68 matches
-
spre lume, ci, mai curând, una centripetă. Majoritatea versurilor sale sunt construite în vederea configurării unei mitologii a eului, cu universul său apăsat de taine și de vini neștiute, de fantasme tulburătoare și de figuri ale neputinței ori morții. Sensibilă la ultragiul realității, vocea poetică se modulează, de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
drastic orice abatere de la totala aprobare. Comentariul lui S. Damian e dominat de stupefacție: ,E o gradație a ireverenței care uimește. Urîta gafă s-a comis, nimic nu mai poate fi ascuns. Vorbele sînt așternute pe hîrtie, negru pe alb. Ultragiul nu mai poate fi anulat. De unde a izvorît resentimentul? Ar fi comentat la fel pe Eminescu sau pe Blaga? Are rost să adunăm argumente pro și contra, ar fi serios să se desfășoare o discuție pe baza unor astfel de
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
unei specialități care, printre altele, face atât de atractivă cariera de politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniți? Atât de egoiști am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conștiința morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia vântul voaleta? Oare cum e mai bine? Sărac și bolnav, în grija statului depășit de sarcini și care mai presus de orice vrea să fie lăsat în pace, sau bogat și
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
convinge s-o schimbăm. Nu mai vrem armeni în Anatolia - nicăieri". Iar oficialitățile germane la Constantinopol au sprijinit acest genocid. Astăzi ceea ce cer armenii este recunoașterea de către turci a acestui genocid făptuit și asumarea lui. Aceștia refuză încăpățînat, socotind un ultragiu la adresa Turciei orice referire la acest abominabil genocid al armenilor din 1915. Să adaug că acest genocid din 1915 a fost reluat, pe scară industrială, de Germania nazistă din 1942, de cînd, la Conferința din 1942 de la Wansee a găsit
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini/ cu care te resping, îți spăl picioarele și te îngrop de-a pururi." (Dedicație, pag. 7) O concluzie afectivă nu se poate trage. Dragostea în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
măcar prin spirit să se ridice acolo unde poporul din care au plecat nu se va ridica niciodată. Altfel spus, față de elevația de spirit a germanilor, un intelectual român nu are la îndemînă decît sporirea conștiinței ultragiate. E vorba de ultragiul resimțit de cel care intuiește că la superioritatea atavică a nemților nu poți răspunde decît printr-o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a te apropria de etosul
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
găsi liniștea pînă cînd nu-și va duce pînă la capăt răzbunarea." (II, 28) "Cei care conduc nu trebuie să aibă niciodată atît de puțină considerație pentru un om încît să creadă că, deși a fost copleșit de injurii și ultragii, acela nu va căuta să se răzbune, chiar cu prețul vieții." (II, 28) "Soarta îi orbește pe oameni atunci cînd nu vrea ca ei să se opună planurilor ei." (II, 29) Dacă dovedesc că Roma însăși, unde se găsea atîta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
semene discordia între ei." (III, 11) " Femeile au fost cauza multor tulburări și calamități politice și au dus adesea la pieire pe conducători." (III, 16) " Este imposibil, atunci cînd conflictele au atras după ele mari vărsări de sînge și alte ultragii la fel de severe, ca o pace forțată să fie durabilă." (III, 17) "Conducătorii să nu se plîngă de greșelile comise de popoarele supuse autorității lor, căci acestea nu pot veni decît din neglijența lor sau de la exemplul prost pe care ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt exilați scriitori sau declarați persona non grata (vezi cazul Günter Grass). Ambiția lui Werner Fuld a fost de a descrie o tipologie exactă a cenzurii livrești, ajungînd să schițeze trei categorii de proscriere a tipăriturilor: interdicția pe bază de ultragiu adus bunelor moravuri (Werther-ul lui Goethe, Lolita lui Nabokov, Florile răului de Baudelaire sau American Psycho de Bret Easton), interdicția religioasă (autori intrați sub stigmatul unei contrîngeri religioase, de la Luther pînă la Salman Rushdie) și interdicția ideologică (de la O zi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
învins”. E a unuia care s-a trezit, în sfârșit, din propriile aiureli. Nu-i chiar puțin lucru. Nu se trezesc mulți. Pornind din urmă, de la primele etape, constat că am străbătut istoria unei lente dezmeticiri. T.S. Eliot: „Dacă ravagiile, ultragiile, naufragiile, carnagiile / Nu mai pot fi trecute cu vederea / Să nu fim, / O, ascunși...” „Apatie puhavă, fără concentrare...”, scrie același. O recunosc în „meditațiile” mele. „Pline de închipuiri și goale de sens.” „Uscare a lumii simțurilor, / Evacuare a lumii închipuirii
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
scriitorul austriac în Vechi maeștri ar fi fost judecat, la vremea apariției cărții, nu ca ficțiune livrescă, ci ca adevăr frust și neînfrumusețat al lumii austriece, atunci ar fi trebuit să i se intenteze un proces juridic sub acuzația de ultragiu adus valorilor consacrate. Căci Bernhard, în Vechi maeștri, asta face: atacă ierarhia firească și subînțeleasă a culturii germane. Folosindu-se de convenția estetică a inocenței cuvîntului artistic, Bernhard lovește în tot ceea ce înseamnă valori pe care tradiția sau bunul simț
