3 matches
-
Lenin și imperialismul în 1902, J.A. Hobson studiază în lucrarea sa Imperialismul emergența unui capitalism monopolist. Această analiză este dezvoltată în 1910 de către socialistul german Rudolf Hilferding în Capitalul financiar, care deschide o controversă în social-democrație*. Kautsky avansează teora „ultraimperialismului” fondat pe acorduri între firmele germane și franceze. Jean Jaurès consideră că orice coaliție de acest tip ar putea pune capăt conflictelor de interese dintre ele pentru a-și fixa ca obiectiv distrugerea statului socialist sau „comunist”. în aprilie 1917
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea manifestată împotriva Washingtonului, iar potențialul revoluționar al noilor „emiri afgani” pare a da naștere multor iluzii în anumite forumuri sociale. Antiimperialismul se orientează către o „globalizare” simbolizată de unele instituții internaționale (OMC, Banca Mondială, FMI) care, atunci când nu evocă „ultraimperialismul” terorizat de Kautsky, sunt percepute ca fiind unelte în slujba imperialismului dominant. Un demers socotit ca perimat de către italianul Toni Negri care indică drept viitoare țintă a atacurilor un „imperiu” greu de combătut cu noțiunile moștenite de la antiimperialismul secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-a au considerat că instaurarea socialismului era inevitabilă, dar au preferat să adopte o poziție de așteptare. În opoziție cu aceștia, Lenin a negat posibilitatea ca regimul capitalist să se autodistrugă; dimpotrivă, el putea adopta forme de conservare printr-un ultraimperialism, pacifist și echilibrat. În aceste condiții, în viziunea sa, numai lupta de clasă putea pune capăt societății exploatării, iar războiul i se părea că oferă posibilități tot mai mari din punct de vedere revoluționar. În legătură cu neîncrederea sa față de reformism, Lenin
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]