1,131 matches
-
Dragoș Bucurenci . Chestionat asupra ciudățeniei de către o vecină, Hogele răspunde că bătaia n-ar putea lipi ulciorul la loc, dacă s-ar întâmpla că băiatul să-l spargă, așa că i se pare mai instructiv să-și înfricoșeze copilul înainte de a duce ulciorul la râu. Un cititor al zilelor noastre s-ar putea întreba de ce n-a ales
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
Bucurenci . Chestionat asupra ciudățeniei de către o vecină, Hogele răspunde că bătaia n-ar putea lipi ulciorul la loc, dacă s-ar întâmpla că băiatul să-l spargă, așa că i se pare mai instructiv să-și înfricoșeze copilul înainte de a duce ulciorul la râu. Un cititor al zilelor noastre s-ar putea întreba de ce n-a ales Nastratin o metodă mai puțin contondenta prin care să-și asigure ulciorul? De ce n-a recurs, de exemplu, la o poliță de asigurare sau, chiar
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
așa că i se pare mai instructiv să-și înfricoșeze copilul înainte de a duce ulciorul la râu. Un cititor al zilelor noastre s-ar putea întreba de ce n-a ales Nastratin o metodă mai puțin contondenta prin care să-și asigure ulciorul? De ce n-a recurs, de exemplu, la o poliță de asigurare sau, chiar așa, de nu s-a dus Hogele însuși la râu dacă ulciorul era atât de prețios? Din păcate, în vremea din care povestește Anton Pann, se credea
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
de ce n-a ales Nastratin o metodă mai puțin contondenta prin care să-și asigure ulciorul? De ce n-a recurs, de exemplu, la o poliță de asigurare sau, chiar așa, de nu s-a dus Hogele însuși la râu dacă ulciorul era atât de prețios? Din păcate, în vremea din care povestește Anton Pann, se credea că bătaia cruntă călește caracterul, așa că orice prilej de a-ți maltrata copilul era văzut că o piatră pusă la temelia educației lui. Ceva din
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
fac iluzii. Corporatismul de Dâmbovița e și el bântuit de răcoarea plăcută a suflatului în ceafa. Fie că e funcționar sau manager, adeptul acestei metode de aflare în treaba îl urmează sincer pe Nastratin în naivitatea să și crede că ulciorul e cu atât mai în siguranță cu cat angajatul se simte mai urmărit și cu cât e mai conștient cu privire la consecințele sumbre pe care o greșeală le poate atrage. Probabil că mai trebuie să treacă niște ani de secetă ca să
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
angajatul se simte mai urmărit și cu cât e mai conștient cu privire la consecințele sumbre pe care o greșeală le poate atrage. Probabil că mai trebuie să treacă niște ani de secetă ca să ne prindem că atitudinea asta nu umple nici un ulcior, ba din contră, că ea nu face decât să dea apă la moară altei perle de stupiditate națională care ne învață de mici că Ai definit exact educația sălbatică. Ți-o aplică părinții și o vei aplică și tu la
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
de aceea decepțiile m-au costat pe mine mai mult decât pe alții, ceea ce m-a împins să reacționez la dezamăgiri impulsiv. Am spus, însă, ceea ce am crezut, chiar dacă sinceritatea mi-a adus unele necazuri. Azi, mă simt ca un ulcior crăpat, deoarece nu-mi pot duce iluziile decât pe distanțe mici. Dar, dacă ne-am afla din nou în ^90, cum spuneți, și n-aș ști ce știu azi, aș lua-o de la capăt, probabil, aș face la fel. Doar
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror vînă nu zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-odată că pînă atunci tată-său înmagazinase atîta dragoste și iscusință în el și în frații săi încît
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
mut casa pe o stradă arondată altor prestatori de servicii de cablare. În cazul în care nu l-ați descoperit încă, vă semnalez că postul în chestiune difuzează "folclor" - adică ceea ce se vede și aude ore în șir sub un ulcior cu ștergar care, dacă nu e din plastic, imită plasticul la perfecție - precum și ceva muzică de cafenea, romanțe, muzică a altor grupuri etnice din România și etno-pop (ultimul fiind de departe mai viu și mai interesant, cel puțin sub raport
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
o mare binefacere: părând mai vulgare și fiind blamate de toată lumea, manelele pot fi făcute să încaseze toți pumnii indignărilor, inclusiv cei adresați "folclorului". Emisiunile de folclor se fac repede și ieftin (cam același decor, în care se înlocuiește un ulcior cu altul sau un coș cu o baniță -, aceiași protagoniști veșnic disponibili și euforici, aceleași play back-uri care simplifică viața muzicienilor și a sunetiștilor de duzină) și au o rată de audiență ridicată. Audiența emisiunilor e importantă nu numai pe
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