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor rurali fără mister și a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
01 august 2012 Toate Articolele Autorului „Sentimentul spiralei” (antologie) (Colecția Opera Omnia. Poezie contemporană) Editura Tipo Moldova, Iași, 2012 Lucia Olaru Nenati este o poetă a vibrațiilor adânci, aducând la suprafața textului, de predilecție, viziuni candide și serafice, dar și ultragiile unui destin cel mai adesea potrivnic. Lipsită de complexe în fața modelor literare, inclusiv ale propriei generații, ea caută și găsește, mai ales în lirica maturității, acel echilibru majestuos denotând vocație și dătător de infinite satisfacții estetice. De la primele poeme până
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
ar căuta să evite orice complicație diplomatică după cum se exprimă ministrul Franței printr-o politică la fel de subtilă. Consilierul regal Nicolae lorga se adresează, la 30 martie 1938, parchetului cerînd deschiderea unei acțiuni penale împotriva lui Codreanu care i-a adus ultragii în două scrisori foarte critice. La 17 aprilie, Codreanu este deferit justiției militare și mai mulți legionari sînt arestați. Legiunea califică acest moment drept "o mare persecuție". Primul proces Codreanu se soldează cu o condamnare la șase luni de închisoare
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
2254 [DECEBAL] Când înjosit ești, când o gravă * rană * Ți-atinge rana sufletului tău Viața ta ea însăși e o rană. Ce dulce [e] să fii stăpânul lumei, Cu o suflare numai stingi o ginte, Să spele-n sânge tot ultragiul tău. 7 2287 [DECEBAL] Mă-ntrebi de ce sânt crud... Cum să fiu dară, Pot să fiu altfel? Dacă aș putea... Nu, nu! Un demon inima mi-o strânge Prin aste sângiuri, prin aste ruine. În lupta mare... în furtuni-oceanici Caut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la ținta dorită. E pretutindene spectacolul cel mai nemângâiat de a nu vedea darurile natnrale (preschimbate) schimbate într-o proprietate spirituală (morală), de-a nu vedea făcut din ele un apel puternic unei dezvoltări libere, e trist pentru că conține oarecum ultragiul omului pentru chemarea lui așa de clar marcată. O proporțiune frumoasă a membrelor, o figură nobilă, potrivită pentru esprimarea unor personalități remarcabile, și o fizionomie arhitectonice regulată, ce resplendă tot ce-i cu adevărat uman, și {EminescuOpXIV 256} mișcăcioasă totodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puntul de vedere etic s-ar încurca în niște principii cu totul perverse și ar cădea în pericolul de-a strica din fundament întreaga construire a unei opere poetice. Arta trebuie să lase virtuții toate trăsurile ei și viciului tot ultragiul ei neacoperite. Actorul care-ar crede că triumful conceperei sale e acela ca să pună într-un caracter criminal și plin de imoralitate cât se poate de multe trăsuri îmblînzitoare acela ades ar ridica morala pe ruinele artei și preciziunea acută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a puterii lui Dumnezeu, ea dăduse naștere nici mai mult nici mai puțin decât unor îngeri din care, ulterior, a apărut lumea. Luată apoi ostatică de aceștia, care nu voiau s-o recunoască drept mamă născătoare, ea a fost abandonată ultragiilor. Așadar, Mesia a apărut numai pentru a soluționa această problemă: prin urmare, ei i se datorează ascensiunea la cer pentru a face ordine în acest haos angelic și pentru a rândui această necontenită competiție a îngerilor care vor toți cât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
clocotul mâniei și gheața disprețului întrec la Eminescu toate motivările actualității și toate datele inițiale, căpătând un caracter definitiv și absolut, cu o putere perpetuă de exorcism. De asemenea, găsesc această sublimă putere a invectivei, această încântare prin violență și ultragiu, la Victor Hugo, care poate n-a fost niciodată mai inspirat decât în Les Châtiments, la Arghezi, la Léon Bloy, la Agrippa d’Aubigné și, bineînțeles, în Vechiul Testament. Nu importă câtă dreptate are obiectiv pamfletarul (căci aici e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
voie să fie altfel decât genial. În polemică (unde e vorba de idei) ajung talentul, inteligența, abilitatea. În pamflet trebuie geniu. Violența trebuie să fie purificată printr-o mare credință, așa cum se purificau odinioară înainte de luptă cavalerii. Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a vornicului Drăghici din Mărgineni. Din această însoțire s-a născut Elina, fiică a Voievodului Radu Șerban, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită crima din 1663, nu putea admite ca ultragiul să planeze asupra familiei (al cărei „șef” ajunsese în urma morții marelui postelnic, familie pe care o înțelegea în duh sever și legitimist: Constantin Șerban, fratele ei vitreg, rod al unei aventuri a lui Radu Șerban cu o anume Elena, fiică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lingvistică? Există totuși acolo, în enumerarea lui Borges, ceva în plus. Scriitorul duce mult mai departe această libertate a rostirii. În ceea ce exprimă nu mai afli dorința unei replici față de formula logică. Nu ține cu tot dinadinsul să aducă „un ultragiu PARADOX ȘI NONSENS 195 201. 202. oricărei ordini logice preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]