-ți-le dracului de acolo! Ce mi le-ai pus pe patul meu? Ia uite la ea
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cosmar_fragment_de_roman.html [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
nu existau într-un spațiu anume desemnat sau înconjurat de garduri. Dincolo de tot spectacolul pe care natura umană îl pune pe scena școlilor, a fabricilor, a birourilor, a șantierelor, a laboratoarelor din lumea asta, există un lucru vizibil la prima uitătură: intenția oamenilor și tendința lor de a merge înainte sau înapoi. În Germania am văzut cum un profesor nou, numit coordonator de curriculum, adună în jurul lui catedra de Științe și le propune colegilor să își reconsidere împreună actul didactic: să
Unde se potrivește elevul daco-romano-olimpic? by https://republica.ro/unde-se-potriveste-elevul-daco-romano-olimpic [Corola-blog/BlogPost/338346_a_339675]
-
binele copiilor și ceva mai multă știință în spatele actului didactic. Dincolo de tot spectacolul pe care natura umană îl pune pe scena școlilor, a fabricilor, a birourilor, a șantierelor, a laboratoarelor etc., din lumea asta, există un lucru vizibil la prima uitătură: intenția oamenilor și tendința lor de a merge înainte sau înapoi. În școlile noastre, văd oameni inspirați și realizări multe. Ele sunt însă stinghere, înconjurate de o masă mare, dominantă de superficialitate, abuz și impostură. Îmi doresc să intrăm în
Unde se potrivește elevul daco-romano-olimpic? by https://republica.ro/unde-se-potriveste-elevul-daco-romano-olimpic [Corola-blog/BlogPost/338346_a_339675]
-
Exista o tihnă în privirea ce se uita peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capra întinsă ca buturuga. Zicerea proverbială se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
tot. Dar dacă moare capra cu vecin cu tot, cine mai pregătește prohodul cărnii? Pentru cine se mai pârguiește surâsul la freamătul castronului cu porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
bijuterii fine. Părul grizonat, îi încadra chipul. Ochii captau atenția, albastru limpede. O privea fix: "..e cea mai bună alegere făcută.." Ava îmbrăcase o rochie bleumarin cu alb, strâmta pe talia subțire. Nu era prea înaltă dar față expresiva și uitătura curajoasă erau calitățile de bază ale ei. Părul des îi atingea umerii. "O țipă imprevizibilă, aceasta reportera, un pitbull al meseriei sale ". Madame zâmbi ușor în colțul gurii: - Ai fi făcut carieră pe vremea mea. - N-am stofă de pițipoancă
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Enigma_partea_i_camelia_constantin_1373912135.html [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Captivă-n curcubeu Știam că ești un mag ce doar din gând Poți preschimba o lume-ntr-o pictură, Culorile de toamnă amestecând Și recreând din ele-o partitură. Că nopțile cu uitătura sumbră Sub semnul tău atâta de discret, S-au dezbrăcat de hainele, de umbră, Iar tu, din mag, ai devenit poet! Că zările au pleoapele albastre Când flutură din genele mirării Visând desfășurări de-aripi măiastre Cum cresc firav din
CAPTIVĂ-N CURCUBEU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1446633879.html [Corola-blog/BlogPost/379553_a_380882]
-
ani de când se cununaseră, dacă lui îi este drag sau nu glasul ei... Nu-i adapă că li seteeee, nu-i adapă că li-i sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul Bercului și intră în sat. Căldura lui iunie, după răcoarea pădurii îi toropește pe-amândoi. Ea adunase niște ochiul-boului din câmp și flori de sânzâiene
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Biciul_violeta_deminescu_1355849273.html [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alții îl ignoră pur și simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1474666864.html [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
că lungește formele lucrurilor - pe care le știam pe de rost - dar care acum păreaua să capete forme nemaivăzute, alungite, înfricoșătoare. - O fi fost de la clondir, vere Niță!, punctă scurt și ironic Panacoadă dar nu primi niciun răspuns, decât o uitătură care spunea totul despre intervenția fără rost a vecinului... - ...M-am dus la băncuța de la poarta Tinchii Țigăului și singur cuc și zgribulit începuse să-mi fie frică. Mă dezmorțisem bine din beția simțurilor și începusem să tremur. Bătea de
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alții îl ignoră pur și simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1468617314.html [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
oricărei urme omenești în el. Totul a fost o farsă, un joc de revenire la originea relației lor. Lui îi era dor de „o privire umedă și rugătoare”. Dorea să știe dacă mai este capabilă să-i adreseze o asemenea uitătură, plină de slăbiciune și de milă. Salvarea ei, în ciuda unui suflet demonic de l-ar avea, este sfințirea căpătată prin trăirea sinceră și fără menajamente, a dragostei. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Mihai Eminescu: Venere și Madonă. Poem interpretat de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-venere-si-madona-poem-interpretat-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339300_a_340629]