spunea, în felul lui, soră, rareori simțeam că în aceeași mișcare putea să mă devore am aflat mai mult din poveste de la străini altă dată. Da, am dansat în labirint lungi zile și nopți, respirația Minotaurului mă aburea, eram asemenea ulciorului cu apă abia scoasă din fântâna noastră cea mai adâncă. Dacă trebuia să mă odihnesc mă întindeam pe spatele lui, a fratelui vitreg, astfel am putut vedea cum mă schimbam și eu după anotimpuri. Pe umerii lui îmblăniți, în somn
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
voievozii nu mai ctitoresc, și uite, afară zăpezile mor fără leac. Nu mai vor să ne țină, tată, țărânile sparte de vremi, de copite barbare, de viclénii din lună, de clevetitorii-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
ce? Dependența de povești a luat-o, e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din imaginile de pe peliculă. Andrei și alexandru: tăcut mă mut în ei, mă scurg în ei ca apa rece din ulcior în gura însetatului. Despre sfârșit Deși exersez cu sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
vertijul absolut al vestirii sale. Un moment, mă gândesc unde o fi zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o fi dat hazardul?... Ce-o fi devenit capul ei? Ulcior?... Vreo măsură? Un obiect de tăiat ceva, de tocat carne? Sau zace ascuns bine în lutul planetei, până ce va fi descoperit, cândva, de cine știe cine; așa cum mâna dreaptă, expusă în prezent într-o vitrină, a fost găsită în anul teribil 1950
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi (baionetă, chioșc, hotel, obiect etc.), fie cu etimologii amestecate și neclare, întîlnite, așa, doar la noi: arac, fluier, fuior, ulcior etc. Din jocul frînturilor de esperanto și-al ,condimentelor" de idiom, pe care dicționarul le ordonează la fel, crește, pe deasupra lui, spontanee, povestea, vorbind, în urechile tuturor, despre toți și totuși făcută să nu-i răspundă, cînd se simte chemat
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
Construiam beciuri imaginare, hrube sinistre, galerii scobite-n miezul munților necunoscuți încă în geografii... să te odihnești nestigherită de oameni... cu hrana la picioarele leneșe... cu fructele la îndemînă, lîngă buzele uscate ale gurii somnoroase, șoptitoare...cu băuturi soporifice în ulcioare de lut, proaspăt scoase din cuptoarele manufacturierilor medievali... Proiectam răpiri senzaționale, în plină zi, chiar de la intrarea blocului tău depistat cu greu, înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă, boțită a orașului... Calculam ani
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
La cină, în a feștilelor fumegîndă lumină, patruzeci de feluri de bucate în mirodenii îmbălsămate. Arnăuți cu pistoale la brîu și la fesuri ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Și măceșul înflăcărat, în popoarele de păsări Călăuzite spre Cuiburi De toate aceste semne, Precum și de nodurile Făcute de noapte, Scrijeliturile rămase După trecerea norilor... * Drumuri ale îngerilor și sfinților Prin sate: Fiecare are un fel Anume De a pune Ulcioarele La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
socialistă multilateral dezvoltată, așa va fi și în comunism..." A repetat ceea ce spusese și cu 12 ani în urmă, citîndu-l pe Leonardo da Vinci în legătură cu "necesitatea de a merge direct la sursă și a bea apă din izvor, nu din ulcior..." Dar a subliniat că "fundamentul ideologic al artei și literaturii societății noastre nu poate fi decît socialismul științific". A cerut apoi ca cenaclurile și criticii să determine "îndepărtarea a ceea ce colectivul consideră că nu corespunde, astfel ca, într-adevăr, să
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”.Acasă esteAcolo, rădăcina ta este ...Înfiptă adânc, mustește în ogor,Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iarCiripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e femeie ori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în piatră să modeleze iubirea din lut și să încrusteze pe buze reci de ulcioare cald și cast sărut de fecioare Poetul ar fi vrut să-i spună să-și vadă de drum dar și să rămână parcă-ar fi vrut de parcă-l citi din priviri singurătatea-i șopti nu stau mult ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-m-aș tare, buna de pus pe perete lângă un ștergar brodat și-ncadrată de portrete, dichisita cu migala în culori cu fainoșag, să mă privească țăranul, de mine să-i fie drag. Pot să fiu orice vrea Domnul, oală, strachina, ulcior, fluieraș de jucărie, cuc, căluț sau domnișor, coca sunt în mână lui, coca suntem noi cu toții când ne-om săruta bătrânii și ne-or plânge încet nepoții. Referință Bibliografica: DINCOLO DE CUCUTENI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]