5 matches
-
De ani buni, ziarele și televiziunile noastre (ale noastre?!) duc o campanie agresivă și mizerabilă împotriva Bisericii noastre milenare, deși, aceleași instituții de presă făceau mare tărăboi, că în epoca Ceaușescu au fost dărîmate biserici. Iată-i, acum, pe cleveticii ultrademagogi, porniți împotriva construirii de biserici! Avînd în vedere picajul evident al unor vedete, trupa „Taxi” a poftit chiar în Postul Sfîntului Paști să se ridice în topuri cu un hei-rup muncitoresc, în realitate, un atentat asupra Bisericii Ortodoxe. Piesa cu
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! by http://uzp.org.ro/biserica-ortodoxa-e-mama-neamului-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
și datorită unor interpreți ca Matei Millo sau, mai încoace, Miluță Gheorghiu. În „cânticelele comice”, A. configurează o „galerie de tipuri contimporane”, unele imortalizând figuri pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili marțafoi (Sandu Napoilă ultraretrogradul, Clevetici ultrademagogul). Satira e mai densă în „cânticele”, siluetele sunt mai pregnante, în genere, decât în comedii, care, și ele, se structurează în jurul câte unui tip fistichiu, ilariant ori cu hazoase monomanii. După 1874, A. nu mai scrie piese vesele. În 1880
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Principautés Danubiennes), pref. A. Ubicini, Paris, 1855; Păcală și Tândală, Iași, 1857; Cetatea Neamțului sau Sobiețki și plăieșii români, ed. 2, Iași, 1857; Salba literară, Iași, 1857; Zgârcitul risipitor, Iași, 1863; Rusaliile în satul lui Cremine, Iași, 1863; Lipitorile satelor. Ultrademagogul și ultraretrogradul, Iași, 1863; Poezii populare ale românilor, București, 1866; Millo director sau Mania posturilor, Cernăuți, 1867; Harță răzășul, Iași, 1871; Boieri și ciocoi, București, 1874; Opere complete, partea I, vol.I-IV, partea II, vol.I-III, partea III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
începe să ridiculizeze pe partizanii drepturilor mulțimii: junimismul este, cum am mai spus, pentru ținerea mulțimii departe de viața publică, împotriva participării ei la trebile statului. Și de aceea Alecsandri reușește atât de bine să ridiculizeze, când scrie pe Clevetici, Ultrademagogul 1 (compus în aceeași vreme cu Sandu Napoilă, Ultra-retrogradul). Dacă voind să ridiculizeze pe Sandu, a reușit să-l idealizeze, caricaturizând tot liberalismul, apoi, aci în Clevetici, scopul și rezultatul sunt identice. Clevetici este un "liberal ultra, jurnalist constituționalist", un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de Eliade Rădulescu, acest om care a predicat multă vreme "echilibrul între antiteze" și care mai întotdeauna l-a pierdut. În al său Issachar sau Equilibru între antithezi, liberalii revoluționari de la 1848 sunt tratați întocmai cum Alecsandri tratează pe Clevetici "Ultrademagogul". Liberalii revoluționari au fost pentru Alecsandri ceea ce au fost și pentru Eliade. Deosebirea e că Eliade îi ataca pe față, pe când Alecsandri se face că atacă pe "ultra-demagogi"... Dar, mai întotdeauna când un scriitor își bate joc cu persistență de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]