13 matches
-
umbra închegată. Călugărul ia locul umbrei sale căpătând acces la memoria tuturor avatariilor anterioare, în timp ce umbra cade în condiția inferioară de ființă întrupată: Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixându-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. În această formă eterică, personajul urcă spre lună și descoperă puterea gândului, iar umbrei îi lasă misiunea de a consemna
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
care azi n-a mai rămas decât praf. El singur n-o știe, pentru că de câte ori s-a întrerupt din nou, de atâtea ori a băut din apa fără gust și uitătoare a Letei; și nimeni nu l-a însoțit în uitita lui călătorie decât eu - umbra corpurilor în care a trăit el, umbra ta; cu fiecare ducere la mormânt, cu fiecare naștere am stat lângă ele; am stat la leagănul, voi sta la mormântul tău. Sufletul tău, fără ca azi să și-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și pierind conștiința eternității mele; simt îngreuindu-se ca sub plumb cugetările mele... Mai întoarce șepte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvârșită. Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doarme, numai că somnul său se cheamă durere și desperare... Nu-l deștepta din somn!... Singurul nostru sprijin, Sofia... s-a dus. - Îți prezint pe domnul, zise Ioan, arătîndu-mă pe mine. - A! Domnul!,.. zise ea încet și înclinîndu-se nepăsătoare și uitită, parecă nu mă văzuse... Ioane-ți mulțumesc, zise ea, strângând mâna lui, care sta pe scaun față-n față cu ea, ai fost în acea sară și tu. Sărman copil! Cât ai pierdut! - Eu n-am fost, n-am putut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la muma sa, regina răsfățată și albă ce-și scaldă corpul molatec în mările ei azure și calde, fruntea ei coronată cu visuri de amor și sânii ei albi și plini, dezmierdați de albastrele și luciile valuri ale mărei. Mama uitită care, asupra visurilor, a uitat în creștetele arse și bătrâne ale Carpaților pe fiul ei cel cu ochii negri de vultur și cu fața mândră de rege. Italia a uitat pe români... ci românii iubesc Italia. Petrecusem iarna în lupte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbra închegată. Călugărul ia locul umbrei sale căpătând acces la memoria tuturor avatariilor anterioare, în timp ce umbra cade în condiția inferioară de ființă întrupată: Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. „Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixându-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă”. În această formă eterică, personajul urcă spre lună și descoperă puterea gândului, iar umbrei îi lasă misiunea de a consemna
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Moesia a fost în mâna mea, Că pe Corneliu Fuscu l-am învins, C-ai Romei vulturi i-am avut în mână. Ah! cum credeam la prima mea sculare Că-n soarta lumei am s-aduc schimbare. Așa sânt toți... uitiți... Uit' că Domitian S-a speriat de zmeii Daciei, Că-nvins * serbând batjocuri de triumf Mie-mi plătea tribut... Că chiar acela Cărui azi templu-i ridicară - un zeu... Că Nerva chiar mie-mi plătea tribut. Îmi trebui să-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
omorâși pe-acesta sau [nu-]l omorî nime? ROMAN Vă înțeleg, stăpâne... (el acopere eu mantaua sa pe Domn) MIHNEA Un cititor de stele Mi-a spus că bine-ncepe vremea Domniei mele. Ciudat, hatmane Roman, dar tu îmi pari uitit. Cată-te - nu-ți lipsește ceva? - iat-un cuțit Ce l-ai uitat aicea... [ROMAN] Vă înțeleg stăpâne. [MIHNEA] Vezi, toată Direptatea să vie-aici pe mîne! 2254 ROMAN Și tu, cuțit! plăseaua de lemn ea gură n-are Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Asemenea unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagra vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțeam că nu trăiesc {EminescuOpVIII 292} Decât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți Ce, spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA] Bum, frumos! Dă-i înainte, suduie ca un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trebuie dar să ne declarăm de tot pozitiv contra vorbelor lui Schlegel, care zice că "Actorului, cu împregiurările echivoce ale vieței sale (împregiurări cari nu se mai pot schimba pentru că sânt în natura lucrului), îi trebuie un fel de inspirațiune uitită (leichtsinnig) pentru artea sa spre a produce (leisten) estraordinarul". Rău ar fi într-adevăr d-o arte dac-ar avea nevoie de inspirațiune uitită (leichtsinnig) ca de-o condițiune absolută a celor mai mari efecte ale sale. {EminescuOpXIV 228} {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se mai pot schimba pentru că sânt în natura lucrului), îi trebuie un fel de inspirațiune uitită (leichtsinnig) pentru artea sa spre a produce (leisten) estraordinarul". Rău ar fi într-adevăr d-o arte dac-ar avea nevoie de inspirațiune uitită (leichtsinnig) ca de-o condițiune absolută a celor mai mari efecte ale sale. {EminescuOpXIV 228} {EminescuOpXIV 229} {EminescuOpXIV 230} sa, două, cumcă un public privește la astă metamorfoză, astă prefăcătură a întregei sale individ[ualități], cumcă el așadar se abandonă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți, {EminescuOpIV 468} Ce spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar. M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme care de mult, de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]