-
denivelări, suișuri și coborâșuri. Trepte abrupte. Scări de aer. Bolovăni. Are și multe prăpastii pe buzele cărora stau eu pe călcâie. Cât timp? Nu mă uit în jos, nici în sus. Nici dreapta, nici stânga, nici îndărăt. Doar înainte. Singură uitătura permisă. Cu dioptriile inimii. Am invatat drumul. Aș putea să-l străbat chiar și cu ochii închiși. Îl știu după numărul pașilor. De fiecare dată, alt număr. Scad, adun, înmulțesc, împart. Îmi iese cu cat. Stațiile sunt din ce in ce mai puține. Uneori
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Mersul_in_jurul_sinelui_tableta_ce_cezarina_adamescu_1351674681.html [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
demult tunelul... Toți ne duc cu zăhărelul, Noul șef, tot vultur, cred, e... Tot în vulturi se încrede. Niciun gest, nicio măsură Să își mântuie poporul, Tot cu tagma și soborul, Tot cu masca pe figură Și cu ura-n uitătură... Am nădăjduit degeaba Că-i vreun Țepeș, dar de unde...?! Pregetă și se ascunde, Mai încetișor cu... graba, Nu cumva să-ncurce treaba... La americani cu steaua, La evrei cu sorcova... Să nu-l certe Moscova, Ne-a strâns și mai
NE-AM CAM LĂMURIT CU SASUL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1426835517.html [Corola-blog/BlogPost/379614_a_380943]
-
a dezaprobă sau a dezonora, a te separă și / sau a te îndepărta de un râu care te afectează. La români există: tradiția scuipatului în sân care te ferește de duhurile rele, scuipatul de deochi (care te ferește de reaua uitătura) , scuipatul unui obiect sau aliment care devine astfel impropriu utilizării deci, eliminat din grup, “dat deoparte”, si scuipatul “între ochi” (adică acolo unde se gaseste cel de-al treilea ochi aflat în legătură cu divinul!), ori scuipatul pe obraz, ca o supremă
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_bendou_1466434370.html [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
veni vreodată) când știu ca-n ochii tăi doar forma-mi va rămâne a cifrei ce-o aduni la numărul iubirilor ce-ndată pe socoteli fluflue vor fi, abject, stăpâne Mă răzvrătesc când știu c-a ta trecere străină doar uitătura-mi va arunca, din mers, când voi vedea iubirea-mi sfântă devenind cretina că simpla gravitație stupida a acestui vers Mă îngrozesc fiindcă aceeași lege kepleriană mă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce, cu mâna-mi ridicată ca-ntr
SONET 49 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1474620647.html [Corola-blog/BlogPost/374181_a_375510]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... Citește mai mult MOTTO :„Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.”( Paul Louis Lampert)Trăim într-o lume ciudată.O lume barbară.O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus.Copilul stă și așteaptă.Atât.Stă în așteptare, necerând cuiva ceva.Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... IX. MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ȘI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIȚE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ȘI NEGRU), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. MOTTO : „Suntem cu toții puțin ciudați. Și viața este puțin
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus. Copilul stă și așteaptă. Atât. Stă în așteptare, necerând cuiva ceva. Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... Citește mai mult MOTTO :„Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.”( Paul Louis Lampert)Trăim într-o lume ciudată.O lume barbară.O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
așează pe singura bancă din fața blocului unde locuiește Remus.Copilul stă și așteaptă.Atât.Stă în așteptare, necerând cuiva ceva.Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, ... XXIV. ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea până în prașele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capră întinsă că buturuga. Zicerea proverbiala se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dona_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
Există o tihna în privirea ce se uită peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capră de râioasa, în privirea accelerată cu venin, capră se lăfăia dolofana. Uitătura se înfigea până în prașele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capră întinsă că buturuga. Zicerea proverbiala se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii.Sub scânteierea lamei
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dona_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]